Page 4 - 1933-08

450 B O A B E D E G R Â U

Se dusese la Anvers, în anii de învăţătură, ca panourile din sala de şedinţe a noului şi nenoro­
să facă studii de comerţ şi a descoperit acolo pe citului local al Primăriei constănţene. Zambaccian
Rubens şi şcoala flamandă, cu bucuria ei de viaţă i-a cunoscut şi a învăţat mai departe dela ei, printr’o
metodă care-i venea dela cea­
laltă îndeletnicire a lui, de le­
gături de-a-dreptul şi de ini­
ţiere, nu prin oameni de teorie,
ci prin mânuitorii înşişi ai unui
meşteşug. Mai târziu s'a apro­
piat şi de alţi pictori, dar pre­
ţuirea şi dragostea lui pentru
cei doi dintâi s’au păstrat cu
mireazma lor aparte. In ră­
stimpuri, se abătea pe la Bu­
cureşti şi întârzia prin pina­
cotecă şi expoziţii. îşi făcuse
şi un început de colecţie, pe
care armatele de ocupaţie i-au
luat-o, pe când se găsea pe
front, în Moldova. Istoricul
Constanţei, care se crede mai
săracă în întreprinderi artistice
şi culturale decât a fost în ade­
văr, nu va trebui să uite acest
episod, care se prelungeşte şi
se pierde mai apoi în viaţa mai
largă, cu nenumărate şi uitate
izvoare, a Bucureştiului. La Iaşi
face cunoştinţă cu Ressu şi
Dărăscu şi revede pe Teodo­
Iarna dc Andreesca
rescu-Sion. E numai ochi în
şi de culoare. A început să-şi împartă timpul intre Expoziţia Marelui Cartier. La Bucureşti urmă­
cursurile de merceologie şi contabilitate, care tre­ reşte Arta Română la Liedertafel şi Luchienii
buiau să-l pregătească pentru negoţul de textile, lui Cioflec. In muzeul Simu regăseşte nu numai
şi între vizitarea muzeelor şi a con­
certelor de muzică de cameră, care
erau să-i dea un loc în galeria iu­
bitorilor noştri de artă. Cine a
poposit odată în Anvers n’are
decât să-şi aducă aminte, pe de
o parte, de cheiurile nesfârşite cu
vapoare şi corăbii din toate ţările
pământului, şi pe de alta, de
marea catedrală gotică, unde, în
întunericul tainic, la un semn, se
dă la o parte pe un perete, sus,
o draperie şi apare în toată mân-
dreţea Răstignirea uriaşă a lui
Rubens. Din aceste două por­
niri ale marelui port s'a adăpat
şi sufletul lui Zambaccian, in care
ele sălăşluesc puternice şi uneori
ciocnindu-se, şi acum.
întors în ţară, la Constanţa, tâ­
nărul a înţeles să-şi organizeze Peisaj de Andreesca
viaţa aşa cum i se destăinuise în
depărtatul oraş nordic. In vremea aceea, pe la 1913, pe Bunescu, dar un loc de observaţie şi de în­
Bunescu venise proaspăt dela Miinchen şi lucra tâlnire. Poate că în acele săli, împodobite cu o
marine, iar Teodorescu-Sion făcea studii pentru aristocratică mândrie de boerul brăilean, neastâm-