Page 10 - Bunul_Econom_1901_12
P. 10

Pag.  2.                               SPlCUfRI  LITERARE                                Nr.  12.

       a  numit-o   F e b r u a r i e ,   după   O  să  începi  din  nou  să  numeri   tească  peste   cea   trupească  şi
       vorba  F e b r u a r e   care  însem­  Bobiţele  când  s’or  sfîrşi,  cari  ajută  cultivarea  şi  nobilarea
       nează  a  purifica  (a  curăţi).  In   Dar’  visurile  tale  sfinte  tinerimei».
       vremea  adeea  a  anului  erau  nişte   S ’au  dus  —   şi  nu  vor  mai  veni.  «Toate  adevărate»,  zise  un­
       serbări  publice  ispăşitoare  cură-          R adu  D .  Rosetti.  chiaşul  Ben.  Buna  înrîurinţă  for­
       ţitoare,  numite  Februale.  Serbările                            mează  direcţia  cea  dreaptă.  Obi­
       acestea,  care  începeau  la  1  Feb­                             ceiurile  însuşite  în  anii  copilăriei,
       ruarie  şi  care  ţineau  opt  zile,  fu­                         trebue  neapărat  să  iese  la  iveală
       seseră  înfiinţate  în  onoarea  mor­                             în  omul  mare;  aşa  am  învăţat  eu
       ţilor.  In  semn  de  jale  magistraţii   IN   A M U R G .        din  păţania  proprie.  In  adevăr,
       purtau  numai  toga  (haină)  albă.     —  Din  nemţeşte,  —      copii»,  zise  unchiaşul  Ben,  «am
       ca  alţi  cetăţeni,  în  loc  să  poarte                          voe  se  vă  povestesc  o  întâmplare
       toga  albă  cu  purpură  pe  care  o                              din  vieaţa  mea  trecută».
       îmbrăcau  de  obiceiu  şi  care  se    în tr’o  locuinţă  veselă   a   «Spune  unchiaşule  Ben,  spu­
       chema  «toga  pretextă».  Se  făceau   unei  comune  din  partea  apusană   ne!»  strigară  toţi  d’odată.
       jertfe  zeilor,  mai  mici  în  onoarea
                                        a  patriei  noastre,  o  ceată  fericită   Când   unchiaşul   Ben,  şi-a
       morţilor  pe  cari  voia  cineva  , se-'i
                                        de  prietini  se  adunase  în  amurg.   desvălit  gândul,  că  voeşte  a  po­
       onoreze.  Cât  ţineau  serbările  a-
                                        Un  tiner  bărbat,  care  cetea  o  ga­  vesti  o  istorie,  toţi  ochii  s’au  în­
       cestea  erau  oprite  căsătoriile.  zetă  nu  departe  de  fereaStă,  s’a   dreptat  spre  el.  Mama  şi-a  pus
            La  15  Februarie  se celebrau   apropiat  şi  cu  el  s’a  încheiat  cer­  cartea  şi  ochelarii  la  o  parte,  pen-
       L u p e r c a l e l e ,  întemeiate, se zice,   cul voios  din  jurul  mesei.  Obrazii   tru-că  ea  cetise  până  a  înserat
       de  Romulus  şi  Remus,  în  onoarea   săi  bruneţi  şi  peptul  său  larg  ne   binişor.  Tatăl  s’a  lăsat  pe  spate
       lupoaicei   (în   latineşte   l upt a )  dau  a  înţelege,  că  el  este  un  plu­  în  scaunul  său,  gata  să  asculte,
       care  îi  hrănise.   Pontifi  numiţi   gar  tiner,  cam  de  vr’o  18  ani.   tot  cu  aceiaşi  poftă  ca  şi  copiii.
       luperci  jerfeau  zeilor,  în  timpul   Când  s’a  pus  să  şadă,  o  voce  prie-   El  ştie  foarte  bine,  ce  belşug  de
       sărbătorilor  acestora,   capre   şi   tinoasă  l’a  întimpinat  astfel:  păţenii  interesante  erau  înmaga-
       căţei,  şi  cu  fâşii  din  pielea  acelor                        znate  în  mintea  unchiaşului  Ben.
                                             «Ce  mai  e  nou,  Emerson?»
       capre  băteau  pe  trecători.                                     Când  unchiaşul  vorbea,  se  părea
                                             «Nimic  deosebit,  unchiaşule
            Februarie  se  deosebeşte  de   Ben»,  răspunse  Emerson,  «eu  ne­  a  fi  foarte   trist.   Aşezându-’şi
       toate  celelalte luni  printr’o însuşire                          picioarele  pe  un  scăunenciu,  a  în­
                                        socotesc  lucrurile  cele  mai  plăcute
       destul  de curioasă: este luna  când   tinerimei,  când  pot  să  dau  de   ceput  a  povesti  astfel:
       fetele vorbesc  mai  puţin, şi  aceasta   nişte  vorbe  înţelepte».    «înainte  cu  mulţi  ani,  după-
       din  pricină  că  are  numai  28  de                              ce  âm  isprăvit  cu şcoala,  am  tost
                                             «Aha!  Aşa   dar’  tu  cauţi
       zile!                                                             cuprins  de  dorinţa  puternică,  să
                                        astfel  de  vorbe?»
                                                                         capăt  un  loc  la  una  din  căile  fe­
                                             «Eu  unchiaşule ?  Crezi  dum-
                                                                         rate,  cari  se  deschiseră  în  acel
                                        nia-ta  că  un  ţinăr  ţăran  cu  cunoş­
                                                                         timp  în  Statele-Unite.  Prin  între-
                                        tinţă  de  tot  mărginită,  ar  fi  oare
            d î l ă t ă n i i l o , .                                    punerea  unui  prietin  al  meu,  am
                                        în  stare  să  ştie  că  de  ce  preţ
                                                                         căpătat  un  Ioc  de  focar  la  una
                                        mare  e  cetitul?»
                                                                         din  căile  de  căpetenie.  In  curînd
                                             Unchiaşul  zise:  «vreau  să   mi-am  atras  stima  şi  buna-voinţă
       !C*um  cad  din  şirul  de  mătănii   răspund  la  întrebarea  ta,  dacă-’mi   tuturor  oficialilor   şi  lucrătorilor
                                        vei  spune  ce  crezi,  cu  ce  ar  tre­
       Ş ’alunecă  pe  sfoară  ’n  jos                                   liniei  ferate. Cu  timpul am  devenit
                                        bui  să  se îndeletnicească  mai  mult   prietin  bun  cu  şeful  (mai  marele).
       încet,  tot  una  câte  una,
                                        scriitorii  de  cărţi  şi  ziare?  Noi  eram  cam  de  aceeaşi  vîrstă.
       Bobiţele  de  chiparos,
                                             După  câteva  clipe  de  trăgă-   Nu  era  nimic,  ce  eu  n’aşi  fi  făcut
       Aşa  iluziele’ţi  sfinte,        nare  Emerson  răspunse:»  unchia­  pentru  Franc  Benwary.  Eu  îmi
       Mireasă  blândă-alui  Christos,   şule,  mi-se  pare,  că  e  trebuincios   cunoşteam  datorinţele  posiţiei  me­
       Căzut-au  una  câte  una         a  deştepta  şi  desvolta  acele  părţi   le,  şi  stăruiam  a  mi-le  împlini
       Pe  firul  vieţii  tale,  jos    ale  minţei,  cari  pun  vieaţa  sufle­  din  toate  puterile.
   5   6   7   8   9   10   11   12