Page 3 - Bunul_Econom_1901_10
P. 3

Nr.  10                                            BUNUL  ECONOM                                                      Pag.  3


       de  desupt,  ear\ gunoiul  cam  acolo  unde   de  cât  buni  de  lucru  toţi  în  câmp,     —   Eşti  chiar  din  Grădeni ?
       de  obiceiu  străbat  rădăcinile  legumilor.   astfel  că  acolo  se  mai  pun  şi  pedeci   —   Chiar.  Unde-s  doi  învăţători,
       Pentru-ca  aceasta  să  se  poată  întâmpla   stupăritului,  deşi  acele  hu  sunt  neînlă-   sunt  şi  eu  al  treilea  şi  nu-’s  tocma  de
       mai  cu  înlesnire,  eatâ  cum  se  urmează:   turabile.                               prisos...
       la  începutul  săpăturii  se  face  un  şen-     încât  pentru  loc,  apoi  mai  potri­
                                                                                                   —   Cum ?  şcoala  din  Grădeni  e  cu
       ţuJeţ  cât  de  adânc  atât  de  larg.   Ce   vit  ca  în  Sălişte  şi  împrejurime  se  tot   trei  învăţători ?
       se  scoate  din  şenţuleţ,  se  risipe  deo­  umbli.  Locuri  scutite  de  vânturi  mari/
                                                                                                   —   Comună  mare,  domnule.  Suflete
       potrivă  peste  întreg  locul  de  săpat.  Cu   cu  păduri  în  nemijlocită  apropiere  cu
                                                                                              multe  cu  dor  de  carte  şi  copii  mulţi,
       chipul  acesta  ne-am  făcut  mod  de-a     pomi  şi  arbori  în  comună,  grădini  şi
                                                                                              ca  la  case  de  muncitori  din  greu.
       putea  săpa  cu  uşurătate  şi  a  aşeza    livezi  pline   de  flori.  De   primăvara
                                                                                                   —   Mă  mir:  ţărani,  şi  iubitori  de
       rînd  pe  rînd  pământul  săpat,  mai  întâi   până  toamna  mii  de  stupi  ar  avea
                                                                                              învăţătură!...
       în  şenţuleţul  dela  început,  apoi  în  al   hrana  trebuincioasă.
                                                                                                   —   De,  domnule!  Şi  scăeţii  sunt
       doilea  ce  rămâne  în  urma  pământului         Spuneţi-mi  acum  d-voastrâ  nu  e
                                                                                              buni  la  ceva  dacă  te  pricepi  cum  să-’i
       aruncat  în  şenţuleţul  întâi,  şi  aşa  ne­  păcat,  că  lăsaţi  se  se  treacă  an  de  an
                                                                                              strîngi  şi  la  ce  să-’i  pui...
       întrerupt  până  am  ajuns  la  sfîrşit.  De   nenumăratele  flori  din  comuna  şi  ho­
       încheiere  săpătura  se  greblează,  ca  să   tarul  d-voastre,  fără  a  trage şi  pe  această   -—  Ei;  şi  dacă  învaţă,  ce  brumă
       se  mărunţească  şi  obLească;  apoi  se   cale  folos din ele, folos de mii  de  floreni.  învaţă,  ce  se  fac  copiii  din  Grădeni ?
       împarte  în  straturi  mai  late  ceva  de       Cred,  deci,  a  ne  fi  lămurit  cu  toţii   Se  duc  la  târg  pentru  învăţătură  mai
       un  metru.                                 asupra  întrebării:  că  stupăritul  e  foarte   departe?
                                                  folositor,  şi  vrednic  de  cea  mai  căldu­    —   Dac’ar  avea  cu  ce,  s’ar  duce;
                  Semănatul  legumilor.
                                                  roasă  îmbrăţişare  a  tuturor.             ear’  dacă  s’ar  duce,  n’ar  face  mai  mult
            Cine  vrea  să  aibă  legumi  timpurii,                                           decât  târgoveţii...  Dar’  aşa  rămân  lo­
       face  straturi  calde  (melegare),  despre                                             cului  şi  parcă-’s  mai  de  folos  lor  şi
       cari  am  scris  cu  alt  prilej;  dar’  şi  în                                        satului.
                                                       Sunt  bune  pildele.
       straturi  obicinuite,  dar’  bine  îngrijite,                                               —   Folosul...  nu-’l  prea  văd.  Ce?
      se  pot  prăsi  legumi  timpurii,  dacă  vom                                            învaţă  de-ajuns  adecă  şi  mai  ales  ce
      semăna  sămânţe  bune  încă  în  decursul                       i.                     le  trebue,  potrivit  felului  lor  de  vieaţă?
      acestei  luni  (Martie).                         Ca  să  te  duci  dela  Jărmăneşti,  în
                                                                                                   —   Dacă  am  sta  să  vorbim  drept,
            Acum  se  poate  sămena  fără  frică,   inima  judeţului,  la  Grădeni,  te  dai  jos
                                                                                             domnule,  ce  e  scris  la  program  nu  răs­
      morcovi,  pătrânjei,  sâlată,  mazăre,  ceapă:   din  tren  colo  şi  te  sui  în  vr’o  căruţă
                                                                                             punde  tocmai  pe  tocmai,  cum  ziseşi,
      ridichi  de  lună,  curechiu  ş.  a.        ori  în  diligenţă,  pentru  dincolo.
                                                                                             felului  nostru  de  traiu.  Ţine  de, învăţă­
            Sămânţele  să  samănă  în  şiruri  de      Aşa  făcu  tinerul  Dropiescu, într’una
                                                                                             tor  atunci  se  facă  aşa,  în  cât  să  îm­
      câte  o  şchioapă  departe  unul  de  altul,   din  zilele  lui  Decemvrie.            plinească  ce  nu-’i  în  program.
      se  astupă  cu  dosul  greblei,  şi  se  îndeasă   In  diligenţă  mai  era  un  călător,
                                                                                                   —-  Dar’  câţi  învăţători  trec  dela
      cu  lopata.                                 om  ca  de  vr’o  patruzeci  de  ani,  îm­
                                                                                             meseria  catedrei  la  apostolatul  misiunii
            Fiindcă  cele  mai  multe  sămânţe    brăcat  c’o  măntăluţă  de  aba  cafenie
                                                                                             lor?  câţi?
      de  legumi  sunt  de  tot  mărunte,  ele  nu   căptuşită  cu  blană  de  miel.  Purta  că­
                                                                                                   —   De,  domnule,  bună  o  fi  şi
      trebue  aruncate  prea  la  adâncime,  pen-   ciulă  mare,  cu  moţ,  plecată  pe  urechea   îndoiala:  dar’,  vezi  dumneta,  credinţa
      tru-că ar putea  să  nu  răsară.  Trebue  deci   dreaptă  şi  pantaloni  de  aha  albă,  cu
                                                                                             mântuieşte  şi  speranţa  îndrumă...  Ca
      astfel  potrivit,  câ  de  abia  numai  să  fie   multe  cute  dela  glesnă  până  la  genunchi.
                                                                                             răul,  şi  binele  se  deprind;  străbate  mai
      astupate  cu  pământ.  Ştim,  că  mărunt         Te  uitai  în  faţa  lui  şi-’ţi  răsărea   cu  încetu,  binele,  dar’  mai  sigur  şi  mai
      fiind  şi  grâul  se  acopere  numai  cu  pu­  din  căutătură,  de  pe  obrazi,  din  tăe-   adânc...   Dacă  n’ar  fi,  la  oraş,  năravul
      ţin  pământ.  Tot  cam  aşa  trebue  urmat   tura  gurii  că  era  ceva  de  el,  că  nu  în   de-a  socoti  pe  ţăran  îndărătnic  şi  ne/
      şi  la  sămănarea  legumilor,  ale  căror   deşert  făcea  umbră  pământului.          vrednic  chiar  de  lumină,  s’ar  vedea
      sămânţe  sunt  mult  mai  mici.
                                                       Tinărul  Dropiescu,  sămăna  şi  el  a   paşii   îmbucurători  ce  a  început  să
                                                  tulpină  altoită,  numai  nu  ştiu  de  ce,   facă...  Nu-’i  dee  ajutor  orăşenii,  dacă
                    S t u p ă r i t               cam  bătea  în  boiul  frunzei  pe  toamnă;   le-i  peste  mână,  dar’  nici  nu-’i  sufle
                                                  arăta  a  fi  friguros  şi  umbla  să  se  tot   neîncrederea  în  el...
                 Prelegerea  dini  Sima.          încălzească   în   paltonaşul   supţiratec      Dropiescu    puse   o   clipă,   două
                    (Urmare  şi  fine).           care-’i  tremura  des  dela  umeri  în  jos.  ochii  în  jos.   Par’că  nu-i  venea  la  în­
           încă  şi  mai  potrivit  este  stupări-     —   Da  frig  e,  grăi  în  chip  de  bu­  demână.
      tul  pentru  economi.  Şi  nicăiri  mai  po­  nă  ziua.                                     Grăi  apoi:
      trivit,  ca  s.  p.  aici  în  Sălişte  şi  jur,   —   Potrivit,  răspunse  celalalt;  cum   —   Voiu  sta  la  proprietarul  Grâ-
      unde  în  ori-ce  timp  se  află  câte  cineva   îi  şade  bine  iernei...             denilor  câteva  zile.  Vei  fi  bun  să-’mi
      acasă,  fie  măcar  un  uncheş  sau  o  mamă     —   Te  duci  departe?                arăţi  procopseala  sătenilor ?
      bătrână,  sar  în  ajutorul  lor  fete  şi copii.   —   Apoi,  la  Grădeni,  domnule.       —   Cu  dragă  inimă.  Proprietarul
      Aici,  în  acest  ţinut,  nu  e  ca  la  câmp,   —   Ce  spui?  Acolo  merg  şi  eu...   e  din  aceia,  cari  nu  fac  rău,  dar’  nici
      unde  de  primăvară  până toamna  târziu,   Bine  că  am  cu  cine  schimba  o  vorbă...  bine.  Tot  este  un  folos  că  hu  împedecă
      în  decursul  zilelor  de  lucru,  nu  vezi      —   Dacă  ne-om  potrivi  la  între­  nizuinţa  altora  de-a  face  bine.
      decât  uliţe  pline  de  copii,  ear’  cei  cât  bări  şi  la  răspunsuri,  domnule.,.      Diligenta  făcu  popos.
   1   2   3   4   5   6   7   8