Page 9 - 1932-08
P. 9

G. BREAZUL: ARHIVA FONOGRAMICA                                 321

          din  melodii  să  le  încheie  prin  mai  multe  şi  felurite   celor  «12  Melodii  Naţionale,  culese,  armonizate  şi
          ameliorări şi înfrumuseţări artistice.           aranjate * de el:
            Şi  totuşi,  cât  dc  utilizabile  culegeri  ar  fi  putut   «De  frumuseţea,  bogăţia  şi  puterea  magică  ce
          întocmi  aceşti  amatori  şi  aceşti  muzicanţi,  dacă   exercita  cântecele  poporului,  nu  m'am  îndoit  nici­
          mijloacele  ştiinţifice  le-ar  fi  stat  la  îndemână!   odată.  Duioasele  noastre  melodii  naţionale  descriu
          Mulţi  dintre  ei,  poate  chiar  dintre  cei  vizaţi  de   cu  culori  vii  blândeţea  şi  bunătatea  caracterului
          asprimea  de  judecată  a  lui  Berdescu,  au  prins   poporului  român.  Şi  dacă  ţăranul  român  mai  uită
          din  vreme  originalitatea  muzicii  noastre  populare   din  necazul  greu  ce  îndură  în  luptele  vieţii  şi
          şi însemnătatea ei faţă de muzica altor naţii.   suportă  cu  bărbăţie  nevoile  ce-1  apasă,  apoi  aceasta
                                                           se  datoreşte  în  cea  mai  mare  parte  influenţei  duioa­
            Astfel,  Joharm  Andreas  Wachmann,  tatăl  lui
          Eduard  «professeur  de  musique  et  directeur  du   selor  sale  melodii,  care-1  mângâie  în  zilele  grele
          theâtre  naţional  â  Bucharest  *,  cu  douăzecişitrei  de   şi-l veselesc în cele bune.
          ani  înainte  de  Berdescu,  publicând  al  III-lea  caiet   Cred  dară  că  3  sosit  timpul  să  ascultăm  şi  să
          din a sa « Sammlung walachischer Volks-Melodien »   învăţăm  şi  melodiile  româneşti,  pe  lângă  cele
          sub  titlul  «L'Echo  de  la  Valachie  »  —  *  Klănge   străine ».
          aus  der  Walachei*  —  «Chansons  populaires  des   Asociaţiile  muzicale  *  Carmen  •,  «  Hora  *  şi
          Roumains  *  —  ,  le  însoţeşte  de  o  prefaţă  în  care,   « Doina * din Bucureşti, reuniunile corale din Ar-
          pe  lângă  altele,  adaogă:  «  De  nos  jours  toutes  Ies
          nations  se  sont  efforcees  â  communiquer  â  Ieurs
          contemporains  leurs  particularites,  tant  histo-
          riques  qu'artistiques.  Vivant  depuis  dix-huit  ans
          â  Bucharest,  capitale  de  la  Valachie,  et  y  vouant
          mon  temps  â  l’exercice  de  la  musique,  j'ai  tenu
          âpropos,  d'offrir  au  jugement  du  monde  musi-
          cal  une  collection  des  melodies  nationales  valaques
          aussi distinguees par leur originalite et leur bizarrerie
          comme  par  le  charme,  qui  y  repose.  Je  Ies  donne
          telles  que  je  Ies  ai  entendues  de  la  bouche  des
          troubadours  populaires  dont  la  Valachie  abonde,  je
          n'y  ai  chang£  aucune  note  et  je  n'y  ai  fait  qu’ajouter
          l'accompagnement harmonique *.
            In  realitate,  aproape  tot  ce  a  reţinut  Johann
          Andreas  Wachmann  din  «gura  lăutarilor  *,  nu
          face  parte  din  cântecele  populare,  ci  sunt  diferite
          alte  piese  muzicale,  ca  «  Melodie  naţionale  com-
          posee  par  le  feu  Boyard  Nicolas  Filipesco  »,  «  Hora
          de  întronare  »  («  Tanz  zur  Thronerhebung  *)»  cân­
          tată,  probabil,  pe  la  1843,  spre  a  celebra  suirea
          pe  tronul  muntenesc  a  domnitorului  George  Bi-
          bescu,  apoi  «  Soldaten  Reigen  »,  «  Hora  sentimen­
          tale  »,  etc.  Iar  caracteristic  a  apărut  pentru  J.  A.
          Wachmann,  ca  şi  pentru  Eduard  Wachmann,  nu­
          mai  secunda  mărită,  atât  de  frequentă,  de  altfel,
          şi  în  muzica  Ungurilor  şi  în  cea  orientală.  Cu  toată
          admiraţia  sa  pentru  «  originalitatea  »,  «  bizareria  *
          şi  «farmecul  »  melodiilor  populare,  el  nu  dă  în­
          dărăt  a  le  publica  drept  *des  airs  roumains  ar-
          ranges par moi *.
            Marii  noştri  maeştri  de  cor,  Muzicescu,  Kiriac
          şi  Vidu,  au  contribuit  în  cea  mai  largă  măsură
          la  deşteptarea,  susţinerea  şi  sporirea  interesului
          pentru  cântecul  popular,  dar  de  lucrări  cu  ca­    Adunatul oilor cu buciumul (jud. Putna)
          racter  ştiinţific,  de  culegeri  şi  cercetări  riguros  cri­
          tice,  se  pare  a  nu  fi  fost  nici  ei  preocupaţi;  şi,   deal,  precum  şi  numeroasele  grupări  corale  din
          de  fapt,  nici  nu  ne-au  lăsat  asemenea  lucrări.  Ră­  diferite  oraşe  ale  ţării  şi  chiar  din  sate,  au  con­
          sunet  puternic  a  trebuit  să  trezească  îndeosebi  ac­  tribuit  la  susţinerea  interesului  pentru  muzica  po­
          tivitatea  lui  Gavriil  Muzicescu.  Sunt  mai  ales  de   pulară.
          însemnat  frumoasele  cuvinte  cu  care  încheie  pre­  De  altfel,  în  bogata  serie  de  peste  patruzeci  de
          cuvântarea  la  prima  ediţie  din  Ianuarie  1889,  a
                                                           volume «Din viaţa poporului român », Academia
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14