Page 1 - Bunul_Econom_1900_22
P. 1

Anul  I                                  Orăştie,  27  Maiu  v.  (9  Iunie  n.)  1900                               Nr.  22















                   A B O N A M E N T E :  Ij                      O R G A N U L                             IN SER ŢIU N I:
                                                     ,R e u n iu n ii  e c o n o m ic e   în  O râ ş tie “   se socotesc după tarifă,  cu   p reţu ri io d er e. t
                                                                                                                           a
                                                                                                                        n
       Pe an   4 coroane   (2 tl.); jumetaie  an   2  cor.  (  1‘ li.)
                Pentru   R o m â n i a    15  franci.   li  Apare în flecare  Sâmbătă              Abonamentele  si  însertiunile  se  plătesc  înainte.
                                                   nu  vor  mai  putea  suferi  starea  înapo­      Ear’  fiindcă  chiar-şi  la  fapta  bună
            R ISIPIR E A                                                                      par’că  mergi  mai  cu  dragă  inimă  dacă
                                                   iată   materialiceşte  şi  umilită   sufle­
                    ÎN T U N E R E C U L U I       teşte,  pe  care  azi o  suferim!  Cu ea vom   ai  încă  soţi,  să  ne  îmbărbătăm  unii  pe
                                                                                               alţii,  şi  mai  mulţi  împreună,  să  facem
      .  ;  .                   ■■■-■  .   '   .  . risipi  întunerecul  ce  ne  apasă,  vom  da   în  fiecare  sat  începutul  celor  mai  bine­
            Gu  inimile  strînse  încă  de  spaima  !  aripi  înaintării,  şi  din  săraci şi  nebăgaţi   cuvântate  însoţiri  de  acest  fel,  a  înso­
       sălbatecelor  prigoniri  date  asupra  Maes-  j în  seamă  astăzi,  putea-vom  fi  mâne bo-  i  ţirilor  de  stemperare  dela  beutură.
       trului  lor,  stăteau  învăţăceii  Iui Isus mai  i   gaţi  şi  mândri!                |     însoţirile  acestea  se  fac  în  mai
       mult  ascunşi  de  lume,  închişi  în  case,  I   Adu,  Doamne,  cât  mai  curend  j   multe  feluri,  dupâ-cum  sunt  oamenii
       «cu  uşile  încuiate».  Erau  doar’  oameni  j                                         ce  le  alcătuesc  şi  satele  în  cari  se  al-
                                                   acest  mâne!                            * 1  cătueşc.  Sunt  comune  în  cari  poţi  cere
                                                                                             j
       din  popor  şi  simpli  pescari,  şi  le  părea  j
                                                  -  -     ;  .   .  .  —---------  ‘   :   ■  i i  ca  prin  intrarea  în  tovărăşie,  să  se
       că  n’au  puteri  de-ajuns  pentru  a  se  !                                         j  lege  tot  natul  a  nu  mai  bea  nici  un
       prinde  de  piept  cu  o  lume  întreagă,    Eatâ  ce .e  de  făcut,  j i  fel  de  beutură  spirtuoasă,  nici  vinars,
       păgână  şi  duşmană  lor.    Şi  a  trimis                                            j  dar’  nici  vin,  nici  bere,  şi  sunt  unele
       Isus  Duhul  Sfânt  peste  ei,  aducându-Ie      Văzurăm  că  în  state  ca  Anglia,  j i  în  cari  aşa  ceva  n’ai  putea,  dar’  de
       cele  mai  de  lipsă  arme  pentru  a  sări   Francia,  Belgia,  Elveţia,  România,  Sta-  !  j  le-ai  cere  de  pildă  reţinerea  dela  vinars,
                                                                                              însă  slobozenie,  la  vin,  în  măsură  cum-
       în  acea  luptă  şi  a-’şi  cuceri  locul  de   tele-Unite  şt  Rusia,  sincerii  doritori  de  j !  pătată,  apoi  faci  ispravă.
       frunte  în  mijlocul  mării  păgâne :  cura-   bine  ai  armatelor,  adecă   a  acelor  i
                                                   roiuri  de  oameni  în  care  e  întrunită,'    Deci  fiecare  grup  de  inimoşi  la
       giul  cel  necunoscător  de înfricare  şi da­
                                                   sub  mândre  steaguri,  floarea  popoare-  j  bine,  să  chibzuiască,  ce  s’ar  mai  potrivi
       rul  limbilor.                                                                         la  ei,  şi  aşa  să  înceapă.  Pe  aiurea  soţii
                                                   lor,  încredinţaţi  în  sufletul  şi  în  mintea  j
            Poporul  nostru românesc din aceste    lor  că  bine  fac  voinicelor  cete,  —  au   bunei  porniri  să  leagă  pe  cuvântul  lor
       ţeri  este  şi  el  încă  şi  azi  în  starea  uce­  oprit  vinderea  de  rachie  flăcăilor!  De   de  cinste,  că  ei  în  Dumineci  si  sărbă-
                                                   ce?  Pentru-ca  şi  prin  această  măsură,   tori,  crâşmele,  ca  pe  locurile  lunecării
       nicilor  lui  Isus  cea  nainte  de  pogorîrea
                                                   să  contribue  la  ţinerea’  în  bunăstare  a   şi  pătulul  cald  al  ispitei,  nu  le  vor
       Duhului.  El  şi  azi,  deşi  simte  că  loc                                           mai  cerceta,  ci  se  vor  aduna  pe  la  ca­
                                                  sănătăţii  lor   trupeşti  şi  la  trezvia
       de  frunte  i-s’ar  cuveni  între  neamurile                                           sele  lor  şi  îşi  vor  petrece  în  chip  cins­
                                                  minţii  lor.
       din  jurul  lui,  fiindu-’i  inima  încă  strînsă                                      tit,  ei  între  ei,  ca  vecinii  buni,  ca
                                                        Oare  una  dintre  cele  mai  de  că­
       de  spaima  sălbatecelor  prigoniri  a  vre-   petenie  dorinţe  a  noastre,  a  »civililor«,   creştinii  buni.
       milor  şi  a  sorţii  prin  negrele  veacuri,   cărora  nu  ne  pot  porunci  generalii  că   Alţii  se  leagă  că  ei  nu  numai  în
       stă  prea  smerit,  piea  ferind  din  cale   ce  să  mâncăm  şi  ce  să  bem,  —  oare   Dumineci  şi  sărbători,  dar’  nici  în  alte
                                                  una  din  cele  mai  de  frunte  dorinţe  a   zile  ale  săptămânii  în  crâşmă  nu  vor
      ori-şi-cui,  par’câ  neîndrăsnind  să  pă­                                              mai  bea  nici  un  tel  de  beutură,  că  ei
                                                  noastre  să  nu  fie  tot  aceea  de-a  ne
       şească  şi  el  pe  unde  vede  pe  alţii  pă­                                         peste  tot  crâşma  nu  o  vor  mai  cinsti
                                                  păstra  în  bunăstare  sănătatea  trupului.
      şind,  culegându-’i  foloasele  şi  bogă­   şi  trezvia  minţiiP  De  sigur  că  da!    nici  cânii?prin  intrarea  în  ea  la  beute;
      ţiile  pe care  ar  putea  el  să  şi-le  culeagă.                                      acasă  însă,  la  masa  lor,  vor  gusta,  dar’
                                                       Şi  oare  credem  noi  că  ceea-ce  e
                                                                                              numai  în  măsură  cumpătată!
            Gândindu-ne  azi  la  pogorîrea  Du­  stricăcios  pentru  trupurile  cele  în floa­    Alţii  să  leagă  că  nu  numai  în
      hului  sfânt,  o  singură  şi  ferbinte  dorinţă   rea  vieţii  şi  bine  îngrijite  . ale  soldaţi­  crâşmă  nici  decât,  dar’  nici  acasă  la  ei
      avem:  Să  se  pogoare  cât  mai  curând  j  lor,  pentru  ale  noastre,  aproape  toate   în  alte  zile,  decât  la  o  sărbătoare,  la  o
                                                  mai  slab  îngrijite,  mai  bătrâne,  mai  is­
      şi  peste  poporul  nostru  Duhul  cel  iu-  |                                          zi  însămnată  în  familie,  ca  botez,  ospăţ,
                                                  tovite,  să  nu  fie  stricăcios?  Om  în  toată
      minat,  care  să-’i  dee  voe  şi  curagiu  de  j                                       etc.,  vor  aduce  beutură,  dar’  şi  atunci
                                                  firea  nu  o  poate  crede  asta.
      a  înv Sta.  de  a  învăţa  mult  si  de  toate,  I                                     cu  cumpăneală,  ca  beţie  să  nu  facă.
                                                       Atunci  dar’  să  ne  gândim  şi  răs-      Alţii  se  leagă  tot  aşa  ca  mai  sus,
      căci  puterea  pe  care  apostolii  au  că-  j gândim  asupra  lucrului  şi  să  luăm
                                                                                             dar’  cu  acel  adaus,  că  vinarsul  să  nu
      pătat-o  prin  suflare  de  sus,  de  au  cu-  j bărbăteşti  hotărîri,  ca  aceea  ce  nouă   aibă,  nici-odată  primire  între  peuturile
      cerit  lumea,  noi  prin  învăţătură  o  pu-  j  nu  ne  pot  opri  generalii,  să  ne  oprim  j  ce  vor  întrebuinţa.
                                                  noi  înşine,  să  ne  fim  noi  nouă  gene­                 }
      tem  azi  dobândi,  şi  precum  ei  au  spart                                               Alţii,  sub  cuvânt  că  în  zilele  de
                                                  ralii  binevoitori.   Guvernul  ar  fi  întâi
      zidurile  păgânătăţii,  aşa  noi  din  învăţă­                                         lucru  nu  se  pot  lăpăda  cu  totul  de ra­
                                                  chemat  a  ajuta  prin  o  lege  bună,  şi  el
      tura  cea  bună  putere  vom  câştiga  a    mult  ar  putea.                           chie,  fiindcă  o  cer  lucrătorii  şi  nu  li-o
      sparge  zidurile  sărăciei,  a  umilirii  ruşi­                                        poţi  opri,  —  se  leagă  numai  la  atât,
                                                       Dar’  şi  noi,  ca  mijloace  sociale,   că  ei  în  zile  de  sărbători  si  Dumineci
                                                                                                                         )
      noase,  a  rămânerii  înapoi  şi  tot  dede-   avem  două  cari  ne-ar  ajuta  mult:   rachie  în  casă  nu  vor folosi,  pe  cei-ce
      supt,  care  azi  ne  îneacă.  Învăţătura va     1.   însoţirile  de  temperanţă,  şi  îi  caută,  cu  rachie  nu-’i  vor  omeni,  şi
      fi  pogorîrea  Duhului  peste  minţile  noa­     2.   înlocuirea  rachiei  prin  beuturâ   crâşma  nu  o  vor  cerceta.
      stre,  pe  care  le  va  lumina,  şi  luminate  mai  nevinovată !                           Alţii,  în  sfîrşit,  mai  bărbaţi  ca toţi
   1   2   3   4   5   6