Page 1 - Activitatea_1903_11_44
P. 1

Anul  III.                                               O r ă s t i  e,  12  Noemvrie  n.  1903.                                                       Nr.  44




               INSERŢIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
          se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  1/2  an 3 cor.
                   reduse.
                                                                                                                                                         Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                                 4  coroane.
          Manuscriptele sunt a se adresa
         redacţiei  şi  acelea  im se  îna­
                                                                                                                                                         P e n tru    R o m în ia   şi  stră in ă ta te :
                   poiază.
                                                                                                                                                              Pe  an  16  franci.
         Epistole nefrancate nu sc primesc.                                                                                                               Un  număr  costă  12  bani


             EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:                                                                                                   REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                         A p a r e      în   f i e c a r e   Joi.
              D r .  A u r e l  M u n t e a n                                                                                                      L a u r i a n  B e r c i a n

            Dr. Alexandra locsonyi.                 lânceziţi  ia  trezit  din  letargia,  de  care   central  să  binevoiascâ  a  lua  act  de    Tiiixa  despre  n a ţio n alităţi.
                                                                                                     »Rog  deci,  ca  onoratul  comitet
                                                    unii  sâ  păreau  cuprinşi.
                                                                                                                                               Ce  a  zis  Tisza  Istvân  în  cuvântul
                                                         Nu  cunoaştem  alt  bărbat  mai  va­ demisiunea  mea,  din  cosideraţiuni  sani­ program  al  seu  referitor  la  chestia  na­
                         - o    —
                                                    loros,  care  se  limiteze  mai  clar  şi  pre­ tare.  Totodată,  mulţămind  călduros pen­ ţionalităţilor:
               Cu  regret  luăm  la  cunoştinţă,  că  cis  chemarea  măreaţă  a  „Asociaţiunii1'.  tru  bunăvoinţa  ce  mi-a  dovedit  on.  co­  »Cealaltă idee conducătoare e punc­
         ilustrul  bărbat  al  naţiunei  române,  fala  Am  fost  de  altcum  dedaţi  a  ne  con­ mitet  central  în  tot timpul, cât am  avut   tul  de  vedere  naţional.  Acest  stat  l’a
         poporului  şi  inteliginţei,  care  cu  atâta  vinge  despre  vederile  acestui  bărbat,  onoarea  de  a  sta  în  fruntea  acestui   fondat  înainte  de  aceasta  cu  o  miie
                                                                                                                                         de  ani  naţiunea  maghiară  şi  tot  naţiu­
         entusiasm  a  fost  ales  preşedinte  al  ce­ invescut cu  însuşiri aievea culte,  pe toate  cel  mai  însemnat  aşezământ  cultural  al   nea  maghiară  i-a  imprimat  caracterul.
         lei mai înalte instituţiuni româneşti, „Aso­ terenele  vieţii  publice.  Activitatea  lui  poporului  român  din  Ungaria  şi  Tran­  Acestui  stat  nu  i-se  poate  răpi  carac­
         ciaţiunii1'  pentru  literatura  română  şi  politică  asemenea  este  cunoscută  tutu­ silvania,  îmi  iau  voia  a  aduce  la  pre­ terul  naţional.  Dar  tocmai  în  acest  ca­
         cultura  poporului  român,  a  abzis  în  zi­ ror  acelora,  cari  nu  se  iasă  a  fi  răpiţi  ţuita  cunoştinţă  a  onoratului  comitet,  racter  naţional  sunt  date  —  doar  sunt
         lele  acestea  dela  cel  mai  onorific  loc,  de  curente  de  multe-ori  condamnabile.  central,  că  eu  împreună  cu  vărul  meu   proprii  naţiunei  maghiare (!)  —  stima
         ce  din  nemărginita  încredere  a  obştei  El  a  privit  constelaţiunile  politice  prin  dl  Zeno  de  Mocsonyi,  donăm  pentru   de  drept,  t o l e r a n ţ a   faţă  de  cetă­
                                                                                                                                         ţenii  patriei  de  limbă  nemaghiară.  Noi
         l’a  ocupat, înainte  de asta  cu  şepte  ani. prisma  adevărului  şi  realităţii,  ca  atare  Casa  naţională  24 000  cor.,  care  sumă   nu  putem ştrege acel fapt, că  a p r o a p e
              Pe  cât  a  fost  de măreaţă  alegerea  a  ştiut  să  judece  cu  temperamentul  zilele  acestea  va  fi  depusă  la  institutul   j u m ă t a t e  din  c e t ă ţ e n i i  ţării  nu
         acestui  bărbat  puritan  în  toate  ale  lui  recerut  situaţiunea  în  care  ne  aflăm.  de  credit  „Albina1.                a p a r ţ i n  rasei  maghiare, ci aparţin
         lucrări,  cugetări  şi  fapte,  asemenea  mă­   Autoritatea  de  care  s’a  bucurat        „Nu  mă  pot  concedia  de  D-niile  altor  naţionalităţi  şi  că  pe  aceşti  cetă­
         reţ  este  tonul  prin  care  abzice  şi  prin  chiar  şi  la  duşmanii  causei  comune  ro­  Voastre  fără  a  da  expresiune  de  o   ţeni  cu  limbă  străină  i-au  primit  deja
                                                                                                                                         străbunii  noştri  cu  dragoste  deplină  în
         care  sS  desparte  de  idealul  lui,  a  că  mâne,  i-a  făcut  posibil  a  pătrunde  în   parte  bucuriei  mele  asupra  avântului,   valurile  constituţiunei  şi  i-a  învestit  cu
         ruia  definiţie  nime  altul  ca  el  nu  a  criteriile  celor  puşi  la  cârma  ţării,  dela   ce-’l  luase  Asociaţiunea  îndeosebi  de   drepturi  largi  şi  extinse şi eu  aşa  cred,
         ştiut-o  marca  mai  cu  efect,  când  cu  care  numai în  urma  neînţelegerilor ivite   când  a  extins  sfera activităţii  sale peste   că  bine  înţelesul  interes  al  politicei na­
         prilegiul  adunării  generale  dela  Lugoş: între  connaţionalii  sii  să  retrase,  spre   întreg  poporul  român  de  sub  coroana  ţionale  maghiare reclamă, ca aceste drep­
              „Pentru  un  popor  luptă  mai  no­ paguba  noastră  a  tuturor.                 Sfântului  Ştefan,  de  altă  parte  dorinţei  turi  si  se  păstreze,  stimeze  şi  respec-
                                                                                               mele,  ca  activitatea,  ce  o desvoltă  Aso­  teze  în  mod  onest  şi  în  viitor  şi si pri­
         bilă  decât  lupta  pentru  cultura  sa pro­    In  ale  ofrandelor  pentru  cause  de                                          mim  întru  adevir  cu dragoste frăţească
         prie  nici  că  s’ar putea  închipui,      obşte  şi  particulare  asemenea  ocupă    ciaţiunea  în  împlinirea  înaltei  sale  mi­  şi  simpatie  pe  concetăţenii  noştri  de
         Asociaţiunea  trecând  peste  graniţele    locul  prim  între  semenii  săi.  Abia  de   siuni  culturale,  să  devină  din  an  în  an   limbă  strimâ  şi  se  le  sprijinim
         Ardealului  s’a  desbrăcat  de  caracterul   un  an  a  dăruit  pentru  catedrala  din   tot  mai  rodnică  spre  binele  material  şi   toate  acele  aspiraţi uni,  dorinţe
         provincial,  a  proclamat  principiul  soli­  Sibiu  60000  cor.  şi  acum  când  se  des­  moral  al  poporului  român  din  patrie.  şi  interese juste,  cari  nu  stau
         darităţii  naţionale  pe  terenul  cultural   parte  de  postul  seu  la  care  abia  i-se  va   „Cu  această  dorinţă  mă  recomand   în contrazicere cu marele punct
         şi  a  dărîmat  zidul  de  despărţire  între   afla un  vrednic  urmaş, îl  vedem  dăruind   mai  încolo  bunăvoinţei  onoratului  co­ de  şedere  al  statului  maghiar
                                                                                                                                         şi  cu  integritatea  terii.
         fraţii  de  acelaşi  neam, setoşi  de  aceeaşi   din  agonisitul  seu  o sumă considerabilă.  mitet  central.                         Dar’  nu  numai  nu  stă  în  contra­
         cultură“.                                       Lăsăm  să  urmeze  scrisoarea  sa  a-      Birchiş,  24  Octomvrie  n.  19031'.  zicere  cu  acest  punct  de  vedere,  ci
                                                                                                              Dr.  Alexandru  Mocsonyi.
              „Apel  a  făcut  cu  acel  prilej  la po­ dresată  comitetului  „Asociaţiunii1*:                                           conform  părerei  mele  e  chiar  parte  în­
         porul  român,  si.  se  inspire  de  bunul      „Onorat  comitet  central!  Precum         După  toate  aceste  poporul  român   tregitoare,  ca  faţă  de  adversarii  statu­
                                                                                                                                         lui  şi  totodată  şi  ai  concetăţenilor noş­
         seu  geniu,  şi  inteliginţa  si ţină  neclin­ o  ştie  onoratul  comitet  central, în  urma  numai  falnic  poate  fi,  că  provedinţa  i-a
                                                                                                                                         tri  de  limbi  străine  să  păşim  cu  de-
         tit,  ca  la  o  dogmă  neresturnabilă,  la  stării  slăbite  a  sănătăţii  mele  —  spre  dăruit  un  atare  bărbat,  care  cu  drept
                                                                                                                                         plimă  rigoare,  faţă  de  acei  agitatori
         convingerea,  că  cultura  poporului  nos­ viul  meu  regregt  —  deja  de  mult  nu  se  poate  numi  fruntaş  între  frunta­  fără  cunoştinţă,  cari  caută  să  desfacă
         tru  are  si  fie  naţională,  creştină  mi-a  tost posibil a împlini  agendele  mele  şii  săi!                                pacea  şi  buna  înţelegere  între cetăţenii
         şi  patriotică,  şi  atunci afară de frica  ca  president  al  Asociaţiunii,  şi  după ce   Ceriul  să-i  răsplătească  tot  binele  patriei,  cari  aruncă  tăciunele  aprins  în
         Domnului  alta  frică  să  nu  cu­ nici  pe  viitor  nu  am  prospecte  mai           ce  l’a  prestat  pentru  neamul  seu!  ear’  sufletul  încă  nestricat  al  massei  conce­
         noască                                     bune,  cu  părere  de  rău  mă văd îndem­  pronia  D zeească  să-i  lungească  firul   tăţenilor  noştri  de  limbă  străină,  căci
                                                                                                                                         aceştia  sunt  dujmami  statului  şi  trebue
              Cuvinte  de  aur  şi  îmbărbătătoare  nat  a  mă  retrage  din  acest nobil oficiu,   vieţii  pentru  de  a  putea  tinde  încă   să  ne  apărăm  faţă  de  ei,  chiar  şi  cu
         sunt  toate  aceste,  cari  chiar  şi  pe  cei care  mi-a  servit  spre  mare distincţiune.  mână  de  ajutor  poporului  său!!  asprirea  mijloacelor  ce  ne  stau  azi  la


                 FOIŞOARA                                       1 L E A N A                         In  negre  valuri  sclipitoare,           Şi  când  din  vorbă  trece-’n  rîs
                                                                                                    S’alunecă  tremurătoare;
                                                                                                                                              O  crezi  un  înger,  cum  în  vis
                                                         Au  fost  odată  vremi  mai  bune  —       In  faţă  albă  ca  un  crin,             Ţi-se  arată  —  apoi  dispare
                                                         Bătrânii-o  zic  —  din  cărţi  se  spue ;   Crescut  în  zori  de  ceriu  senin  —   Sub  văl  de  raze  zimbitoare;
                   C Â N T E C                           S’aude  povestind  de  feţi,               Nu  cred  c’a  tost  sau  că  mai  este   Se  văd  sub  buze  mărgărinţi

                                                         Frumoşi  la  boi,  voinici,  isteţi,       Necunoscută  de  poveste                  In  doue  straturi  albii  dinţi ;
                 Româneşte-aşa  a  fost,                 Ce  mările  adânci  umblară                Şi  ne-atinsă  de  cuvânt                 Iar  vorba  ’n  gură-i  se  desface
                 Să  te  ’nduri,  după  putere,          Şi  lumea  toat-’o  colindară,             Vr’o  fată  încă  de  pământ.             Şi  se  topeşte-’n  vină-’ncoace,
                 Să  fii  bun  cu  cel  ce-ţi  cere      Pe  căi  de  codri-’ntunecoşi,             Sunt  fete  mândre,  ochişele             Şi  pe  I-’a  gurii  încheieturi
                   Milă  şi-adăposti                     Prin  văi  de  munţi  prăpăstioşi;         Dar  ea  le-’ntrece-’n  toate  cele...    E  tot  un  joc  de  dulcii  nuri...
                                                         Cu  smei,  bălauri  se  luptară,           Când  iese  ’n  sat  la  sărbători        Şi-’n  glumă-i  Leana  cunoscută,
                 Doine  din  caval  să  cânţi
                                                         De-argint  palate  dărîmară  —             Sau  merge-’n  horă  la  feciori          In  lume  încă  ne-’ntrecutâ;
                 Cum  te  ’nvaţă  ’n  codri  vântul;
                                                         Cu-’nalte  ziduri,  porţi  de  fier,       O  lume-’ntreagă  o  priveşte             Feciorii-’n  vorbă  nu-’ndrăznesc,
                 Când  e  horă  ’n  sat,  pământul
                                                         Ce  ajungeau  mai  pân’  la  cer...’       Şi  tot  de  dânsa  se  vorbeşte.         Temându-se  că  o  păţesc.
                   Vesel  să-’l  frămânţi.
                                                         Pe-atunci  trăiau  şi  mândre  fete,       Feciorii  o-’nciinjură  pe  loc           Dar’  şi  pe  plaiuii  e  vestită
                 Româneşte-aşa  ă  fost,                 Cu  luna-’n  frunte  —  stele-’n  plete,   Şi  fiecare-o  trage-’n  joc,             Ilean’-a  munţilor  iubită.
                 Nendurat  să  dai  din  coate           Cu  ochi  vioi  şi  măestoşi               Măcar  de  mână  s’o  atingă              In  zori  când  cântă  printre  brazi
                                                         Ca  doi  luceferi  luminoşi,               S’au  să  se  prindă  de-a  ei  chingă.
                 Când  duşmanul  vorbă-ţi  scoate                                                                                             Ei  o  ascultă  ca  buni  fraţi ;
                   Că  eşti  slab  şi  prost!            Pe  buze  moi  cu  dulce  zimbet,          In  joc  de  bate  din  picior            De-’i  cântecul  a  voe  bună
                                                         Cu  farmece-’n  mişcări,  la  umblet,.     Ii  tremură  cosiţa-’n  flori  —          Ascult  toţi  munţii  împreună,
                 Când  vrăşmaşii  vin  sumeţi            Dar’  ca  Ileana  dela  munţi,             La  sin  e  tot  cu  flori  gătită        Că-’ntrece  chiar  privighitori
                 Să  ne  calce  scumpa  ţară,            Cu  ochi  albaştri,  mari,  rotunzi  —     Ileana  cea  din  munţi  vestită;         In  glasu-i  lin,  tremurător
                 Tu-i  isbeşti  şi-i  da-i  afară,       Ce  din  ascunsa  lor  privire             In  mână  poartă  busuioc                 Şi  fermecate  căprioare,
                   Minte  să-i  înveţi.                  Arunc  o  tainică  iubire ;                Vrăjit,  să  fie  cu  noroc,              Alerg  iuţind  a  lor  picioare,
                                                         Iar  de  s-’opvesc  din  fugă-’n  Ioc      Iar  peste-a  siniirilor  dealuri,        Sâ-i  zică  Lenii :  bun  venit
                 Româneşte-aşa  a  fost  —
                                                         Se  rup  din  ei  scântei  de  foc  —      Ce’ndoi  cămeşa’n  doue  valuri,          Pe  plai  cu  flori  acoperit.
                 Ştim  şi  noi  ce  se  cuvine
                                                         Cu  gene-’n  creţuri,  mari,  umbroase,    Coboară-’n  jos  din  spre  grumaz        Şi  toate-’n  juru-i  se  adună
                 Şi  ’mpărţim  şi  rău  şi  bine
                                                         Cu  plete  lungi  şi  mătăsoase,           O  măestrie  de  atlaz ;                  Când  cântecul  Ilenii  sună,
                   Cum  e  mai  cu  rost  1
                                         G.  CQŞBtlC.    Ce-ajung  aproape  de  călcâi              I-o  cusătură  iscusită,                  Chiar  soarele  uimit  stă-’n  loc,
                                                         Şi  in  a  razelor  bătăi,                 De  alba-i  mână  potrivită  —            Pătruns  de-al  cântecului  foc...
   1   2   3   4