Page 2 - Activitatea_1904_12_50
P. 2

A C T I V I T A T E A
            Pag.  2.                                                                                                                                                   Nrul  50

         din  Berlin,  fără  ca  se  aduc  de-acolo  cu  bătaia  şi  ghionturi;  Uncheaşul  cu   că  articolul  reprodus,  nu-i  un  articol  uşoară,  restrins  în  marginile  etimologis-
         testimonii  de  colognii,  de  cari  puteam  înjurătura  şi  cu  duelul.  Da,  Uncheaşul   de  mahala  eşit  din  pana  vre-unui  rus  mului  român,  care  în  general  a  r£mas
         căpăta  fără  se  dau  faţă  cu  profesorii  e  duelant  vestit...                   sau  box,  ci  este  un  articol  scris  de  un  nealterat  şi  după  schimbările  făcute  de
         ascultaţi.  In  anul  1891  am  fost  promo­    Aferim  teolog,  ba  mai  mult profe-
                                                                                              bărbat  valoros  al  bisericei  .fi  fcoalei  Academie  la  1895.
         vat  de  doctor  în  teologie.  In anul  1892  sor  de  teologie  şi  nu  numai  că  TIU
                                                                                              noastre,  al  cărei  sef  suprem  este  în-
         am  fost  cu  unanimitate  ales de  sinodul  condamnă  duelul’,  d   se  şi  duelează-                                               InsS  nici  această  ortografie  nu  s’a
         diecesan  profesor  la  teologia  din  Ca­ Dar’  ce  se-i  faci,  dacă  asta  e  totul,  ce   susi  venerabilul părinte  al diecesei  Ca-   putut  generalisa,  şi mai  ales publicul din
         ransebeş,  ear’  după  trei  ani am  fost în­ a  adus  dela  şcoalele  din  Germania   ransebefului  Nicolae  Popea.            Regatul  român  a  insistat  şi mai departe
         tărit  definitiv  în  acest  post luândumi-se  »din  un  studiu  lung  şi  greu!«          Vom  continua!                       pentru  simplificarea  ortografiei  şi adop­
         între  altele  în  vedere  şi  «activitatea  li­  Poftiţi  acum  şi  faceţi  asemănare                                          tarea  principiului  fonetic.
         terară  pe  terenul  bisericesc«.          între  Pera  şi  Uncheaşul!  Asemănaţi-le
              După  cele  zise  până  aici  cred,  că  cualificaţiunea;  felul  cum  a  ajuns  Pera                                           Această  luptă  între etimologism  şi
         m’am spălat  de toate murdăriile,  cu cari  popă  şi  Uncheaşul  profesor;  ideile  ce           A P E L                        fenetism,  a  fost  resimţită  în  deosebi  în
         m’a  împroşcat  cinstitul  Unchiaş.        le  au  unul  despre  popie,  celalalt  des­               pentru                    ţările  de  sub  coroana  Sf.  Ştefan,  unde
              Şi  acum  dee-mi-se  voie  se  arăt,  pre  profesură  şi  chipul  în  care  se  ştiu   unificarea  ortografiei  române.    sistemul  etimologic  avea  mulţi  aderenţi
         cât  adevăr  conţin  cuvintele  «batjocura  ambii  afirma.                                                                      în  generaţia  veche,  ear’  tinerimea,  sub
         batjocureşte».                                  Aflaţi  un  Pera  mai  Peră  decât         însemnătatea  practică  şi  naţionalâ-   influinţa  productelor  literaturii mai nouS
              Nu  sunt  filosof  â  la  Uncheaşul  şi  Uncheaşul ?
         prin  urmare  nu  cu  deducţii  trase  de       Ba  Pera  Maximoviciu  într’o  pri­  culturală  a  unificării  ortografiei  române  din România  liberă,  inclina  hotărît  pen­
         păr  din  «se  zic«,  Petru  sinonim  cu   vinţă  îi  putea  servi  de  model  Unchea­  pe întreg  teritorul  locuit  de poporul nos­ tru  principiul  fonetic,  şi  unde  prin  ur­
         Pera«  etc.  ci  cu  date  positive  îi  voiu   şului.  Pera  ţinea  cu  tărie  la  biserica sa,   tru, a fost  recunoscută  aproape  deodată  mare  divergenţile  ortografice  se  mani­
         dovedi  Uncheaşului,  că  Peia  dlui  E    ceea-ce  Uncheaşul  n’o face.  Nu-1 cunosc   cu  redeşteptarea  noastră  naţională  şi  festau  la  fiecare  pas  şi  au  creat  în fine
         Hodoş  nu  e  numai  o  schiţă,  ci  o fidelă   din  «deprinderile»  sale  bisericeşti,  ci  îl   cu  întroduoerea  alfabetului  latin în  scri­ o  stare  cu  totul insuportabilă.
         copie  de  pe  natura  Uncheaşului.        judec  după  «Impresiile  dela  Congres«   erea  românească.                              In vederea acestora  Comitetul  cen­
              Uncheaşul  a  învăţat  teologia  în  scrise  în  Nrii  201  şi  202  în  «Tribuna
                                                                                                    Timp  de  aproape  o  jumătate  de  tral al Asociaţiunii  pentru  literatura  ro­
         Arad  între  anii  1875  şi  1878  pe  când  Poporulu«,  —  nişte  impresii,  de  cari
                                                                                               secol  cele  mai  de  frunte  instituţiuni  mână  şi  cultura  poporului  român  a  re-
         acel  institut  era  într’o  stare  primitivă  nu  cred  să  nu  se  fi  scârbit  ori-ce  om,
         cu  doi  profesori;  ba  când  a  fost  Un­ care  mai  ţine  ceva  la  biserica sa.  Pera   culturale  şi  literare  ale Românilor,  din­ cercat  la  19  Februarie  1902  secţiunile
         cheaşul  în  anul  prim,  fiind  episcopia  de  bună  seamă  ar  fi  ţinut  de  »un  lu­  coace  şi dincolo  de Carpaţi,  au  fost pre­ sciinţifice-literare  ale  acestei  societăţi,
         vacantă,  aşa  zicend  nici  n’a  avut  pro­ cru  cu  desgvîrşire  necuviincios  pentru   ocupate  de acestă  chestiune.  Academia  se studieze chestiunea  unificării  ortogra­
         fesori.  După-ce  a  învăţat  teologia  de  posiţia,  ce  ocupa«  a  realisa  astfel  de   Română  şi-a  pus  dela  înfinţarea  ei,  în  fiei şi s6 înainteze  în acest  obiect  propu­
         acolo  atâta,  cât  se  putea învăţa în acele  «producte  de  artă»  despre cea  mai  fru­
                                                                                               1866,  de  întâia  misiune:  »de a termina  neri concrete.  Totodată  organele  »Aso­
         împrejurări,  a  fost  un  an  în  Lipsea  şi  moasă  instituţiune,  ce  o  avem  noi  Ro­
                                                                                               ortografia limbii române«, şi asociaţiunea  ciaţiunii*  s’au  adresat  şi  mai  multor  li­
         un  an  în  Bonn,  de  unde  a  venit  acasă  mânii  de  dincoaci.
         cu  nişte  colognii.  A  fost  apoi  un  an     Dar’  Uncheaşul  nu  pricepe,  ce     Transilvană  pentru literatura  română  şi  teraţi  de valoare,  în cea mai  mare  parte
         scriitor  în  cancelăria  consistorială.  De­  Pera  pricepea,  că  «gândurile  obscure«   cultura  poporului  român  a  luat  chiar cu  membri  ai  Academiei  Române,  şi  le-a
          venind  mai  târziu  două  catedre de pro­  nu  se  «mărturisesc»  şi  cu  atât  mai  pu   4  ani  mai înainte,  în adunarea  generală  cerut  concursul  pentru delăturarea  nea­
         fesori  vacante,  în  lipsa  de  bărbaţi  cua-   ţin  se  dau  în  »vileag«.          ţinută  la  1862  în  Braşov,  o  întreagă  junsurilor  ivite.
         lificaţi  a  fost  Uncheaşul  substituit  în
          una.  Ca  profesor  substituit  a  încercat    O,  Uncheaşule,  Uncheaşule!  de ce   serie  de  hotărîri  în scopul  unificării  or­  In  urma  acestei  iniţiative,  Acade­
          să  studieze  şi  să  facă  riguroase  la  fa­  nu  înveţi,  de ce nu înveţi, dar’ nu  carte...  tografiei  române.            mia  Română,  în  sesiunea  generală  din
          cultatea teologică din  Cernăuţi,  umblând     Acum  o  vorbă  între  patru  ochi.        Cu toate  acestea  vechea  dorinţă  a  1904,  a  revenit  din  nou  asupra  chesti­
          pe  la  rabincrul  din  Arad,  ca  să  înveţe  Era  de  lipsă,  ca  doi  oameni,  ambii  pro­  cărturarilor  noştri, de a introduce în scri­ unii  ortografiei,  şi dând  ascultare  dorin­
          limba  evraică.  Aşa  se  vede  însă,  că  fesori  la  institute  de  creştere  s6  ne pu­  erea  română,  fără  consideraţiune  la  ho­ ţelor  publicului  mare  şi  curentului  de­
          dând  de  greutăţi  s’a  lăsat  de  plan.  nem  şi  să  ne  terfelim  în  public  mai   tare politice,  o ortografie  unitară,  nu s’a  venit general  în  Regat,  a  stabilit o noub
          Când  s’au  pus  apoi  catedrele  vacante  vertos  atunci,  când  chiar  şi  aceia,  cari
          la  concurs,  s’au  ales  doi  bărbaţi  cuali-  au  să  vadă  în  noi  modele  de  imitare   realisat  nici  până  în  ziua  de  astăzi,  şi  ortografie  penrru  scrierea  românească,
          ficaţi,  ear’  Uncheaşul  în  lipsa  cualifica  citesc  jurnale?  Şi  din  ce  causâ?  Am   nu  numai  pe  terenul  literaturei  ci  şi în  întemeiat  pe  principiul  de  a scrie  sune­
          ţiunii  a  rămas  cu  buzele  umflate.  Timp  desminţit,  că  am  pus  la  cale,  ba*chiar,   viaţa  practică  se  resimt  —  deşi  în anii  tele  vorbirii prin  litere  adaptate  fie-că-
          de  3  ani  a  tăcut  de  bună  seamă  filo-  că  am  conlucrat  la  agitaţiunile  antiho-   din  urmă  mai  puţin  decât  mai  înainte  ruia,  şi  a  publicat  în  toamna  anului
          sofie  positivă,  ca  funcţionar pe la banca  doşene.  Am  fost  constrîns  să  fac  des-   —  neajunsurile  mari şi  multe  ce resultă  curent un îndreptar  ortografic,  înzestrat
          «Victoria*  La  1892  a  devenit din  nou  minţirea  în  termini  asprii  (am  declarat
          vacantă  o  catedră  la  institutul  arădan;  adecă  de  mişel  pe  acela,  care  m’a acu-   din  lipsa  unei  ortografii  unitare.  cu  un  dicţionar  al  cuvintelor  asupra
          lipsa  de  oameni  cualificaţi  şi  întrepu-  sat  în  «Trib.  Pop.«,  că  am  pus la  cale   '  Academia  Română,  ce  e  drept,  a   scrierii  cărora  ar  putea  fi îndoială.
          nerea  unor  fruntafi,  l’a  făcut  de  nou  agitaţiunea)  fiind-că  mi-se  zicea, în acea   determinat,  după discuţiuni  îndelungate,   Această  lucrare  a  Academiei  Ro­
          profesor  la  acel  institut,  unde are onoa­ acusă,  că  sunt  om  fără  sentimente  no­  la  15  Septemvrie  1869  un  sistem  de  mâne  însă  numai  în  acel  cas  va  putea
          rea  a  fi  astăzi.                       bile,  creştineşti;  ba  nici  nu  sunt  capa­  scriere;  deoare-ce  îns6  nici  lumea  lite­ aduce  în  timp  apropiat  roadele  aştep­
               Ei,  va  zice  Uncheaşul  şi  poate  şi   bil  de  asemenea  sentimente.        rară,  nici  publicul  mare  nu  s’a  putut  tate,  dacă  publicul  mare,  şi  în  deostbi
          alţii,  câţi  oameni  fără  esamene  şi  di­   Departe  am  ajuns I«                 împretini  cu  această  ortografie  cu totul  instituţiunile  literare,  culturale  şi sociale
          plome  s’au  făcut  oameni  vestiţi!?  Con­
          ced.  Dar’  şi  aici  Uncheaşul  samănă  cu    Atâta  «Foaia  Diecesană«.            latinisată,  Academia  la  1880  şi  1881  îi  vor  da  întreg  concursul  lor,  şi  dacă
          Pera.  Pera  îşi  dovedea  superioritatea      înainte  de  a  continua  accentuăm,  a  stabilit  un  nou  fel  de  scriere  mai îi  vederea  interesului  mare  ce l  repre-


          nare  repede,  altm'ntrea  uşor  am  atrage  aten­  mulase  o  sumă,  cu  care  acestea  nu  erau  de­  Lupta  decurgea  cu  o  vehemenţă  neîn­ rcşalul  contele  Thun  uimătoarea  depeşe  dela
          ţia  contrariului  şi  devenim  prisonierii  lui.  date.                             treruptă  şi  în  tot  momentul  aşteptam  şi  noi  arch ducele  A'brecht  din Viena  :  «Astăzi  dela
                                                         Campania  făcuse  economi  buni  chiar   angajarea  noastră  la  luptă.  Era  10  a.  m.  când  amiazi  până  în  27  la  amiazi  armistiţiu  de  5
               Din  răspunsurile  acestea  positive  con-
                                                    fără  voea  lor  şi  din  acei  ofiţeri,  a  căror  bu­  primirăm  ordinul  de  naintare  şi  după  1j2 oră  zile,  în  decursul  căruia  să aveţi  cea mai  mare
          vingându-mă  că  am  de  aface  cu  un  bărbăt
                                                    get  să  lupta  mai  înainte  cu  deficit  perma­  ajunserăm  şi  ne  postarăm  pe  calea  ce  des­ circumspecţiune  şi  băgare  de  seamă  necon­
          versat  în  afacerile  militare,  am  mai  stat  de                                  părţea  viile  Pojonului  de  pădurea  în  care de­ tenită  asupra  duşmanului  ;  despre  aceasta  să
                                                    nent.  Aveam  aşadară  o  plăcere  deosebită  că
          vorbă  cu  el  şi  într’altele  îmi  mai  spune,  că  acum  ni-s’au  dat  ocasiune  a  desărcina  port-   curgea  bătălia.      încunoştiinţaţi  pe  avant-posturile  inimice*.
          el  e  spion  austriac  şi  mult  în  2  ore  va  fi  în  moneul  de  o  parte  din  aceea  marfă,  atât  de   La  11  ore  a.  m.  păşi  şi  regimentul   Din  depeşa  aceasta  să  vede  că  —  fiind
          tabăra  prusacilor,  eară  dimineaţă  în  ceea  a   preţuită  în  timp  de  pace,  şi  fără  nici  un preţ  nostru  pe  arena  luptei  ;  în  frunte  se  afla  al   vorba  despre  «încunoştiinţarea  avans-postu-
                                                    în  timp  de  răsboiu.                     3  batalion,  care  şi  avansă  în  linia  de  foc   rilor*  comanda  supremă  din  Viena  nu  avea
          noastră  cu  rapoartele  sala  »de  cum-va  nu-i                                                                                cunoştinţă  că  noi  ne  aflam  în  o  luptă  crân­
                                                          In  disposiţia  cea  mai  animată  petrecu­  »postându-se  la  dreapta  de  batalionul  I.  Ie-
          vor  rămânea  oasele  p’acolo.*  Vieaţa  noastră                                                                                cenă  cu  inimicul.
                                                    răm  aci  până  după  4  ore  dimineaţa,  când   laăiă.  O  divisie  a  batalionului  se  disolvă  în
          spînzură  într’un  fir  de  aţă  şi  aceasta  pentru                                                                                 Puţin  înainte  de  12  ore  i-se  comunică
                                                     părăsirăm  sala  şi  ne  căutarăm  odaia  de  dur-   cete  de  tirailoni  şi  să  apropiă  pe  unele  lo­
          bagatelul  honorar  de  doi  floreni  pe  oară,  pe                                  curi  până  lă  o  distanţă  de  50  paşi  de  tirai-   şi  comandantului  regimentului  nostru  —  co­
                                                     mit.  Dorinţa  de  a  odichnl şi  noi odată  «ome­
          când  nemţii  remunerează  pe  ai  lor  cu  10  fi.  neşte*  nu  ni-se  împlini,  căci  încă  nu  era  5   lonii  contrarului  ;  altă  divisie  a  batalionului   lonelului  de  Baumgarten  depeşa,  care văzând
          pe  oră.                                   ore  dimineaţa  şi  se  începu  o  canonadă  te­  sta  gata  a  ajuta  pe  cea  dintâiu  în  cas  de   că  inimicul  şi  după-ce  trecuse  ora fixată  pen­
                                                                                                                                          tru  armistiţiu,  nu  înceată  a  continua  lupta,
               In  sfirşit  ajunserăm  după  mezul  nopţii   ribilă  şi  în  aşa  apropiere,  de-ţi  părea  că  se   lipsă.* *)           trimise  pe  adjutantul  de  batalion  sublocote­
          în  Pojon  unde descinserăm  la  «Arborele  ver­  bomdardează  Pojonul.                   Al  2-lea  batalion,  care  se  afla  îndărăp-   nentul  David  Urs  —  nepot  al  regretatului
          de*.  Am  tost  răpiţi  de  admiraţiune,  când   Bubuitul  acesta,  cu  care  de  altmintrea   tul  batalionului  3  era  dispus  a  sări  în  aju­  colonel  Baron  Urs  de  Margina  —  cu  un trim-
          am  intrat  şi  am  văzut  grandioasa  sală  a  ho­ era  obicinuită  urechea  mea,  îmi  spulberă  de   torul  acestuia  când  ar  cere  trebuinţa;  eară   biţaş  lângă  sine  ca  parlamentariu.  După  re­
          telului  şi-ţi  lua  vederea  prin  multa  strălu­ odată  toate  ilusiile  acestea  plăcute,  ce  mă   I.  batalion  forma  reserva.
                                                                                                                                          întoarcere  ne  povesti  numitul  adjutant  că
          cire  a  luminei  ce  să  revărsa  din  candelabre;  preocupau,  admoniindu-mă  la  datorinţa  ce   Cu  ocasia  acestei lupte  am  admirat  mult
                                                                                                                                          deşi  era  provăzut  cu  un  steguleţ  alb  şi  pe
          o  mulţime  de  oficeri  a  trupelor  ce  tăbărau  mi-se  impunea.  După  vre-o  câte-va  minute  ţinuta  curagioasă  şi  păşirea  resolută  a  fecio-
                                                                                                                                          lângă  tot  sunetul  de  trîmbiţâ,  inimicul  puşca
          în  jurul  Pojonului  bachetau  la  mesele  încăr­ mă  aflam  deja  în  trăsură  cu  camaradul  meu  lor  noştri,  cari  într’atât  se  dedase  cu  trebile
                                                                                                                                          fără  cruţare  asupra  lui  şi  numai  ca  prin  mi­
          cate  cu  cele  mai  alese  mâncări,  ear’  dopu­ sublocotenent  Swetozar  Manoilovic  —  astăzi  răsboiului,  încât  îţi  venea  a  crede  că  se  află
                                                                                                                                          nune  a  scăpat  neatins,  fireşte  că  inimicul  ar
          rile  dela  sticlele  cu  vin  de  tokay  şi  şampa-  căpitan  în  garda  regească,  şi  în  cursul  cel  pe  câmpul  de  manevre,  eară  nu  într’o  luptă
                                                                                                                                          fi  dorit  mult  să  pună  mâna  pe  Pojon,  unde
          niu  sburau  şi  pogneau  de ţi  părea  că  te  afli  mai  ager  pornirăm  în  calea  regimentului,  pe  serioasă.  Indatâ-ce  se  desfăşură  în  tirailoni
                                                                                                                                          ştia  că-1  aşteaptă  un  traiu  bun,  căci  —  pe
          într’o  ciognire  cu  inimicul.  Ne  aşezarăm  şi  care  11  întâlnirăm  venind  spre  Pojon.  DupS-  se  mişcau  ca  furnicile  prin  tufişul  pădurii
                                                                                                                                          cum  cunoscut  este  —  el  se  susţinea  din  re-
          noi  lângă  o  grupă  de  ofiţeri  şi  ce  fericiţi  ne  ce  mă  presentai  şefului  meu  vice-colonelului  luând  la  ţintă  pe  inimic  îndată-ce  eşea  la
                                                                                                                                          quisiţiunile  ce  le  făcea  prin  satele  şi  oraşele
          simţeam,  că  după  o viaţă  de tabără de  aproa   Pistony,  încălecaiu  calul  şi-mi  reocupa-i  lo­ iveală.
                                                                                                                                         'cele  bogate  ale  Boemiei  şi  Moraviei  pe  cari
          pe  2  luni  ne  aflam  earăşi  la  o  masă  şi  sub  cul  prescris  pentru  adjutanţii  de  batalion.   La  orele  Î l 1/*  a-  m-  primi  comandan­  le  inundase  cu  trupele  sale.
          acoperiş.  La  umorul  ce  să  manifesta  pe  faţa  Pe  la  9  ore  a.  m.  ne  aflam  deja  la  cuptoa­ tul  corpului  nostru  de armată  locotenent-ma-
                                                                                                                                                                        (Va  urma).
          fie-căruia  contribuea  fără  îndoială  şi  împre­ rele  de  cărămidă  din  apropierea  Pojonului,
          jurarea,  că  în  portmoneele  noastre  să  acu-  unde  făcurăm  pausă.                   Osterreich-Kâmpfe  im  Jahre  1866,
   1   2   3   4