Page 13 - 1933-05

a86 B O A B E D E G R Â U

se uită fermecat la faţa ei zâmbitoare, care cre­ să fi fost cel puţin odată îndrăgostit în viaţa lui.
deai că se micşorase, cu ochii lucioşi, cari căpă­ Tu ai iubit vreodată ?
taseră deodată cea mai limpede culoare a cerului, — Nu, niciodată. Dar ce are a face ? Oricum
atât de dulce, atât de copilărească, aşa cum nu-i poate cineva să înţeleagă o povestire frumoasă.
mai văzuse. Şi-şi aduse aminte de amazoana cu Sau crezi că sunt copil de ţâţă, ca să nu-mi dau
rochia lungă şi ochi de femee... Câtă deosebire seama de lume?
intre Fotini care alerga ieri călare, pe iapa bălană, — Aşa dar n'ai iubit ?
şi intre Fotini care ţinea acum în mână cea din — Nu.
urmă păpuşe a ei! A trebuit să-şi scoboare puţin — Ascultă... lui tăticu nu-i spui, măicuţii tot
privirile spre pieptul bogat, nealterat, ca să se con­ aşa, lui Mimis nu... mie însă poţi să-mi spui.
vingă de identitate. — Ştiu, şi dacă ar fi fost, ţi-aş fi spus.
— Nu mi-ai arătat însă ce cărţi ai, îi zise de — Curios! murmură Anghelos privind-o drept
îndată ce puse la loc şi păpuşa; poţi să-mi arăţi în ochi. Dar la urma urmei tu trebue să cunoşti
vreuna ? mulţi tineri... şi din vedere, şi mai de-aproape.
— Cum să nu! făcu Fotini. Niciodată nu ţi s'a întâmplat să spui: «Uite, pe
Şi deschise un dulăpior, in care erau aşezate acesta aş vrea să-l iau ? »
câteva cărţi. Erau cărţile vechi de şcoală, împreună — Cel dintâiu da, cel de-al doilea nu.
cu caete, şi vreo cinci-şase romane englezeşti şi — Adică?...
franţuzeşti, din colecţia « pentru tineret *. Anghelos — Uite, e un băiat care-mi place mai mult
se uită la ele pe rând şi fu foarte mirat când în decât ceilalţi; dar niciodată, niciodată nu mi-am
colecţia aceea albă descoperi şi pe « Leone, Leoni ». spus că pe acesta am să-l iau.
— Cum, ai citit şi pe asta ? — Adevărat! şi cum se numeşte ?
— Auzi colo! — Stefanos... e student.
— Şi-ai înţeles-o ? — E aici ?
— Dar ce? e mare filozofie? — Nu, la Atena... nu cred să fi venit încă...
— Adică, ţi-a plăcut, am vrut să spun?... nu l-am văzut.
— O minune! cea mai frumoasă carte pe care — A, nu sunteţi prieteni ?
am citit-o. Eu am văzut Veneţia, care e descrisă — De loc. II văd numai pe stradă. E oacheş,
în ea, şi o ştiu. ca un arap, dar simpatic. Se uită la mine, mă uit
— Ai mai citit şi altele la fel ? şi eu la el, şi atât. Cum să spun: «pe acesta îl iau »,
— Hm! foarte puţin. Să-ţi spun drept, nu prea dacă nu-1 cunosc? Dar, dacă s'o întâmpla vreodată
îmi plac romanele. O prietenă a mea îmi împru­ să ne cunoaştem mai bine şi dacă mi-o plăcea,
mută din când în când. Pe unele le găsesc simpa­ poate... nu zic... poate să-l iubesc. Acum însă
tice; sunt însă şi altele nesărate... Doamne, nu, nici pe el, nici pe altul. Nici că am iubit vre­
Doamne! Uite, toate aceste romane englezeşti şi odată. Ei, acum eşti mulţumit... sau crezi că-ţi
franţuzeşti pe care le vezi, nu au nimic în ele. M'a spun minciuni?
hotărit să le cumpăr guvernanta mea, o engle­ — Ba de loc; te cred.
zoaică pe care am avut-o până mai anul trecut. Şi o credea în adevăr. Ochii strălucitori cu pleoa­
Şi pe când închidea dulăpiorul, pronunţă foarte pele ei curate, spuneau mai vorbitor chiar decât
comic: gura, că n’au fost turburaţi, întunecaţi de fur­
— Păcat de bani! tuna sufletului.
Anghelos se aşezase pe divan, lângă fereastră. — Tu ai iubit vreodată? îl întrebă pe ane-
Canaturile, din pricina soarelui, erau aplecate şi aşteptate.
prin crăpăturile lor privea sceptic o bucată de — Eu... nu!
verdeaţă din grădină împodobită cu flori. — Nu mai spune! zise cu vocea tărăgănată şi
cu o strâmbătură de neîncredere Fotini.
Romanul acela, o carte roşie, înflăcărată, atât — Serios. Ori de câte ori mi s’a părut că am
de nepotrivită in casa paşnică, feciorelnică, îl in­ iubit, m’am înşelat. Am cunoscut multe, dar la
trigase. Şi fu cuprins de curiozitatea să afle până urmă... vedeam că nu erau ceea ce îmi închi­
în ce măsură putuse să-l înţeleagă Fotini. puiam. De aceea nici nu m’am căsătorit pân'acum.
— E! îi strigă ea, după ce îşi puse lucrurile
— Am auzit însă că in curând ai să te însori —
la loc şi, apropiindu-se, îl văzu pe gânduri: ţi Cu o fată, Eliza... nu ?
s’au înnecat corăbiile? — A, da... o fată foarte bună, ştii. Ne cu­
Se aşeză lângă el. Anghelos zâmbi. noaştem; ideea există din ambele părţi, dar asta
— Ştii la ce mă gândesc! îi zise. Ca să înţe­ nu înseamnă, c’o iubesc, — toate ca toate ! — nici
1
leagă cineva un roman ca «Leone Leoni » ), trebue
nu e sigur că am s’o iau în căsătorie...
— Fiindcă, de sigur, până s'o cunoşti mai bine
*) * Leone Leoni», roman de George Sand, tradus In I. şi să constaţi dacă e ceea ce ţi-ai închipuit, poate
eleni de I. Schylitis, Atena, 1886. să-ţi placă alta.