Page 9 - Bunul_Econom_1901_05

ADAUS LITERAR LA „BUNUL ECONOM". Anul I. Nr. 5.

Pe jumătate de an . 1 cor. Orăstie, 2 7 Ian. :\ 1901. Pe un an întreg . cor.

Şi paserile cântă, CASA DE PE
suspină seara ventul: MARGINEA APEI
Sub teiu, pe dâmbul verde,
(Traduceri din H. Heine)
flăcăul dela moară
Cu mândra lui glumeşte, 'dine vorbea de ea prin partea
I stând singuri într’o sară. locului, îi zicea: „Casa de pe mar­
ginea apei“ pentru-că îşi oglindea
w vino, şr-’mi vei fi soţie; în lac acoperişul înalt şi negricios
Fantastic teiul creşte
La pieptul meu găsi-vei scut: şi ’n umbră-’i înveşmântă, şi faţada cenuşie încinsă cu un
Uita-vei în străini şi ţara pridvor împodobit cu plante căţă­
Trist freamătă zefirul,
Şi casa unde te-ai născut. trist pasările cântă: rătoare verzi. Era pătrată, goală
Deodată ’ndrăgostiţii şi greoaie, depărtată de celelalte
>De unde nu, eu mor — şi tristă
au încetat din glume, case din sat şi despărţită de ele,
Vei rămânea p’aceste lunci:
Şi plâng, fără să ştie în faţă de lac, ear’ la spate cu
Chiar lângă vatra părintească
nici ei de ce anume... grădini şi vii. — Doi nuci bătrâni,
Vei fi ca şi ’n străini atunci...«
mari de tot, umbreau cu umbra
St. O. Iosif.
lor umedă treptele largi de piatră
II
care duceau drept Ia catul întâi.
' Un cântec popular Odăile mari, cu tavanul cu grinzi
auzit pe ţărmurile Rinului. POVESTE ARABĂ
groase, zidurile zugrăvite, ca în
A dat o brumă fără veste, Italia, mobila veche, nu erau nici
A dat o brumă pe ’nserat, — Cine are daruri mai mari grozav de frumoase, nici primi­
Şi florile de primăvară de cât mine > zicea o Gâscă pe toare, dat’ plăceau stăpânilor lor,
Ş’au ofilit, s’au scuturat. marginea unui eleşteu. Trăiesc în cari aveau gusturi simple. Stăpânii,
domnul şi doamna Balmont, doi
apă, pe pământ şi in aer. Când
Un june a ’ndrăgit o fată bătrâni de vre-o şasezeci de ani
mi s'a urât cu umblatul, zbor ori
Şi dragostea i-a scos din minţi— - fiecare locuiau în această casă de
înot, — cum îmi place.
Ei au fngit pe-ascuns în lume, când se cununaseră. Aci îşi pe­
Un Şarpe care asculta la ea
Nevrend să ştie de părinţi. trecuseră luna de miere după cu­
îi răspunse:
nunie, aci culeseseră via în fiecare
Copii pribegi, n’avură parte — Nu te mai lăuda, frumoaso. an şi văzuseră urmându-se una
Şi steaua nu le-a strălucit: Nici nu alergi ca Cerbul, nici nu după alta patruzeci de primăveri
Au rătăcit pe căi străine, înoţi ca Linul, nici nu zbori ca şi patruzeci de ierni.
S’au prăpădit şi au murit..- Şoimul. Nu e greu şi rar să ştii Pentru ei nu era pe lume casă
câte un pic din toate, ci e greu mai bură, nici mai frumoasă de­
III
să ştii ceva bine de tot. cât „casa de pe marginea apei“ ;
Un teiu întinde ramuri vinul din viia lor era mai bun
umbrindu-le mormântul, decât toate de |prin prejur;’ poa­