Page 4 - Bunul_Econom_1900_17
P. 4

' “b  "
                                                                                                                                 Nr.  17  -
           Pag-  4                                             B U N U L  EC O N O M           --r--- _-------------------------------------------------------------:-----
         şi  o  mestecăm  cu  salivă,  după  puţin  vâtemate,  acoperind  pe  cele  desgolite  uneori  şi  de  ger.  Pricinile  trebue  înlă­
         timp  vom  simţi,  că  gustul  ei  sarbăd  se  şi udând  bărbăteşte.                   turate,  anume:  umezeala  şi  prea  marea
         străformează  în un gust  dulciu.  Prin  în-     7.  Excrescenţele,  ce  s’ar  ivi  între   grăsime  â  pământului.
         încercări  chemice  această  schimbare  şi  coaje  şi  lemn,  trebue  înlăturate  cu  aju­  14.  Frunzele  sucite  ale  pomilor,
         mai  uşor  se  poate  dovedi.              torul  cuţitului  şi  rana  unsă cu  ceară de  îndeosebi  ale  persecilor,  sunt  dovadă
              Materia  aceasta,  care  străformează  altoit;  pentru-că  altfel  ele  umflă  şi  mă­  că  pomul  sufere.  Crengile  bolnăvicioase
         întăreala  în  zâhar, e tot aceea, care  stă-  nâncă  coaja.  înlăturaţi  trebue  şi  bureţii  trebue  înlăturate şi ranele unse cu ceară
         formează întăreala conţinută în Orz,  când  de  pe  trunchiu  şi  ramuri.              de  altoit.                      '
         din  acela  se  ferbe  bere.                    8.  Putrezirea  măduvei şi scorburo-        15.   Vătămări  din  afară,  prici­
              Am  vezut  deci  cum bucatele  duse  şirea,  sunt  pricinuite  de  sucuri  stricate,  nuite  de  animale,  de  oameni,  ş.  a.  nu
         la  gură  se  mestecă  cu  dinţii,  cum  se  cari  au  început  a  se  trage înspre inima  trebue  nesocotite.  Dacă  s’a făcut  o des-
         mestecă  cu  saliva  şi  formează  bucătură  pomului.  Descoperind  de timpuriu acest  binare  sau  altă  vătemare  mai  mult  sau
         care  aflându-se  de  cătră  limbă  a  fi  reu,  se  curăţă  meduva  cuprinsă  de  mai  puţin  primejdioasă  rana  trebue  ră-
         gata, nu  mai  are  loc  în  gură,  ci  are se  putrejune,  şi  se  împiedecă  scurgerea  tezată  cu  un  cuţit  ager,  apoi  unsă  cu
         fie  condusă  mai  departe  prin  al  treilea  apei  şi  altor  sucuri  înspre  locul  cu  ceară  de  altoit  şi  pe  urmă  legată  cu
         act  al  digerării,  adecă  prin  »înghiţit«,  pricina.                                pânză,  ca  aerul,  ploaia  ş.  a.  se  nu  stră­
         despre  care  se  va  vorbi.                    9.  Petele  pe  coaje  sunt  pricinuite  bată  la  coajă,  la  lemn,  sau  meduvă.
                                                    de  boale lăuntrice şi de părăsiţi (muşchi,
                              D r.  S t.  E rdely                                                    16.   Gerul  strică  pomilor  tineri
                                                    bureţi,  ş.  a.).  Petele  trebue  curăţite  şi   la  rădăcini,  celor  măi  bătrâni  la  crengi.
                                                    unse  cu  ceară  de  altoit.                Părţile  stricate  sunt  a  se  tăia  cu  îngri­
                      P O M Ă R I T
                                                         10.  Rîia se vădeşte prin deslipirea   jire;  ear  pământul  din  jurul  ăstorfel  de
                                                    coajei  în  miei  solzişori.  Se  fac  găuri  în
                     Boalele  pomilor.   (                                                      pomi  trebue  înlocuit  cu  altul.
                                                    coaje,  unde  apa  de  ploaie  stă  baltă,  şi
                         (Urmare).      .   -                                                                                    M.  8.
              5.   Uscarea  crenjilor.  Crenjile    se  arată  putrezirea,  bureţii,  ş,  a.  Coaja
        uscate trebue tăiate pieziş cât mai aproape   stricată  trebue  înlăturată,  dar’ astfel,  ca
         de  trunchiu  sau  de  crenjile  din  cari   se  nu  fie  vătămată  coaja  tineră,  ce      Ş t i r i   d e   t o t   f e l u l
        acelea  sunt  crescute,  şi  ranele  trebue   începe  ă  se  forma  sub  cea  putredă.
        unse  cu  ceară  de  altoit.  Rădăcinile bol­    11.  Muşchii şi  alţi  părăsiţi se rad      Berlinul  are  oaspe  înalt,  pe  M.  Sa  îm­
                                                                                                păratul  şi  regele  nostru.  A  sosit  acolo  azi.
        nave  încă  trebue  tăiate  şi  unse  cu  şi  coaja  se  unge  apoi  cu  zamă  de var.
                                                                                                Vineri,  în  4  Maiu.  S’au  făcut  mari  pregătiri
        ceară  de  altoit.                               12.  încol’ţirea  rădăcinilor.  Porcu­
                                                                                                pentru  a primi  pe  bătrânul  Domnitor  cu  de­
              6.  Ingălbinirea frunzelor. Frunzele  şorii  ce  dau  din  rădăcinile  unui  pom  osebită  pompă.
        de  pe  vîrf  îngâlbinesc  înainte  de  timp  • trebue  tăiaţi  cu  îngrijire  pentru  a  nu   Din  prilegiul  acestei  înalte  visite,  Prin­
        şi  cad,  surceii  tineri  se  roşesc  şi  coaja  vătăma  rădăcinile,  cari  sunt  a  se  unge   cipele Ferdinanâ,  moştenitorul  tronului Româ­
        se  uscă.  Pricinile  acestei  boale  sunt:  cu  ceară  de  altoit.                     niei,  se  află  şi  A.  Sa  la  Berlin,  »spre a  fi de
                                                                                                faţă  la  festivităţi»,  aşa  zic  rapoartele  politice,
        uscăciunea,  vătemarea  rădăcinilor  sau         13.  Răşina  si  cleiul,  ce  se  văd
                                                                                                de  fapt  va  fi  acolo  pentru  mai  (mult  decât
        descoperirea  acelora,  Pricinile trebue în­  zămuind  din  pomi,  sunt  pricinuite  de
                                                                                                numai  pentru  „a fi  rie faţă  la  festivităţi11...
        lăturate,  rătezând cu  îngrijire  rădecinele  un  pământ  prea  gras  sau  prea  umed,

                                                    perdut,  nu  tocmai  cât  nepotul,  adecă  nu  tot   mână  şi-’l  împinge  pe  flăcău  încel-încet  spre
                    F  O  I  T   A
                               9                    ce  aveau;  dar’  au  perdut  şi  ei  destul  de  fru­  uşe  Băiatul  trece  basmaua  în  mâna  stângă,
                                                    mos  pe  potriva  unor  negustori  nu  toc­  şi  ştergendu-se  de  sudoare:
               L A   C O N A C                      mai  tari.                                       —  Doamne!  Doamne!  suspină  el  şi  cu
                                                        Acum, toţi  jucătorii dorm,  fiecare la  odaia   dreapta  îşi  face  cruce.
                      -   S C H I Ţ Ă   —
                                                    lui.  S’a  înorat  de  pe  la  miezul  nopţii,  şi  e   Atunci  un  hohot  straşnic  să aude...  Flă­
                                   (Urmare  şi  fine).
                                                    întunerec  adânc.                          căul  se  întoarce  în  loc.  E  besnă  împrejuru-i,
              Dar’  jocul  e  joc  şi  norocul  noroc...  în­  Flăcăul  nostru  stă  pe prispă  cu  fruntea   şi  nicSiri  ochiul  luminos  al  tovarăşului.  Tine-
        cepe  cartea .flăcăului  să  se  schimbe  şi  merge   între  mâni,  pe  când,  în  picioare,  drept  în   rul  se  moleşeşte,  din  toate  încheeturile  şi  se
        de-a  ’ndăratele,  merge  tot  de-a  ’ndăratele...   faţă  îi  stă  tovarăşul  său  de  drum.  înecat  de   prăbuşeşte  pe  prispă.  .   ;
        Sudori  peste  sudori..   Tinărul  să  opreşte  şi   gândtiri,  tînărul  ridică  fruntea  în  sus  şi  îi   ...Se  face  ziuă...
        stă  la  gânduri,  uitându-se  ca’n  gol ;  dar’  în­  pare  că  vede  în  întunereoul  nopţii  strălucind   —  Scoală,  mă!  aici ai  adormit,  procop-
                                                    ochiul  ciudat  care  l-a  stăpânit  toată  ziua.
        tâlneşte  ochiul  tovarăşului,  care-’i  dă  o  po-                                    situle?  zice  un  glas  necunoscut.
        vaţă  mai  tare  decât  cea  mai  tare  poruncă...   —-  Ce-’i  de  făcut?  întreabă.        Flăcăul  să  trezeşte  buimăcit.
        Pune mâna ’n  sîn şi scoate  legătura...  înainte..   —  Dorm  toţi  butuc,  şopteşte  cald  sa­  Unchiul  îl  cheamă  în  odae;  nepotul
        Unchiul  ridică  ochii  spre  nepot,  zimbind  cu­  şiul...  Uşa  e  scoasă  din  ţîţina  de  jos...  Dacă   ascultă,  de-abea  tîrîndu-să  pe  picioare.
        minte,  şi  fără  să  mâi  zică  o  vorbă,  îi apleacă   o  ridici  binişor,  poţi  întră  pe  dedesupt;  poţi   -—  Cât  ai  perdut,  mă?
        cu  multă  luare  aminte  asupra  mesei.    pe  urmă  s’o  descui  pe  dinlăuntru  şi  să  ieşi   —  ...Tot.
             E  trei  după  miezul  nopţii...  S’a  dus   frumos.  Intră  încetinel;  lasă-te  pe  vine;   —  Cât  tot ?
        arenda!...  şi  două  inele  şi  ceasul!...  Ş’ar  fi   mergi  pe  dibuite la  paturi;  ascultă  bine unde   -—  Ce  am  mai  avut  eu...  şi...
        dus  şi  calul  şi  şaua,  dacă  unchiul  şi  orzarii   răsuflă,  şi  trece-le  cu  batista  asta  pe  la  nas   —  Şi  ce  mai?   .
        n’ar  fi  suflat  în  luminări  şi  n'ar  fi  mers  să   fiecăruia...  Odată  să  tragă  în  suflet  din  mi­  —  Şi...  arănda.
        se  odichnească.  Cine  a  câştigat?...  Cine  a   rosul  ăsta,  şi  nu  să  mai  deşteaptă  până  la   —  Cinzeci  de  galbeni ?
        ştiut  să  joace,  fireşte:  unchiul  şi cu  unul  din­  ziuă  să-'i  tai  cu  ferestrăul.   Nepotul  dă  din  cap  punând  ochii  în
        tre  orzari,  tovarăşul  lui;  alţi  doi  orzari  au  Şi  zicând  acestea,  îi  dă  basmaua  în  pământ.
   1   2   3   4   5   6   7   8