Page 3 - Bunul_Econom_1900_44
P. 3
Nr. 45 BUNUL ECONOM Pag- 3
duete brute îşi va avea desfacere asi noi ul r e m â n e uscat, ars şi
A g r i c u l t u r a
gurată, ci şi pentru mărfuri industriale; mucezi t .
aşa dar’ o i n d us t r i e se va putea 0 propunere economilor. T o a t e a c e s t e a nu s ’ar î n
desvolta şi va trebui se se desvoalte în t âmpl a, dacă g r o a p a de gunoiu
E toamnă .Economii au gătat cu
România, de oare-ce va avea toate uşu ar fi p o d i t ă în regulă, dacă
lucrurile mai mari, şi acum nu una, ci
rinţele în întrecere cu industriile ţerilor z a mă ş’ a r p r in e şi ea n o
i
d
multe încep a le ff zilele, în care au
mai depărtate de Orient de cât noi. g r o a p ă zidită anume, sau într’un
vreme a face câte o lucrare pentru
„Dară e şi o parte primejdioasă în vas, versându-se în răstimpuri peste
care altă-dată n’ar fi avut timp. Pentru
daravera aceasta ; ca de obiceiu lucrurile gunoiu, care trebue îndesat cât mai
aceea atrag luarea aminte, a economilor
sunt încurcate şi amestecate, nu e bine bine, , lăsând d. p. ca vitele prin trecerea
noştri asupra unui lucru de mare folos
curat neamestecat cu reu, şi nici rău lor peste el se-’l îndese şi ele.
pentru ei, şi pentru care de-aci încolo
care se nu aibă şi vre-o parte bună în el.
încep a avea timp se-’l îndeplinească. Cu chipul acesta preţul şi pu
„Pentru agricultura noastră şi pen terea gunoiului ar fi, cel puţin î n
Se ştie că întreagă economia
tru creşterea vitelor, deschiderea Asiei- doit mai mare şi dacă astfel îngrijit
pământului se razimă în buna g u
mici şi a Turciei-asiatice peste tot e s’ar duce pe locuri, aşezându-se fără
noi re a 1 u i, de aceea Cu drept cuvânt
ameninţătoare. In adevăr în Asia-mică zăbavă sub breazdă, în scurt timp s’ar
se şi zice că : „groapa de gunoiu este
se află cele mai bune feluri de grâu putea cunoaşte şi preţui însemnătatea
baia de aur a plugarului"!
glutinos şi de fructe, deasemenea sunt lui, căci din gunoiul bine îngrijit, ce
Acestui lucru înse, deşi foarte
în părţile muntoase foarte multe turme azi se produce, s’ar ajunge, poate, şi
adevărat, durere, plugarii noştri nu-’i
de vite. Până acuma grânele şi fructele pentru fânaţe, grădini, ş. a., roadele ar
dau însemnătatea ce în faptă o are.
din acele părţi nu puteau ţinea piept fi peste tot mai bogate şi plugarii ar
Nu numai că nu ne silim se avem
cu grânele române Ia Costantinopol înainta văzând cu ochii în bunăstare.
gunoiu îndeajuns, d a r ’ şi c el - ee îl
atât din pricina scumpetei cărăuşiei
avem, trebue se recunoaştem, nu se Afară de acestea, cine face la noi
cât şi din a primejdiei drumului. Odată
î n g r i j e ş t e cum se cade; din care întrebuinţare de compost, de îngrâ-
cu deseshiderea căilor ferate însă, amân
pricină, economii învăţaţi au dovedit, şeminte verzi, de var, de făină de oase,
două aceste greutăţi vor înceta, şi
că el n’are nici pe jumătate puterea şi alte îngrăşeminte măestrite ? Am
grânele, fructele, animalele etc. vor
de îngrăşare, ce ar putea şi ar trebui putea zice că aceste moduri de îngră
nizui se iee parte şi la provederea
se o aibă. şare a pământului, în cea mai mare
Europei-nordice şi apusene, dând grâne
In cele mai multe locuri, nefiind parte nu sunt cunoscute nici după
glutinoase etc. cu preţuri joase.
g r o pa de gunoiu în re g u 1 , z a- nume.
a
ă
„Se cere deci, pentru ca vremea
ma cea p r e ţ i o a s ă se sc ur ge prin Acum e timpul cel mai potrivit
nouă ce o să înceapă, să nu aducă şi
c ur ţ i şi pe uliţi, p e r z â n d u - s e când plugarul îşi poate găti o groapă
o mai mare cădere agriculturei, o în
f ăr ă nici un folos, o altă parte de gunoiu după toate regulele, şi tot
cordare eroică, se cere o hotărîre ne
se sbea în pământul de sub gunoiu, acum se poate face şi groapa pen
strămutată pe nt r u a n t r o n a o d a t ă
î
ear’ unele din cele mai bune materii tru gătirea compostului, atât de nea
felurile şt i inţ i f ice în l u c r a r e a
ale lui se ridică în aer, de asemenea părat trebuincios, îndeosebi la îngră-
pământului şi în creşterea vitelor."
perzându-se, şi cu chipul acesta gu- şarea pomilor şi livezilor, — şi noi nu
trăsura se pleci cu tatăl tău într’un oraş Nu, scumpă Ida, tu n’ai fost una dintre mini, cum au fost acolo şi cum nu vor mai
mare la un pension de domnişoare. Eu de prietinele mele din copilărie, ai fost singura fi nici-odată nicăiri... Voiam să uit, cum se uita
emoţie nu mâncasem nimfe în ziua aceea, te dragoste a copilăriei mele... morţii când nu mai pui cununi pe mormân
perdeam... Plecasem la tine motoiind în 'Me întrebi dacă nu mi-a fost dor nici tul lor.
neştire şurţuleţul meu de stambă şi aşteptam odată de oraşul nostru natal f... Tu ai rămas Mie, par’că îmi muriseră atunci mamă,
la uşe să-’mi eşi înainte ca altă-dată... Nu tot acolo, tot la părinţii tată, surori şi fraţi... Rămăsesem singură, pă
eşeai! Aveai deja pe alta, o prietenă nouă, Nu ţi-a venit el, şi ai preferit se rămâi răsită, aci într’o lume nouă necunoscută, ca
o rudă a ta, care pleca şi ea cu tine la pen să aştepţi... vecinie să aştepţi. noaptea cea mai neagră. Urgie spăimântă-
sion... Şi după-ce îndemnată de rîsul vostru Ce fetiţă cuminte ! Şi câtă filoşofie adâncă toare, fără margini, în care m’am sbătut pa
din lăuntru, am crepâţiţ puţin uşa, tu mân în resemnarea ta. tru ani întregi.
dră şi ţanţoşe mi-ai răspuns: că nu mai vii Mă întreb: oare n’ar fi fost mai bine Patru ani de-arîndul am văzut frunzele
cu mine în grădină, nu te mai joci cu mine să fi rămas şi eu acolo? Ce liniştit şi se îngălbenindu-se, patru ierni înfricoşate s’a
de acum, că tu te duci şi nu-ţi mai pasă nin trebue să fie sufletul tău, pe când al aşternut zăpada peste iarba veştedă ce se în
dacă me supăr... M’am întors acasă împleti- meu !... tinsese din curte până în pragul casei mele,
cindu-mă, cu ochii împăiengeniţi de lacrimi. Nostalgiei... de patru ani gerul aspru închisese lumina
Şi nu te-am mai văzut. Icoana ta a înţelegi tu, mititico, vorba asta? ferestrilor ţinându-me ghemuită lângă sobă şi
trăit însă în sufletul meu ani de-arîndul. Inima îmi rămăsese pustie şi numai ea durerea urla în sufletul meu sălbatec ca si
»
»
Drăguţă şi uşoară ca un fulg, alergai prin singură ardea acolo în fund, ea o rană mare crivăţul ce-’mi sguduia învelişul de pe casă..
curte cu picioruşele tale de balerină... Sprin adâncă... Şi ca să nu doară aşa tare, am în Patru primăveri am privit nepăsătoare
tenă te săltai pe leagăn şi te înâlţai în sbor grămădit peste ea legături rio'ue," legături tari, razele soarelui cum veneau frumoase şi-’mi
dibace, răpitoare ca nimeni alta... îmi zîm- cari nu se mai pot rupe... De geaba, dorul sărutau fruntea rece şi ochii plini de lacrimi...
beai şi_ rîdeai cu rîsul tău sonor... Nopţi ţîşnea, ţîşnea neîncetat... Ascultam cum picură apa pe sub streşină,
de-arîndul te visam... Te sărutam, te strîn- Am vrut să înec amintirile, să uit prie cu gândul dus în vag...
geam în braţe, apoi dispăreai şi eu mă deş tini, pământ, rîuri şi văi, cântece şi murmure Intr’o zi însă s’a luminat. A eşit soa
teptam tristă cu 0 adâncă mâhnire în suflet... de isvoare, cer senin şi blând, soare şi lu- rele întreg, mare, puternic... A umplut cur-
