Page 1 - Activitatea_1904_09_34
P. 1
Anul IV. O răştie, i Septemvrie n. 1904 Nr. 34
INSERTIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foarte- Pe an 6 cor. pe 1/2 an 3 cor.
redus<\
Pentru plugari— ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a seadresa
redacţiei şi acelea nu s6 îna
Pentru R om ânia şi străinătate:
poiază.
Pe an 16 franci.
Epislole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani
KD1TOR, PROPRIETAR Şi Ş E F -R E D A C T oR : REDACTOR RESPONSABIL :
Apare în fiecare Joi.
D r. A urel M untean L a u r i a n B e r c i a n
Discursul Dreşedintelui Iosif Vulcan noastre, insă nicâiri n’am găsit armonie, şitoarea majoritate a damelor nu con
Am umblat prin toate
centrele aproape nimeni nu o ştia şi că covîr-
clasa noastră inteligentă în tot locul versa româneşte.
la deschiderea adunării generale a Societăţii pentru fond de teatru
e devisată în partide, cari se combat De câte ori văd atâta lume cultă
român, în Brad, la 15/28 August 1904. strajnic.
românească, mă prinde mirarea că sta
Se ceartă pe tema confesionalis- rea noastră culturală nu înaintează mai
mului, pe ceea a poziţiei sociale; pe repede. Clasa inteligentă românească a
Temelia artei teatrale este adevă Priviţi biserica şi vă închinaţi avân tema naţionalismului, pe ceea a averii; devenit atât de mare şi puternică, în
rul. A reprezenta viaţa aşa precum este tului ce a luat cultura preoţimei; cer pe tema politicei, pe ceea a mişcărilor cât dacă fiecare si-ar face datoria, am
ea, cu virtuţile şi viţiile sale, eată mi cetaţi instrucţiunea publică, gimnasiile culturale; pe tema originei familiare, produce minuni.
siunea scenei. Deci noi, Societatea care şi şcolile — cele mai multe înfiinţate pe ceea a rolului ce le compete; în Să nu mi se observe, că pedeca
are problema să pregătească înfiinţarea în intervalul acesta — şi stringeţi cu sfîrşit pe toate temele posibile şi impo înainiării noaste mai grabnice e sărăcia,
instituţiunii teatrale române aiciînţeară, respect mâna profesorilor şi învăţătorilor sibile. Cearta aceasta produce urmări căci înfiinţarea celor aproape o sută de
stăm în serviciul adevărului. Tot ce fa cari îşi tac datoria; admiraţi numărul foarte triste. Ura în multe locuri este bănci româneşti, cu capitaluri de mili
cem, tot ce zicem, tot ce propovăduim, mare al clasei noastre inteligente, ră atât de înverşunată, că tot ce propune oane toate din punga noastră, desmint
are să poarte eticheta adevărului. sărite în deceniile din urmă; lăsaţi inima unul este respins de celalalt şi astfel eclatant scuza sărăciei. Dacă am fi atât,
Ferice de noi cărora soarte ne-a voastră să palpite de emoţiuni cereşti, nici o lucrare nu se poate înjghieba. de săraci, precum se cusţine, n’am fi
dat aceasta însărcinare, căci a sta în când vedeţi tinerimea noastră venind In toate părţile şi în mijlocul tu fost în stare să înfiinţăm nici un insti
serviciul adevărului este postul cel mai cu^ focul sacru al entuziasmului şi cu turor cercurilor îşi scoate capul hydra tut de bani, cu atât mai puţin să dăm
cinstit. A arăta neamului din care faci cumpeneala oamenilor cari să pregătesc invidiei, care cu limba ei otrăveşte to- viaţă unei serii de ele.
parte, oglinda reală a fiinţei sale, în care pentru ştiinţă; dar’ mai cu seamă adu tut. De ţi-ai înciripat o stâricicâ, te ca- Şi dacă totuşi suntem săraci apoi
se-’şi vază toate calităţile şi slăbiciunile, ceţi tot devotamentul vostru, adorarea lumniază; de jertfeşti ceva pentru binele sărăcia noastră nu are causa ei în lip
este cea mai importantă faptă naţională. unui neam întreg, încântătoarei cununi de obşte, te acuză că vrei să fi po surile materiale, ci aiurea. Fie un popor
Aceasta oglindă oferă neamului prilegiul de Românce, cari simt, vorbesc şi ce pular; de te-ai ridicat niţel în stima cât de mic, cât de asuprit, cât de lipsit
să se cunoască şi astfel să ştie ce are tesc româneşte. publică, te târfăleşte; de ai izbutit să-’ţi de bunătăţile vieţii: el nu este sărac,
să desvolte şi ce trebue să înlătureze. Secolul trecut s’a încheiat pentru câştigi un codru de pâne, te defaimă; dacă în pieptul său arde focul sacru al
Timpul cel mai potrivit petru aceasta noi Românii d’aici cu un progres numi de eşti bătrân, te bârfeşte; de eşti ti- entuziasmului, care îi alimentează spe
manifestare este la adunările noastre tor. înaintaşii noştri ne-au lăsat o moş năr, îţi pune stavilă. Ori-ce propui, ori ranţa şi încrederea în viitorul seu. En
generale, unde se întruneşte o mare tenire din care putem să ne asigurăm ce faci, eşti criticat şi învinuit cu inte tuziasmul nostru scăzut, noi ne perdem
parte a elementelor fruntaşe. Aici ni-se existenţa. Asigurarea aceasta însă are rese murdare. Nimica nu e bine, dar’ pe zi ce merge magnetul conducător,
împune să discutăm serios starea noas să se facă prin o muncă stăruitoare, nu ţi se spune cum ar trebui să se ne abatem de pe calea croită de stră
tră culturală; să examinăm progresul urmând direcţiunea stabilită de dânşii, facă. A dărîma tot ce clădesc alţii, bunii noştri şi rătăcim pe drumuri cari
intelectual, să relevăm părţile bune, să profesând princiipele lor, punându-ne dar’ a nu reconstrui nimica, ci a lăsa ne duc la prăpăstii. Idealismul nostru
arătăm scăderile: şi să căutăm mijloa în serviciul altruismului, care jerfeşte totul în ruină. Eată opera tunestă a stins, ajungem la rezultatul că pentru
cele de îndreptare. totul pentru binele de obşte. invidiei, marea boală românească. scopuri culturale nu ne dă mâna să
Să uzăm dar’ şi de aceasta întru înaintaşii noştri au avut drept steag Tablou posomorit acesta, dar’ ade putem jertfi câţiva bani, căci suntem
nire şi să stăm de vorbă asupra mersu conducător idealismul. Acesta le-a lu vărat. Este mai bine să-’l mărturisim săraci, — dar’ în acelaş timp ne ’ntre-
lui propăşirei noastre. Să studiem miş minat calea eşirii din întuneric, acesta pe faţă, căutând a-’l corege, decât să-’l cem să semnăm cât de multe acţii la
carea noastră culturală şi să ne spu le-a dat curagiu şi bărbăţie să înfrunte ascundem, căci răul tăinuit tot izbuc banca ce se înfiinţează. Pentru scopuri
nem părerile sincer, fără încunjur, cum toate pedecile, acesta le-a înaruit bucu neşte. generale, punga noastră remâne închisă
ni-le inspiră conştiinţa, căci numai ast ria triumfului. şi nu mai sprijinim decât aceea ce ne
Entuziasmul din timpurile renaşte
fel putem să fim folositori naţiunii, ear’ Mult mai slabi decât noi, ei nici aduce folos material personal.
rii noastre slăbeşte din ce în ce mai
nu aprobând totul de frica popularităţii, odată n’au cunoscut frica; mai puţini Suntem săraci de imboldul ceresc,
rău. Atunci la adunările noastre cultu
făcând coplimente şi elogii neiheritate, luminaţi de cât generaţiunile actuale, ei
rale se întrunia toată elita clasei noas care să ne îndemne la fapte înalte,
ca să încassăm aplausele ieftine ale vul au stabilit principii, cari au să lumi suntem săraci de darul de a jerfi pen
tre inteligente de pretutindeni, deşi căi
gului nepriceput. neze d’apururi calea ştiinţei române; tru binele comun, suntem săraci de spi
ferate nu prea erau şi călătoria se fă
întocmai cum institutele de bani mult mai săraci decât noi, ei au înte cea două-trei zile cu trăsura cu mari ritul care să ne înveţe a fi impersonali,
îşi prezintă la finea anului bilanţul de meiat instituţiuni de cari cei de astăzi osteneli şi jertfe materiale; astăzi, când suntem săraci de dragostea care să ne
profit şi de perderi: astfel avem să ne nici a visa n’am cuteza. comunicaţiunea a devenit uşoară şi împreune fraţi cu fraţi, suntem săraci
fixăm si noi cumpăna progresului şi Pentru că ei au stat necontenit eftină, ne bucurăm dacă putem să sa de puterea a ne învinge invidiile per
regresului. Cu cât bilanţul este mai sub farmecul idealismului, care deschide lutăm la aceste întruniri pe cei din par sonale, suntem săraci de dorul a da
exat, cu atâta instutul e mai trainic; tot nouă orizonturi, vrăjeşte voinţei aripi tea locului şi pe cei din împrejurime. mână de ajutor acelora cari lucrează
cu cât cumpăna noastră e mai reală, înnălţătoare şi insuflă în vâni putere la Ceialalţi, porecliţi »fruntaşi«, cred că-’şi pentru înaintarea neamului, suntem să
cu atât arată mai fidel stadiul în care lucru; ear’ noi ne depărtăm din ce în împlinesc datoria, dacă trimit câte-o raci de idealuri cari să ne încălzească
se află cultura românească. ce mai mult de acest izvor dădător de depeşă de felicitare. sufletul amorţit Eată sărăcia noastră.
Dacă ne rotim privirea în jur de noi, viaţă şi ne închinăm unor curente nălu-
Sunt foarte caracteristice aceste In asemenea împrejurări, fireşte,
inima ni se umple de bucurie, văzend citoare, cari sleesc energia, sting cura
adunări. A une ori în ele se întrunesc înaintarea noastră culturală lasă mult
progresul ce am atins. Nu-i vorbă, stăm jul şi ucid ori ce gândire mai înnaltă.
atât de puţini, că abia se pot compune de dorit. Am făcut, ce-i dreptul, un
încă prea departe de ţinta dorită, ne Noul curent suride la naivitatea progres mare, dar’ acesta nu stă în
aflăm abia la începutul stăruinţei noas bătrânilor cari au urnit nişte idei gi obicinuitele comisiuni. La banchet însă proporţie cu puterile noastre. Mult mai
tre de propăşire; — cu toate acestea gantice şi s’au jertfit pentru ele. Face vine lume multă şi numărul toastanţi- puţin înaintăm, decât am putea, căci
resultatul de pân’ acuma trebue să ne haz de idealistul pripăşit în secolul lor despre misiunea descendenţilor divu- numai o mică parte a neamului îşi dă
producă încredere, căci prin el putem acesta, ca o rămăşiţă a copilăriei unui lui Traian e mai mare decât al acelora concursul la marea operă a răspândirii
să constatăm puterea de viaţă a ele neam. Enunciă că idealismul şi-a trăit cari au participat la adunare. Ear’ sara luminei.
mentului românesc. traiul şi a mâncat mălaiul. Şi proclamă la bal, sala e înţesată, căci grosul publi
cului vine după adunare pentru bal. Cu nespusă bucurie şi cu legitimă
Neajutaţi de nimeni, ba de multe un nou principm conducător, căruia îi
Riportorii ziarelor scriu despre adunare mândrie vedem înmulţirea bărbaţilor
ori vârându-li-se beţe în roată, Românii zice realism care însă nu este decât
zece renduri, despre banchet o sută şi noştri de ştiinţă, progresul unora din
au pus umăr la umăr şi toţi într’un incarnaţiunea intereselor personale. despre bal trei sute. Aceasta apreţiare gimnasiile şi alte şcoli medii ale noastre,
gând şi c’un suflet, au scos din sărăcia Altruismul dispare din ce în ce mai este semnificativa pentru măsura inte- cu deosebită fericire aplaudăm înfiinţarea
lor comoare scumpe pentru ridicarea şi desăvârşit, cei mai mulţi îşi caută nu resării cu care obştea noastră întimpinâ şi munca rodnică a Reuniunilor femeeşti şi
afirimarea fiinţei naţionale. mai de trebile lor şi ori ce acţiune mai şi petrece adunările sale culturale. în şcoalelor civile de fete, constatăm cu plă
Iubirea de neam este izvorul nos mare pentru ridicarea neamului e decre semnătatea cea mai mare se dă balului. cere deschiderea a mii de şcoale dela
tru mântuitor. Să ne dăm mâna ca să tată imposibilă. Din cele petrecute la adunare aflăm, sate pentru instrucţiunea poporului:
nu poată fi putere în lume, care să ne Protopărinţii noştri trăiau în dra că fiind timpul înaintat lecturele intrate dar’ inima ni-se strînge de durere şi
înâdşe sentimentul acesta. Săjuiăm că goste frăţească şi astfel înaintau. Noi nu s’au putut ceti; despre bal cetim ruşine, când aflăm numărul înspăimân
mai bine murim toţi, decât să-l stingem suntem desbinaţi ca dujmanii cei mai coloane de fraze, din cari vedem că au tător de mare al analfabeţilor, când cetim
din pieptul nostru. înverşunaţi. In locul dragostei, s’a co luat parte o sută douăzeci de părechi, că sunt o mulţime de sate unde un
Iubirea de neam a făcut în rân coţat în capul tuturor intreprinderilor din cari două brave româncuţe au pur suflet de om nu ştie să cetească şi să
durile noastre în cei ci n-zeci de ani noastre discordia, care omoară în ger tat costum naţional, câ s’a jucat şi scrie. Şi în durerea noastră exclamăm:
din urmă, minuni de progres. mene ori-ce idee. »Romana«, — dar’ nu ni se spune că Unde sunteţi preoţi ţi învăţătorii Cum
