Page 4 - Bunul_Econom_1900_25
P. 4

Pag-  4                                              BUNUL  ECONOM                   ___________   •   . ;    .  .    -Nr.  25

        sau  bătute  de  pământ,  aşezate  de-a-  la  loc  potrivit  cu  un  şănţuleţ  pentru   rând:  1.  Castraveţi,  şi  până  la  întin­
        valma fără  pic  de  simetrie; în  curţi  mult-   scurgerea  apei  de  ploaie,  ca  aşa  apoi   derea  lor,  sâlată,  2.  Morcovi,  pătrângei
        puţin  murdare  şoproane  desfundate  şi    se  o  putem  ţinea  pururea  curată.       şi  ţeler,  în  rânduri  de  15  cm,  ca  se-’i
        şuri ’  puţin  încăpătoare,  aproape  toate'                                           putem săpa. 3.  Ceapă,  sămănată şi  sădită.
                                                         Pământul  din  grădină  sâ-’l  îmbună­
        acoperite  cu  paie,  stuh,  ori  şindilă; cam                                         4.  Isvorniţi  pentru  deosebitele  seminţe,
                                                    tăţim  pe  cât  numai  se  poate.  Căci,
        aşa  ni-se  înfăţişează  în   mare   parte                                              pătlăgele,   ardeiu.   Pe   locuri  râmase
                                                    vorba  ceea:  100  stângini  pătr.  loc  de
        locuinţele  si  clădirile  economice  ale                                               goale,  şi  pe  lângă  cărări  vom  pune
                                                    grădină  face  cât  1000  st.  patr.  loc  de
        plugarilor  noştri.  In  grădinile  lor  mai                                            calarabe,  ridichi,  fasole  oloagă  ş.  a.;
                                                    câmp  în  aceleaşi  cheltueli  de  gunoiu  şi
        găsim  şi  astăzi  în  loc  de  legumi  ierburi                                         la  loc  potrivit  char  şi  flori.  Varza  şi
                                                    braţe  de  muncă.  Dacă  grădina  e  prea
        sălbatece,  urzici,  cucute  ş.  a.;  în  loc  de                                       cartofii  îi  cultivăm  în  câmp.
                                                    apătoasă,  prisosul  de  apă  sâ-’l  scurgem
        pomet,  ici-colea  câţiva  pruni  piperniciţi,                                               Lucrată  astfel  grădina  noastră  nu
                                                    prin  canale  de  desfundare,  acoperite
        crescuţi  la  voe  şi  întâmplare.                                                      numai  că  ni-se  preface  într’un  bogat
                                                    sau  deschise,  sau  prin  săpare  de  puţuri
             Mai  bine  merg  în  privinţa  asta    până  la  stratul  de  nesip;  dacă  dimpo­  magazin  pentru  trebuinţele  noastre  de
        ţeranii  noştri  dela  munte,  şi  deosebit   trivă  e  prea  petroasă,  se  desfundăm   hrană,  şi  banul  câştigat  cu   destulă
        bine  cei-ce  locuesc  în  apropierea  sau   prundul,  se  cernem  petrişul  şi  să-’l   trudă  nu  va  mai  trece  aşa  uşor  în
        chiar  în  aşa  numitele  comune  săseşti.  aşternem  pe  cărări,  car’   stratul  de   mâna  precupeţului  sau  a  grădinarului
                                                                                                bulgar,  dar’  totodată  ni-am  agonisit
             Nu  vrem  să  îndemnăm  pe  nime­      cultivat  se-’l  îmbunătăţim  prin  adaus
                                                                                                printr’însa  un  loc  de  plăcere,  un  loc
        nea,  cu  atât  mai  puţin  pe  ţăranul  plu­  de  alt  soiu  bun  de  pământ.
                                                                                                de  desfătare.
        gar,  a  face  lux  cu  locuinţele  şi  clă­     Grădina  întreagă  apoi  vom  împăr­
                                                                                                  (Va  urma).           IsiDOR  B l AGA
        dirile  sale  economice;  căci  amortisarea   ţi-o  în  cel  puţin  două  despărţeminte
        capitalului  îmbrăcat  în  ele,  eheltuelile   mai  mari.  Locul  cel  mai  bun  îl  vom
        de  întreţinere,  premiile  de  asigurare   ţinea   pentru    cultura   zarzavaturilor
                                                                                                         Î nsoţiri,  Tovărăşii
        în  contra  focului  s.  a.,  toate  acestea  cad  (legumelor),  celalalt  pentru  plantaţiuni
        în  sarcina  venitului,  ce-’l  aduce  moşia   de  pomet.  Pomii  Să-’i  alegem  după                      ii.
        dela  câmp.  Vom  zice  însă:  casele  să  le   soiurile  cele  mai  bune  şi   după-cum
                                                                                                     Magazinele  de  bucate
        clădim  după  cerinţele  higienice  şi  potri­  credem  că  le  priieşte  pământul  şi  clima.
                                                                                                c a   î n s o ţ i r i  c o m e r c i a l e .
        vit   frumoase;   şoproanele    şi   şurile   Gropile  lor  se  le facem  în  ajunul  iernii;         *
                                                                                                                 (Urmare.)
        destul  de  încăpătoare  pentru  adăpos-    primăvara  apoi  se  sădim  altoii  cu  toată
        tirea  lemnelor  de  foc  şi  a  uneltelor   îngrijirea.  Locul  de  pe  sub  pomi,  câtă    Funcţionarii  (slujbaşii)  tovărăşiei
        agricole,  pentru  grajdurile  de  vite  şi   vreme  ne  îngădue  umbra  lor,    se-’l   sunt  muncitorii  aceleia   şi  muncesc
        păstrarea  recoltelor;  toate  pe  cât  se   cultivăm  cu  plante  de  prăsit.          conform  îndrumărilor  direcţiunii.
        poate  de  material  solid  şi  acoperite  cu    Locul  zarzavaturilor  se-’l  împrej-       (Eu  ţin  că  e  mult  mai  bine  dacă
        ţig]ă-                                      muim  de  jur-îrnprejur  cu  agrişi,  rosin-   nu  ţoţi  slujbaşii   tovărăşiei   sunt  şi
             Curtea  trebue  planisată,  aşternută   chine,  şmeură  ş.  a.;  apoi  îl vom  împărţi   membri  ai  direcţiunii.  De  pildă magazi­
        cu  un  strat  bun  de  prund  şi  prevăzută  în  patru  straturi,  şi  vom  cultiva  pe  nerul  sau  controlorul  e  bine  să  nu  fie


             —  Ne-om  judeca  dacă  vrei.          când  la  fereastra  uneia,  când  la  fereastra   păcea  mintea  slabă  până  într’atât,  încât  nu
             Notarul,  chemat  la  faţa  locului,  declară  celeilalte  case;  nici  una  din  nurori  nu-’i  res-   mai  putea  gândi  acum  la  nimic  altceva  de­
        că pe  calea  legii  nu  e  nimic  de  făcut.  Averea   pnnseră.                        cât  la  mărimea  acestei  nemulţumiri  a  fii­
        era  încă  a  bătrânului,  câtă  vreme  nu  era  la   Bombănind,  betrânul  plecă  la  cârcîmă   lor  sei.
        mijloc  decât  o  înţelegere  cu  vorba.  Bătrânul   şi  se  întoarse  maţi târziu  şi  mai  pe  douâ  că­  Şi  dela  o  vreme,  în  fiecare  Duminecă
        singur  putea  să  facă  ce  vrea,  fie  cu  casele,   rări  da  nici-odată.            seara,  când  amândoi  fraţii  erau  acasă,  ve­
        fie  cu  curtea  şi  tot  ce  era  într’însa.  împăr­           *                       cinii  nu  puteau  să  doarmă  până  noaptea
        ţeala  avea  se  urmeze  numai  după  moartea    Acum,  fraţii  nu  se  mai  certau.  Se  mă­  târziu  de  tânguirile  bătrânului  care  striga  pe
        lui,  sau  dacă  betrânul  voia  s’o  facă  în  viaţă,   surau  numai  cu  priviri  încruntate  cari  spu­  acelaşi  glas  plângător,  când  la  o  fereastră,
        cu  scrisori  in  regulă.                   neau,  pe  rînd  ameninţătoare:   ,         când  la  cealaltă  dela  casele  copiilor  lui,  dela
             —  Ei,  taică,  ce  zici?                   —  Lasă!                               casele  lui I
             —  Ce  zici  taică ?                        —  Lasă!                                   —   Mi-e  toarne...  Daţi-’mi  să  mănânc...
             —  S8  încep  de  mâne?                     Şi  tăceau.                            mi-e  toarne.
             —  Mă  scurtezi  pe  mine ?                 Ura  lor  se  întâ'nia  însă  asupra  bătrâ­               *
                                                                                                        Las’  că  nu  moare  el  de  foame;  mâi
             Şi  betrânul sta între amândoi,  lăcrămând   nului.  Şi  în  fiecare  seară  moşneagul  păţia
                                                                                                are  el  la  ciorap!  zicea  şi  Ion  şi  Andrei;  şi,
        şi  negăsirid  în  mintea  lui,  neobicînuită  cu   acelaşi  lucru.  Nici  una  din  nurori  nu-’i  mai
                                                                                                aşa  credeau  şi  vecinii.
        astfel  de  probleme,  nici  o  deslegare.  da  măcar  o  fărîmiţă  de  mămăligă.
                                                                                                     Dar’  betrânul  nu  ştia  aşa.  El  ştia  că
             —  De,  dragii  mei,  faceţi  cum  ştiţi...  Până  atunci  mânca  odată  la  Andreiu
                                                                                               copiii  lui  trebuiau  să-’i  dea  de  mâncare;  ear’
                 Aşa;  va  se  zică  nu  mă  laşi ?  acasă,  odată  la  Ion  la  dîrstă.  Acum,  nici   ce  avea  el  la  ciorap,  era  pentru  jupân  Stotz.
             —  Ba  te  las,  taică...,.            unul  nici  celalalt  nu  mai  vrea  să  ştie  de   Şi  bea,  şi  bea  de  necaz,  bea  de  două-
             —  Aşa;  de  mine  nu-’ţi  pasă?       dânsul.                                     ori  şi  de  trei-ori  ca  altă-dată...
             —•  Ba-’mi  pasă,  cum  se  nu-’mi  pese?   —  Du-te  la  Ion,-că  lui  vreai  se-’i  dai  Intr’o  dimineaţă  1-au  găsit  oamenii  în­
             —  Bine!                               casa.
                                                                                               tr’un  şanţ  ■—  mort.
             —  Bine!                                    —  Du-te  la  Andrei,  că  pe  mine  nu  mă
                                                                                                    Eâr’  Ion şi  Andrei,  minte slabă, se judecă.
             Şi  amândoi  fraţii  îi  întoarseră  spatele,   laşi  să  fac  casa.
                                                                                                                           loan  Gorun.
        încruntaţi.                                      Şi,  scârbit  in  suflet,  bătrânul  se  îndîrja
             In  seara  aceea  betrânul  bătu  înzadar  din  zi  în  zi;  purtarea  asta  a  copiilor  îi  ză-
   1   2   3   4   5   6   7   8