Page 1 - Activitatea_1904_01_52
P. 1
Anul III. O răsti e, 7 Ianuarie n. 1904. Nr. 52
INSERT1UNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe V'a an 3 cor.
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
M anuscriptele sunt a seadresa
redacţiei şi acelea nu se îna
Pentru România ţi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primise. Un număr costă 12 bani
P.IMTOR, PROPRIETAR Şt ŞF.F-REDACT' >R : REDACTOR RESPONSABIL:
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r . A u r e l M u n t e a n L a u r i a n B e r c i a n
tură de colac, etc.. simt bucuria şi ve Şi n odaie, ca’n minune, — *Sorioară, chip iubit,
CRĂCIUNUL selia acestei sărbători întreit decât o Casa ’ncepe sâ râsune, • Cerul mi-te-a dăruit,
— ■mm — simţesc alţii. Ei sunt de altcum şi cei Şi copfu, strigă, spun : •Joacă, rîzi, te ’nveseleşte,
— >Pomul, pomul de Crăciun!» • Ia din tot, te ’mpodobeşte,
Nici o sărbătoare din tot cursul cărora trebue să li se întindă mâna de Ard pe el luminărele, • Ia şi darul cel mai bun :
anului nu se pare atât de importantă ajutor, întru înaintare, din toate părţile. Licărind ca n şte stele, • Pomul, pomul de Crăciun I»
şi atât de sgomotoasă prin ceremoniile In luptele economice deci, în care A h! şi ce de jucării, Mama rîde
sale deosebite, ca sărbătoarea Crăciu avem de intrat în viitor, voim cu plă Fură orbii ia copii! Dar deodată
— »Şi !...« îngână copilaşii Cade casa dărimatâ,
nului. Copiii neapărat apreţiază şi pri cere să ne ostenim. Căci Ia această
Palpitând ca fluturaşii, Si, pe-un mândru curcubeu.
vesc această seibâtoare, cu totul altfel, luptă frumoasă, sigur că vor lua parte
Veseli, rumeni, zimbitori, Care noaptea luminează,
decum o apreţiază şi o privesc bătrâ toţi binevoitorii poporului. Şi noi, mai Zimbitori, ca nişte flori : Pe-al seu tron înaintează,
nii. Sărbătoarea Crăciunului, e pentru mult ca ori-cari, vom avea sufletul îm — »Mamă! mamă 1 ce frumoase, însuşi bunul Dzeu 1
copii şi pentru persoanele puţin culte, păcat, că neam împlinit datoria de • Par’câ sunt din aur scoase! Si un cor de îngeri cântă :
ziua cea mai veselă şi mai fericită, că-şi adevăraţi representanţi ai poporului. Din • Ce păpuşi, ce lucru bun, — »Mila omului e sfântă. :
• Pomul nostru de Crăciun 1 • Sfânt cuvântul bun şi blând,
pot împlini cu prisosinţă dorinţele ini această sinceră luptă, avem cel puţin
• Asta I asta-i mândra floare, • Care mângăe curând.
mii lor dreptul a spera, că la anul, cu ajutorul • Ce-a crescut în jos din soare? • Darul dat cu bucurie,
Când călindarul anului e pe sfîr- lui Dzeu, vom sărbători Crăciunul mai • Visul tău cel aurit, • Viaţa altora învie...
şite şi arată apropierea Crăciunului, ei vesel, şi cu inima mai plină de bucurie. • Crinul ţie dăruit?» • F ţi slăviţi, copii frumoşi,
încep a număra zilele, orele şi minutele, In aceste plăcute speranţe, daţi-ne Şi prin casă copilaşii, • Rideţi, rîdeţi bucuroşi 1»
Mai uşor ca fluturaşii Si... o da! miuune mare,
în cari pot merge liber şi fără genare, voe a ura din suflet pretenilor noştri
Cântă, joacă, zimbitori, Iată, eată, că răsare,
din casă în casă, şi a striga cât le ţine în genere, şi în paite stimaţilor noştri
Zimbitori ca nişte flori 1 Un bogat, frumos palat,
gura şi pieptul, urările obicinuite. Câ cetitori, petrecere bună de sfintele săr
* Tot cu aur presărat,
teva nuci, câteva mere, câţiva covrigi, bători.
Dar afară viscol rece, Mândru, mândru cum nu este
etc etc., etc, ce primesc din partea Pe aripi de moarte trece, Nici în cer, nici în poveste,
vecinilor, îi fac cei mai fericiţi din lume. Corbii ţipă, ţipă’n sbor, Cu ferestri de topaz,
Ei mulţumesc din suflet acelor IN NOAPTEA CRĂCIUNULUI. Lasă groazâ’n urma lor... Prinse’n cadre de atlaz,
Şi mereu îngheţul creşte, Cu scări numai de mărgele,
inimi gent?roase şi binevoitoare; şi dacă
Tot pământu ’ncremeneşte, Strălucind ca nişte stele.
tocmai se întămplă, ca nu pretutindenea Rîde’n hohot vântul, — urlâ Earâ cânii tot mai viu, Cu pereţi ţesuţi în flori,
să întâmpine aceeaşi graţioasă primire, Vijelia, — ear în turlă,
Urlâ, latră a pustiul Luminaţi de zece sori 1
ei nu se supără de loc pentru aceasta La bisîrica din sat, * Si ’n splendida lui lumină,
Unsprezece ore bat.
şi ori ce li-se dă, sunt mulţumiţi; ne Miezul nopţii plângător Cânt’o musică divină,
Noaptea-i neagră. Ninge I gerul
lipsind a se mângâia, că dacă nu toc Bate clopotul de-aramă, Iar nâuntru luminoşi
Intrâ’n trup cum tae ferul,
mai au avut noroc a strînge atât cât — Nu auzi... vai ! mamă, mamă, Mai drăguţi şi mai frumoşi,
Nici o stea I Pustiu I Mormânt, Rumeni, veseli, copilaşii,
credeau, la anul sigur vor strînge mai Sus pe cer şi pe pământ... • Plânge afară-nn trecător...
• Mamă, mamă 1 N’auzi şoapte, Palpitând ca fluturaşii,
mult, căci sărbătoarea Crăciunului, slavă Unsprezece ore bat,
•Tot mai trist plângând prin noapte». Cântă, joacă, zimbitori,
lui Dzeu, cade în fiecare an. Bat în clopotul de-aramă. Zimbitori ca nişte flori I...
Intr’o casă mică’n sat, — »Nu e nimeni, dragii miei...»
Omul în vîrstă însă, omul gândi — »Cine’n uşa noastră bate? L. D.
Doi copii frumoşi, şi-o mamă,
tor, omul cu minte, care a devenit cap • Vai şi cât de trist mai bate.
Intru slava lui Ciăciun,
sau membru însemnat al familiei, cugetă • Uite, mamă, uite ce-i?« MIJLOACE PRACTICE
Rîd şi basme mândre-şi spun:
cu totul altfel, asupra acestei zile de — Dragii mamei, când, eri noapte — »Vântul poartă cr;ngi uscate, PE N T R U A PU TEA SCĂPA SĂ
bucurie şi veselie. A numi dinainte zile Somnul ochii mi-a închis, • Vântn’n uşa noastră bate...» TEANUL D E M 1SER1E
— »Mamă, mamă, n’auzi glas,
de bucurie şi veselie, e uşor; să vedem Auzii un cânt de şoapte, • Glas de suflet care moare. ~-+C>—
însă împrejurările, grijile, nevoile, te Şi-am avut, avut un vis, • Vai şi cât de trist mai doare...
Cerul par’că se deschise Săteanul nostru nu va putea fi
lasă ele să fii vesel ? Nu, căci inima e N’auzi, n’auzi acel glas?»
Şi p’un mândru curcubeu, scăpat aşa uşor de miserie, până-ce mai
plină de suspinări şi amărîciuni. Do — »Da! audl dar staţi odată, întâiu nu va avea înlesnirea a învăţa
In lumină se iv se,
rinţe şi speranţe are multe, însă până Sfântul, bunul Dzeu! • Ia să văd...» şi ’nfiorată. pe lângă meseria de plugar ce o are,
Mama ivesul a tras.
acuma nu a putut împlini nici una. Deodată dela soare încă o altă meserie industrială oare
Vântul şueră mai tare, care, ce o poate îace în casă, după-ce
De aceea văzend el apropierea Cră A cresrut în jos o floare, Uşa-’n ţîţîne tresare,
ciunului, se sileşte din răsputeri, că din Dzeu m o arătă.. Se des hide sgomotos; a sfârşit munca câmpului, şi a şi câştiga
Floarea ’n casa mea întră... astfel existenţa sa cum se cade. Sin
câştigul seu, necesar pentru trebuinţele Şi pe pragul uşii jos, gura profesiune de plugar nu’l mai
Şi o musică de şoapte
neapărat de lipsă în casă, să-i rămână Mama vede o copilă, poate mulţumi de ajuns, căci preţurile
îmi cânta atunci prin noapte:
şi ceva prisos, ca astfel se simtă şi el »Floaiea, floarea, cine-o ia, Moart’aproape, cerând milă; bucatelor scad, ear dările să înmulţesc
şi să poată face şi familiei sale bucu • Fericire va avea I Cu obrajii îngheţaţi, zi de zi.
Ochii morţi şi sângeraţi,
rie. Dar vai, eată că Crăciunul, adecă • Floarea, floarea unde vine, Aşadar’ în timpurile ploioase, pre
ziua aceea de bucurie şi veselie a so • Dă la toţi gândiri senine, * cum şi în nopţile lungi ale ernei, mai
• Crinu-acest dumnezeesc — »Mamă, mamă, cine-i oare? cu seamă, în loc de a sta ghemuit
sit, şi acel prisos de câştig lipseşte. Ce
• Ţie azi ţi-1 dăruescl» • 0 copilâ’n prag îţi moare? într’un colţ al bordeiului, sau a se vîrî
ajută însă aceste cugetări întristătoare, • Vai ce galbenă la chip.
Dumnezeu, chiar el grăise, la cârcimă pentru a omorî timpul cu
Crăciunul nu vrea să ştie de ai ori nu Floarea el mi-o dăruise, • Ochi-i sunt ca de năsip... de-asila, lâncezind astfel o bună parte
ai, el are chemarea a face lumea ve Ceru’n urmă s’a închis • Mânile îi sunt de ghiaţă, din an, el ar putea lucra în casă dife
selă cu ori-ce chip. Ei bine, vrei nu Şi peri irumosul vis 1..« • N’o lăsa, o vrem în viaţă...» rite obiecte, pe cari le-ar putea vinde
Şi copii, binişor, uşor neguţătorilor, mărindu-şi în chipul
vrei, trebue să dai o importanţă oare — »Şi?« — întreabă copilaşii,
Palpitând ca fluturaşii, O ’ncălzesc cu trupul lor.., acesta venitul seu anual.
care acestei zile măreţe, şi caută cum
Veseli, blânzi şi zimbitori, Şi sărmana mititică, In alte timpuri nu numai că bu
ştii a aranja o masă şi a face să-ţi su- Mânile spre ei ridică,
Zimbitori ca nişte flori... catele să vindeau mai cu preţ, dar îşi
rîdă buzele de bucurie, căci feţele po • Floarea unde-i, mamă, unde ? Cu glas dulce, îngerest, mai câştigau ceva în timpul ernei cu
somorite sunt foarte rău privite azi. •Te rugăm n’o mai ascunde... Blând suspină: — »Mulţumesc!» căratul lemnelor din pădure, cu duce
Bine înţeles, că această masă şi această • Dă-ne-o nouâ s’o privim * rea de mărfuri pe la târguri, şcl; astăzi
petrecere nu trebue să fie tocmai aşa • S’o privim şi s’o iubim 1» Bat din palme copilaşii, toate aceste transporturi le face dru
Mama rîde iubitoare. Sboară ’n jur ca fluturaşii, murile de fier mai repede şi mai
întinsă, ci mărginită.
Strigă : Rumeni, veseli, zimbitori, eftin.
Economii noştri mai ales, cari au
— »Eată mândra floare ! Zimbitori ca nişte flori... Este de neapărată trebuinţă ca
păzit cu sfinţenie acest post, la tot ca • V’o dau vouâ, copilaşi, Si copila-o iau de mână, ţăranul să înveţe tămplăria, dulgheria,
şul, că acum, având şi numai o fârîmi- • Dragii mamei îngeraşi l« Rîd cu ea, şi-apoi îngână : ferâria, cismăria, croitoria şi altele dife-
