Page 10 - Albina_1959_03
P. 10

2               TALENTELE                                    TALENTELE               3
                               N.  CULGEA
                                                               moaşe.  Conferinţa  a  fost  greoaie,   neinteresan­  vreme-  S-a  plîns  că  nu  avem  oămih-   Poftim,
                                                               tă.  Programul  artistic,  sărăcuţ:  două  recitări   s-a  construit  sala  asta  cu  două  sute  de  locuri.
                                                               şi  un  cor.  Atît.  Iar  recitatorii  şi  coriştii,  copii   Acum  se  plînge  Că  n-avem  talente.  Dumneata
                                                               de  şcoală-  Nici  un  adult,  nici  un  gospodar.  te  pricepi  la  ceva  ?   r   ,  r
                                                                 Oamenii  au  făcut  act  de  prezentă  ca  şi  cum   —-  Se  spune  că  trag  arcuşul  destul  de  bine.
                                                               ar  fi  îndeplinit  o  formalitate  oarecare.  Faptul   —   la  cîntă-mi  ceva.
                                                               ca  veniseră> totuşi  în  uumăr   ăestMă  d^m axe.   Am    vioara  si  i-aoi   cîntat.  La  sfîrşit,
                              P o v e s t i r e                dovedea  că  le  e «drag  căminul.            mi-a  spuâT
                                                                 După-amiază   a  plouat.   Nu  s-a  tinut   nici   r -   V a .s t  zică,  avem  celpu tip  ut}  talent.
                                                               horă.  Mare  plictiseală I  I-o  spusei  si  secretaru­  Cu  totul  întîmpiător,  talentele   se  înmulţiră
                   Azi,  cînd  mă  gîndesc  cu  ce  ton  piîngăret  se                                       chiar  a  doua  zi
                 rostea  la  noi  scuza  „n-avem  talente",  îmi  vine   lui  de  partid,  ca  unui  om  cu  care  aveam  pri­  Sichitiu  mă  trezi  de  cu  zori.
                                                               lejul  să  stau  la  taclale,  fiindcă  mă  găzduise
                 să  rîd  Zic  „la  noi"  fiindcă  :n  această  comună   în  propria  lui  casă  pînă  aveam  să-mi  găsesc  o   —  Vrei  s-auzi  un  concert ?
                 de  băltăgnni.  unde  mi  s-a  dat  un  Dost  de  în­  locuinţă  potrivită.  II  întrebai  cine  e  directorul   —  Ce  fel  de  concert ?
                 văţător.  mă  simt  la  fel  de  bine  ca  acasă.  Sin;   căminului  cultural.                —  Vino  ou  mine.
                 gura  deosebire  ar  fi  că  Dunărea  e  de  zece  ori   —  Chiar  şeful  dumitale,  directorul  şcolii-  I   Coborirăm  pe  malul  apei.  Dincoio  se  zăreau
                 mai  tată  deeît  Argeşul  adolescentei  mele.  În­  se  dă  pentru  treaba  asta  o  jumătate  de  normă-   nişte  mogîldete.   Desluşeam   voci  de  bărbaţi-
                 colo,  toate-s  la  fel  —  locurile  obiceiurile,  oa­  Ce  zici  merită  ■'               Cîntau.
                 menii
                                                                 —  Nu  ştiu  dacă  merită,  în  orice  caz  s-ăr  du-   Luarâm  o  barcă  şi  vîslirăm  spre  ei.
                   Mai  era  totuşi  ceva  :  plictiseala  care  mă  sco­  tea  face  mai  mult  pe  linie  culturală.  —  Aştia-s  pescarii  colectivei  —  îmi  explică
                 tea  din  sărite.  Îmi  amintesc  de  Drima  mea  du­  Sichitiu,  gazda  mea,  rîse  si  mă  întrebă  di­  Sichitiu
                 minică  petrecută  printre  băltăgani  A.  fost  de_-a   rect •                               Era  frig,  în  prag  de  iarnă,  si  pricepui  că
                 dreptul  tristă  Directorul  scolii  îmi  spusese  în   —  Ai  vreun  pian ">  Te  pricepi  la  ceva ?  trebuie  să  ai  plămîni  şi  gîtlei  de  fier  ca  să
                 treacăt  că  avea  să  tina  o  conferinţă  la  cămi­  —  Planuri!  Planuri  se  pot  face  cîte  vrei.   cînti  atît  de  puternic  ca  oamenii  aceia.
                 nul  cultural.  Nu  m-a  invitat  acolo  dar  m-am   Cred  că  şi  directorul  are  planuri.  Lucrau   la  năvoade.   Cînd  ne  apropiarăm,
                 simtit  obligai  să  mă  duc                    —  Dar  nu  le  dă  viată.  E  cam  bătrior  directo­  tăcură
                   Judecind  dună  mărimea  sălii   si  a  scenei,   rul  nostru.  Sufleteşte  vreau  să  spun.  Sînt  a-   -  Dati-i  înainte  cu  editarea !  —   le  ceru  Si­
                 aşteptam  să  văd  lucruri  dintre  cele  mai  fru-  semenea  oameni  care  îmbătrînesc  înainte   de  chitiu.


                 4              TALENTELE                                     TALENTELE               5      6               TALENTELE
                                                                 —  Si  v-ati  molipsit  mulţi ?               —   Ei.  cum  a  mers  repetiţia ?  s-a  interesat
                                                                 —  Toată  brigada                           Sichitiu.
                                                                 Sichitiu  îmi  făcu  cu  ochiul  si  zis e :  —  Bine.  Au  venit  toti  pescarii.  Unul  si-a  a-
                                                                 —  Da’  ia  SDuneti-mi.  pe  tovarăşul  Teiu  îl   dus  fata,  alţi  doi  surorile.
                                                               cunoaşteţi  ?
                                                                 —  Care  Teiu ?   Veterinarul   sau  directorul   —  Ascultă  —  mi-a  sdus  secretarul  —  una
                                                               şcolii ?                                      şi  cu  una  fac  două  La  vioară  te  pricepi,  ute-
                                                                 —  Nu,  directorul  căminului  cultural.    mist  eşti...  ce-ar  fi  să  te  ocupi  de  munca  cul­
                                                                 Oamenii  ridicară  din  umeri.              turală ?   Pînă  la  urmă  om  aranja  noi  si   cu
                                                                 —  P-ăsta  nu-1  cunoaştem-                 jumătatea  aia  de  normă-
                                                                 Mai  tîrziu  secretarul  îmi  spuse:          —  Nici  nu  m-am  gîndit  la  ea..-
                                                                 —  Ai  văzut ?  Dacă  directorul  nu  caută  ta­  —  Nu-i  nevoie  să  te  gîndesti-  S-o  meriţi  I
                                                               lentele,  nici  talentele   n-au  de  unde  să-l   cu­  La  sărbătoarea  pomului  de  iarnă,  am  avut
                                                               noască  pe  director.                         o  surpriză  plăcută.  Se  împămintenise  obiceiul
                                                                 Vorbii  şi  cu  Teiu.  Ii  povestii  despre  pescari.
                                                                                                             ca  gestionarul  cooperativei  s-o  facă  an  de  an
                                                                 —  Am  auzit  de  ei-  Sînt  din  sat.  nu  din  co­  pe  Moş  Gerilă-  Mantaua  roşie  si  sacul  ou  ju­
                                                               mună.  Le-am  trimis  o  dată  vorbă  să  treacă  De   cării  îl  prindeau  bine:  e  voinic,  deşi  puţin  a-
                                                               la  mine,  dar  n-au  venit.  Aşa-s  toti.   Iată,  am   dus  de  spate  si  are  nişte  sprîncene  stufoase  că­
                                                               deschis  o  listă  pentru  înscrieri  la  dansuri  şi   runte  Mai  e  si  bun  de  gură-
                                                               cor.  N-a  venit  nimeni.  Ce  pot  să  fac ?  N-o  să
                                                               colind  casă  cu  casă.                         De  astă-dată,  lui  Moş  Gerilă  i-a  venit  ideea
                                                                 —  Mă  gîndesc  să  fac  o  repetiţie  cu  ei  —   să  se  prezinte  în  versuri.  Tot  în  versuri  i-a  în­
                   Incepu  un  bas.  Si  încă  unul.  Apoi  un  tenor-   am  spus  eu.                       ţepat  si  pe  şcolarii  cu  note  proaste.  Avea  haz
                 Treptat  se  înfiripă  un  cor  pe  două  voci.  —  N-am  nimic  împotrivă.  Pe  cînd ?     gestionarul!  Culmea  e  că  a  avut  un  cadou  si
                   —  Cine  v-a  învăţat ?  întrebai  eu.        —  Simbătă  seară,  să  zicem-
                   —  Nevoia  Am  lucrat  înainte  vreme  si  prin   —  O  să  viu  si  eu.                  pentru  corpul  didactic:  o  legătură  de  bălării
                 Măcin,  De  la  cherhanale.  Ne-arrr  molipsit  de  la   N-a  venit.  Au  venit  în  schimb  cele  două  în­  smulse  de  oe  lotul  experimental   al  scolii  de
                 lipoveni.                                     văţătoare  repartizate  aici  o  dată  cu  urine.  care  nu  se  mai  ocupase  nimeni  în  acel  an.  In


                                TALENTELE               7      8              TALENTELE                                     TALENTELE               9
                 legătura  de  bălării  Dusese  o  carte  de  vizită.   —  Dacă  vrei  să  încerci  —  mi-a  spus  el  —
                 A  citit-o  cu  mirare  prefăcută :           n-am  nimic  împotrivă-  Dar  nu  cred  să  izbu­
                                                               teşti.  Am  pe  listă  patru  flăcăi.  Atît.  Alţii  n-au
                           „Experimental"  să  fie             binevoit  să  se  înscrie.  Cît  despre  fete,  nu   vor
                        :  '  Cînd  dă  pir  si  păpădie       să  se  urce  pe  scenă  nici   să  le  pici  cu  ceară.
                           Cît  să  faci  vreo  zece  liste      —  De  ce ?
                           De  experienţe  triste ?!“■           —  Nu  le  lasă  părinţii.  Si  de  cîte  ori  nu  i-am
                                                               dăscălit!  Degeaba.
                   —   De  cînd  scrii  versuti ?  î-am  întrebat  după  —  Eu  nu  cred  totuşi  să  se  sperie  de  scenă
               9   serbare:                                    chiar  asa-..
                   —  De  teri.
                                                                 Directorul  se  aprinse.
                                                                 —  Dacă  dumneata  urci  pe  scenă  sase,  şapte
                 •  Credeam  eă  glumeşte.                     fete  din  comună  dau  o  vadră  de  vin 1
                   —   Serios  mi-a  venit  aşa,  pe  negîndite.  Z ic :
                 ce-ar  fi  să  le  trîntesc  o-ntepătu-ră  în  stihuri ?  —  Facem  prinsoare ?
                   —  Ia-I  în  evidentă!   mi-a  spus  secretarul.   Directorul  păru  că  se  răzgîndeşte.
                 Asta  ştie  tot  ce  mişcă  în  comună  La  nevoie.  îl   —  Care-i  termenul  ?
                 mai  inspir  şi  eu-  Trece-1  in  colectivul  de creafie.   —  Pină  duminică.
                   Cu  gestionarul  am  avut  de  furcă,  nu  glumă.
               '  1  se  deschisese   pofta  de  scris.  Numai   ce-1   —  Im posibil!  zise  el.  —   Dar  cu  atît   mai
               :  auzeai:                                      bine :  bate  mîna  !
                   —  Dati-ml  materiale,  fapte!                A   doua   zi,   am’  pus   în   vatra   satului
                   L-a  potolit  secretarul  :                 următorul  anurtt  :  „Căminul  cultural   organi­
                   —   Vino  la  mine-  Iti  dau  pentru  un  program   zează  pentru  duminică,  25  ianuarie,  un  concurs
                 de  brigadă.                                  de  jocuri  populare.  Cea  mai  bună  pereche   de
                  Mai  greu  era  cu  dansurile.  încă  nu-i  cunoş­  dansatori  va  fi  premiată.  înscrierile  se  fac  la   toate  bune,  dar  cu  ce-i  premiezi ?  Ai  ceva  fon­
                 team  pe  oameni,  iar  horele  nu  se  Prea  ţineau   tov-  director  Teiu"-               duri  secrete ?
               J  din  pricina  timpului  neprielnic.           —  Ia  ascultă,  —   mă  întrebă  secretarul  —  —  Ii  premiază  directorul.
                   Am  vorbit  iarăşi  cu  directorul.

                 10              TALENTELE                                   TALENTELE               11      12              TALENTELE
                                                                 Sichitiu  rîse  cu  gura  pînă  la  urechi.  Dar  ti-ai  găsit  cu  flăcăii 1  Erau  gata  să  meargă
                                                                 Spre  mijlocul  săntăminii.  lista  lui  Teiu   cu­  pînă-n  pînzele  albe.  Mai  cu  vorba  bună  mai
                                                               prindea  numele  a  .42  de  tinere  perechi.  Direc­  cu  smuceala,  fetele  urcară  pe  scenă-
                                                               torul  era  descumpănit.  Vadra  de  vin  rămînea   li  îndemnai  pe.  lăutari  să  cînte,  şi  mă  apro­
                                                               totuşi  vadră ?                               pia!  de  director.
                                                                 Dacă  sala  căminului   ar  fi  avut  duminică   —  Am  cîştigat  prinsoarea.  Trimite  De  cineva
                                                               patru  sute   de  locuri,  tot  ar  mai  U  ■  rămas   după  vadra  de  vin.
                                                               oameni  pe  la  .ferestre.  Toată  lumea   căzu   de   Perechile  iucau  să  rupă  scena.  Ar  fi  putut
                                                               acord  să  ioace  ,.G ea mp ar alele".        s-o  tină  aşa  ceasuri   întregi.  Juriul  se   cam
                                                                                                             sfădea.  Pe  cine  să  aleagă ?
                                                                 Scaunele, fuseseră  date  la  perete.  Se  juca  în
                                                                                                               Noroc  că-i  veni  în  ajutor  unul  dintre  dansa­
                 ( ^ 4                                         m ijlo c .'                                   tori,  care  nici  una  nici  două.  trase  o  strigătură:
                                                                Alcătuisem  si  un  juriu,  bătrînii  satului,  de  la
                                                              şaptezeci  de  ani. în  sus.  De  altfel,  încet,  încet   „Cînd  fusei  copil  de  scoală  —
                                                              în  mijlocul  cercului  de  privitori,  se  încumetară   Nu  făcui  mare  scofală  —
                                                              să  mai  rămînă  şapte  perechi.  Cele  mai  bune.   Eu  la  ioc  am  aşteptat
                  !l>  ,                                       Jucau  Ia  fel  de,bine  si  oricît  se  încinseseră  flă­  Să  fiu,  Leano,  prem iat!“
                                                              căii,  oricum  î$j. suceau  ei  fetele,  nici  unul  nu-1
                                                                                                               Se  stîrni  un  haz  nemaipomenit.  Flăcăul  arse
                                                               putea  dovedi  pa ceilalţi.
                                                                                                             după  un  răstimo  altă  strigătură-
                                                                Ca-,  primaş.  Iţ i făcui  semn  lăutarilor  să  tacă
                                                                                                              —   De  unde  le  scoţi.  Pavele,  din  căciulă ?  —
                                                               şi  spusei;   ; '  ■
                                                                                                             zise  cineva.
                                                                 —  Oameni buni,  după cum:vedeţi,e  cam  greu   Vadra  de  vin  o  primi  Pavel.  Se  pricepea  si  la
                                                              de  f ă » t   o  alegere.  Toti  joacă  la  tel-  Dacă  am   ioc,  şi  la  strigături.
                                                              pnamia  o  peredhe,  le-am  nedreptăţi  pe  edsjalte.   —  Să-l  treci  şi  pe  el  în  colectivul  d «  creaţie.
                                                               Şi-apoi,  nici  juriul  nu  poate  urinări  jocul  aşa   Face  versuri  la   moment,  nu-1  vezi ?  —   îmi
                  —   Ei ?  Cu  ce ?                          curii  trebuie.  Prea  e  înghesuială.  P/opun  să  se   spuse  Sichitiu.
                  —   Cu  o  vadră  de  vin  —   si  mă  apucai  să-l   joace  ne  scenă,  ca  să  vedem  mai  bine  Aşa  am  pornit  noi  la  drum  îwtr-o  comună
                spun  povestea.                                 Fetele  se  înroşiră  si  începură să facă fasoane-  care  „n-avea  talente".
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15