Page 4 - 1934-05

258 B O A B E D E G R Â U

cu atât mai mare energie rosturile ei propriu începe să fie biblioteca aceea care este pusă în
zise (şi care diferă mult de menirea mai univer­ imposibilitate de a ţinea pas cu celelalte organe
sală, şi de aceea oarecum mai grea, a unei biblio­ ale corpului universitar *) ».
teci de cultură generală, cum este aceea a Fun-
I. Începuturi de biblioteci publice în
Moldova. Biblioteca Mihăileană
1838— 1860
înainte de a intra în istoricul propriu
zis al Bibliotecii Universităţii credem ni­
merit să aruncăm o scurtă ochire asupra
împrejurărilor culturale şi bibliotecare, din
care a luat naştere acest aşezământ.
Nu este nevoie să ne întoarcem privi­
rile până în timpurile lui Alexandru Lă-
puşneanu care, precum se zice, îşi avea
biblioteca lui de autori antici pe cari îi
citea în original, sau până la Despot-
Vodă, humanistul luteran pe tronul Mol­
dovei şi întemeietorul — cel puţin în teo­
rie — al bibliotecii şi academiei de la
Cotnari.
Dar, pentru a înţelege soarta zbuciu­
mată a bibliotecii universitare ieşene, tre-
bue să pomenim, măcar in treacăt, de
acele începuturi de biblioteci occidentale
Clădirea iostei Academii Mihailene care, însoţind şi promovând orientarea nouă
In casele din stânga astăzi şcoala de Bclle Arte, in cele din dată culturii moldoveneşti de un Gh.
dreapta (intr'o clădire nouă) Liceul Naţional. Arcul din fund Asaki şi de ajutorii lui, au luat naştere
care lega cele două corpuri de casă, e astăzi dărâmat pela începutul secolului trecut în mândra
capitală a Moldovei. Căci biblioteca aceasta,
daţiei), anume: a fi bibliotecă de studii, lăcaş şi rămasă până în momentul de faţă singura instituţie
focar al cercetărilor ştiinţifice. publică de acest fel în întreaga Moldovă, şi care dela
In felul acesta Universitatea din Iaşi îşi va 1864 până la 1916 se denumia şi era de fapt < Biblio-
recăpăta acel institut central, bi­
blioteca, ce cu drept cuvânt s'a
numit inima oricărei şcoli de înalte
studii. Tocmai în vremurile de criză
în care trăim şi când cei răspunză­
tori de soarta neamului şi a ţării
sunt dispuşi a lăsa interesele ştiinţei
pe al doilea plan, este bine să ne a-
mintim de faptul că aportul unui
neam la înălţarea culturii umane
este condiţionat, în bună parte, de
activitatea ştiinţifică şi universitară,
iar această activitate depinde direct
şi imediat de starea şi funcţionarea
bibliotecilor universitare. N’au pier­
dut nimic din valoarea lor cuvintele
spuse în 1870 de distinsul jurist şi
profesor Rudolf Heinze cu privire la
importanţa bibliotecilor universitare:
• Biblioteca este cel mai durabil şi
Vechiul palat al Universităţii, astăzi Facultatea de Medicină.
cel mai rezistent, în acelaş timp şi Biblioteca era adăpostită In subsolul din aripa stângă
cel mai ferit de îmbătrânire dintre
institutele universitare. A neglija biblioteca unei
universităţi înseamnă a o lovi pe aceasta în însăşi *) Reproduse după Zeniralblall fur Bibliothekswesen, voi.
străfunzimile centrilor săi nervoşi. Şi neglijată 49» 1932, pag. 396.