Page 10 - Bunul_Econom_1901_15
P. 10
Pag. 2 SPICUIRI LITERARE Nr. 15.
cu bocetul, l-a cunoscut şi cu trebue să mori.... că nici o lună.. . Dumnezeu. Eu vă cer însă un
glas tăiat de frică a scos vorbele : n’ai să tragi..,.. lucru şi voi trebue să mi-1 împli
— Tu eşti, Calistrule? Ce-ţi Un strigăt scurt de durere, niţi; că atâta îmi mai rămâne doar
e ? Ce vreai, spune ? M’ai băgat în dar’ atât de sfişietor, că a pătruns şi mie să mai gust din lume. Să
boală,., vii aşa spre mine... Şi-apoi până în casă şi nesocotitul de mă îngropaţi, ca pe răposata bo-
ce plângi? Spune odată ce ai, ce Calistru â sărit de groază scările eriţa, cucoana Trosina, — ştiţi
boceşti ? în jos — şi la minut erau Săltica, acum trei ani. Să mă lăsaţi să vă
clucereasa şi alte slugi la patul spun eu singură şi să pregătesc
— Oh, Cucoană, milostivă
rezăşiţei, pe care au găsit-o fără toate, cum am văzut şi ştiu că tre
Cucoană, oh, nu mă prăpădi, fie
simţiri şi galbenă la faţă ca turta bue să fie la un mort de neam.
cu ertare că am îndrăsnit, ticălo
de ceară. Să-mi faceţi asta, că mai mult nu
sul de mine, şi am venit aşa în
vă cer. —
taină să-’ţi spun matale, milostivă
Au tresărit sărmanii tineri
stăpână, că nu-’i bine de noi. Să
Zadarnice âu fost toate în la aceste vorbe, dar i-au sărutat
te ţie Dumnezeu, să ne stăpâneşti
cercările lui Nicu de a schimba bolnavei mame mânile şi s’au în
cucoană ca înainte, da vezi dof
vorbele doctorului, de giaba erau voit din cap la toate. Şi l’a chemat
torul matale zicea eri sara, colo
cuvintele dulci de mângâiere ale cucoana Raluea încă în aceeaşi
în grădină, Unde stăm culcat sub
celor din casă, — în sfîrşit tot au seară pe preotul şi după-ce s’a
tufele de coacăze, aşa nevăzut, trebuit să-’i mărturisească bolnavei spovedit şi pricestuit in toată cu
spunea cătră coconaşul Nicu.., of, viinţa, s'a pus cu sfinţia sa să
nu mai pot de scârbă... şi mă că în adevăr pentru dînsa scă
pare nu era. Adevărul acesta chibzuiască frumos rînduiala în
doare inima şi de mata... cucoană
părea însă a o linişti şi ginerele treagă pentru înmormîntarea ei.
şi de locuşorul cu bordeiu ce-1 am
înţelegend firea ciudată a soacrei Şi a trebuit Nicu cu Săftica să
dela d-voastră..., din pricina căruia sale a început să-’i vorbească is ia cheia ce o avea răzeşiţa tot
cuconaşul Nicu tot mă urgiseşte deauna la gât, să scoată dintr’un
şi nu-mi dă zapis,... să ştiu şi eu pititei femei pe alt glas şi pe
vreme ce soţia sa desnădăjduită sipet vechiu săculeţele cu galbeni
că-’i al meu....
se îneca de plâns în colţ, zicea: şi sorocoveţi şi să i-le aducă la
Răzeşiţa sculată puţin şi ră-
— Lasă, mamă, nu-’ţi scurta pat, unde a început apoi o soco
zimată pe un cot se uita la Ca- şi cele zile de trai ce mai ai, cu teală în toată firea. Atât pentru
listru, ce era slugă veche la casă,
vaet şi chinuri amare, că suntem arhimandritul, de la Mănăstirea
încă de pe vremea răposatului
toţi muritori. Cum mergi d-ta Putnei, atât pentru diaconii şi pre
său soţ, se uita neliniştită la om
după tata socru, aşa venim şi oţii din tîrg, atât pentru sfinţia sa
şi precum nu-’l pricepea de loc,
noi pe urma matale, toţi, frumos, părintele din sat, atât pentru cân
se bătea cu gândul, de nu e cumva
pe rînd, hai tot aşa, până ne vom tăreţi şi dascăli, atât pentru pali—
nebun, dar’ i-a zis:
vedea împreunaţi colo, la locul mari, prapuri, cruci, clopote. O
— Ce-i cu doftorul, ce spui unde nu-s atâtea ticăloşii omeneşti. sută de galbeni pentru prefacerea
că a zis? Ce nu găteşti o vorbă, Cucoana Raluea se însenina şi împodobirea criptei lângă bise
da tot începi altal Locul cu bor nu ştiu cum la faţă, cu cât mai rică unde zăcea răzeşul şi unde
deiul ţi-l’am dat doar’ de veci, mult vorbea Nicu în felul acesta voia să pregătească acum loc şi lui
zapis vei căpăta când ai să-’ţi şi numai nişte lacrimi line se Nicu şi Săftiţei. Cerea să se facă
măriţi fata; ce ţi-a venit în cap strecurau încă peste faţa ei ce deasupra, vezi Doamne, boltă cu
să vii cu lucruri de astea, când sămăna acum de tot împăcată. Şi chip de capelă, cum văzuse la
vezi că încă nu-s sănătoasă? apucând deodată mâna ginerelui cripta boerească din tîrg. Apoi
— Iartă-mă, cucoană, nu te său şi făcăndu-i semn şi fetei sale cincizeci de galbeni pentru colaci
supăra pe un nenorocit ca mine,... să vină la dînsa, a strîns capetele şi luminări la oameni, testemele
dar’ vezi mata afurisitul de dof lor la peptul ei slab, i-a sărutat la cruci şi prapori, pomenile şi
tor... Dumnezeu să te ţie, cu pe amăndoi pe frunte şi le-a spus: ospăţul de comăndare al săracilor
coană,... dar’ el spunea cătră co — N’am să mai plâng, dra şi alţi cincizeci de galbeni in mâna
conaşul Nicu că mata milostiva gilor mei, n’am să plâng. Dacă chiar a preotului pentru parastase
noastră stăpână... n’ai zile... că mi-e aşa soartea, fie cum vrea le şi prazdnicele ce trebuiau să se
