Page 3 - Bunul_Econom_1900_25

Nr. 25 BUNUL ECONOM Pag- 3

de aceea sunt căutate de neguţători. tul de asemenea un lucrător, căruia Dacă seceratul s’a tăcut, când bu­
De altfel bucatele se mai coc şi înţinse îi mai rămâne timp şi pentru greblatul catele au fost deplin coapte şi fără bu-
ca snopi şi in clăi. Gele-ce se scutură spicelor. Deci 3 cosaşi, un legător şi rueni şi iarbă, ajunge pentru ase usca,
uşor se seceră mai de timpuriu, lăsân- un clăitor pot aduna într’o zi holda de dacă se leagă snopi şi se pun jumătăţi
du-se snopii mai multe zile întinşi pe pe un Ioc de 12 ferdele de sămănătură, sau clăi; dacă însă holdele au fost se­
pământ, sau în cruci ori clăi. Fiind adecă de pe un juger şi jumătate. cerate de timpuriu, sau au fost de tot
timpul bun, şi având mult de secerat, Adevărat, că cu chipul acesta nu buruenoase şi ierboase, sau când în urma
de obiceiu această lucrare se începe să poate pune spic la spic întocmai unor ploi mari clăile'ar'fi ude până în
mai de timpuriu, şi mai cu samă când ca cu secerea; împregiurarea aceasta fund, ele se lasă în mănunchi sau por-
lucrătorii nu ne prea îmbulzesc. Cu însă nu trebue se reţină pe plugari dela loage, ca se se uşte în grabă.
chipul acesta se poate secera la timp întrebuinţarea coasei, pentru-că astăzi Fiind timpul seceratului de tot
partea cea mai mare a bucatelor. maşinile de îmblătit scot grăunţele din schimbăcios, bucatele secerate trebue
Ga unelte de secerat se întrebuin­ spice, orheum ar sta ele în snopi. puse din capul locului în grămezi şi
ţează: secerea simplă, coasa, maşina de S’a schimbat cu desevîrsire modul acoperite, pentru-că cu chipul acesta ele
>
secerat apoi maşina de secerat şi de îmblătit, este timpul, credem, să se sunt mai bine scutite şi se vor usca
legat totodată. schimbe şi modul de secerat, înlocuin- mai sigur. Când pe timpul seceratului
Cu maşina se seceră de obiceiu du-se cu altul mai spornic, mai ieftin şi se întâmplă ploi mari şi multe, se ivesc
pe moşiile întinse. Noi Românii, am re- totuşi destul de bun. Deocamdată co­ greutăţi ca şi la uscatul fânului. Mă-
mâs aproape numai la vechea, simpla situl, v de care am vorbit, ar fi neasemănat nunchii şi snopii se întind şi întorc,
şi puţin spornica secere, care cere timp mai folositor decât seceratul. aceşti din urmă se şi desleagă ca se
îndelungat şi lucru anevoios şi cos­ Deci coasa cu greblă ar trebui in­ nu se încingă şi se crească, şi apoi se
tisitor. trodusă şi în părţile noastre, pentru-că aşează în clăi.
Cărate şi aşezate acasă în stare
Mult mai spornic şi ieftin este se­ cu ea se cruţă multă osteneală, mult
i .
'
ceratul cu coasa împedecatâ, lucrare ce timp şi sume îmsemnate de bani. jilavă, atât grăunţele cât şi paiele se
pot strica mai rău, ca dacă ar fi lă­
se sevîrşeşte în multe ţeri, ear’ la noi, Să zicem acum câteva cuvinte şi
sate în câmp, se pot astfel încinge
cu deosebire, în Bănat. Coasei de rând despre legatul şi uscatul bucatelor. Snopii
ca se nu mai fie de nici o treabă.
’i-se adaugă o mică greblă cu 2— 3 se leagă cu legături din paiele sederate
colţi lungi de câte 20— 30 cm. Aceşti pe loc, cu paie de săcară şi de grâu, R om ul S imu
colţi au se prindă paiele cosite şi se apoi cu legături de papură, nuiele de
nu le îngădue a se încurca. răchită, coaje de teiu, ş. a. Aceste le­ După comasare.
Cu coasa astfel împedecatâ un om gături se gătesc în zile ploioase, mai
poate cosi pe zi loc de 4 ferdele (‘/a bine în timpul iernii, şi înainte de în­ ţUrmare).
jugâr) şi încă şi mai mult, ear’ în acelaşi trebuinţare se udă, ca să devină vân- VI. Casa, curtea şi grădina.
timp cu secerea abia poate secera vr’o joase şi să nu se rupă Prea puţină grije are ţăranul nos­
2 clăi de câte 30 snopi. Adunatul şi Snppii nu trebue făcuţi nici prea tru de casa, curtea şi grădina sa.
legatul după 3 cosaşi îl poate face un mari, nici prea mici; un snop de 7— 10 Case scunde, cu puţine încăperi,
om mare, ear’ adunatul snopilor şi clăi- klgr. e potrivit. umede şi nesănătoase, făcute de bârne,

lui scrise acolo, de ce se nu-’i lase şi pe căutat vara de orăşeni. Şi atunci fratelui
L a m i j l o c . cei mai tineri se trăească la largul lor? celui mai mare îi veni în minte să prefacă
Nu-’i vorbă, pentru rachiaşul lui Stotz dărîmătura într’o căsuţă care s’o închirieze la
— Minte slabă. —
îşi mai păstrase el ceva părăluţe legate într’un oaspeţii verii, să-’i aducă ceva parale. Frate­
Toată săptămâna era pace. Ion, fratele ciorap ascuns... Altceva nu-’i trebuia. lui celui mai mic nu-’i venise gândul ăsta;
mai mare, sta ziua şi noaptea la dîrstă; An­ Aşa era toată săptămâna. Dumineca în schimb înse se credea acum nedreptăţit,
drei lucra lâ fabrică. Neves ele chiar nu se însă era altfel. furat, şi cerea o împărţeală dreaptă.
întâlneau, căci Ion, temător de fire, o ţinea Des-de-dimineaţă, îmbrăcaţi în hainele Era în stare, zicea, se . se împotrivească
mereu lângă dânsul. de sărbătoare, cei doi fraţi, după-ce se în­ cu puterea, să dee foc, la tot din clipa în
Şi în vremea asta, bătrânul avea şi el torceau dela biserică, rămâneau amândoi în care Ion s’ar fi apucat să repare dărîmătura,
odichnă, şi putea să se dee în toată voia la curte, fiecare în pragul casei lui. Se priveau care era şi a lui.
micile lui viţiuri: Ziua colinda pe ici pe colo, câtva timp aşa pe furiş, apoi cearta începea. Şi betrânul stătea între dânşii şi vedea
cu pipa nelipsită din gură, cu ochii duşi pe Nu începuse de cât din vara aceea. cum cearta se învenina din Duminecă în
câmp, sau ghemuit pe o bârnă în faţa şurii, Până atunci fiecare era mulţămit cu împăr­ Duminecă, şi nici unul din cei doi fraţi nu
vecinie tăcut şi par’că nu s’ar fi gândit la ţeala ce le făcuse bătrânul şi nici nu se gân­ lăsa nimic, şi nici unul nu venea măcar cu
nimic. Ear’ seara, se întorcea dela jupân diseră se-’şi despartă curţile. Dar’ în faţa un mijloc de împâcăciune.
Stotz cam pe două cărări şi-’şi căuta bîj- caselor, drept la mijloc, pe marginea gârlei — De, eu ce se vă fac, dragii mei?
băind prin întunerec, culcuşul din şură. care curgea liberă, era dărîmătura unei alte învoiţi-vă şi voi cum iţi şti; eu v'o dau la
Casele, două părechi în aceeaşi curte, case vechi, moştenite dela părinţi în fii, de amândoi.
le lăsase pe seama copiilor. Lui, ce-’i mai când nu se mai ţinea minte. Fără nici un — Ba eu m’apuc şi ridic casa, — zi­
trebuiau odăi cu laviţe şi cămări? De Când preţ, câtă vreme nimeni n’avea trebuinţă de cea cel mai mare; a cui o fi vom vedea pe
murise »săraca bătrâna lui«, cine era se mai densa, betrânul nici n’o luase în seamă la urmă, după ce-om românea amândoi.
grijească de casă ? Se mulţămea cu culcuşul împărţeală. — Ba asta se n’o faci, că nu-’i a ta
din şură şi ce-’i dau de-ale mâncării nurorile. De câtva timp însă, satul începea se J casa; tata ne-a dat înpărţeală dreaptă.
Pentru acelea câteva zile ce-’i mai erau şi devină un loc de vilegiatură tot mai mult — Atunci ne-om judeca.