Page 5 - Bunul_Econom_1901_25
P. 5

Nr  25                                             B U N U L   E C O N O M          ____                             Pag-  5

        fiind-că  fiul  seu  luase  armele  pentru      Si  isbucnî  în  hohote  de  rîs.  Cu      Ea  îl  aduse  repede.  Tinărul  Bur
        patrie,  locuia  printre  ruine,  într’un  mic   mâna  pe  puşcă,  cu  degetul  pe  trăgaciu,   se  întoarse  îndărătul  paravanului,  se
        bordeiu,  pe  care  civilisaţia  ’i-l  lăsase,  şi   Burul  se  aruncă  spre  paravan,  ducân-  aplecă  spre  rănit,  îi  udă  fruntea  cu milă,
        al  cărui  mobilier  avea  eâte-va  scaune   du-se  să  omoare  fâră:  milă  pe  duşma­  îl  rugă  să  bea,  murmurând:
        de  lemn  şi  un  mic  paravan,  care  des-  nul  ce-i  căzuse  în  ghiare.                —   Sărmane  copil!...
        părţia  în  două  mizerabilul  refugiu.         Dar’  văduva  îi  aţinu  calea.            Tinărul  Englez  are  o  scurtă  şi tre­
             Trei  zile  s’au  scurs  dela  trecerea    —   Ascultă...  stă  să  moară...  El  a  cătoare  redeşteptare.  Deschide  ochii,
        hordelor  aprinzătoare,  când  veni  fiul   trecut  pe  aci  rănit,  murind... E aproape   măriţi  de  friguri  şi  de  apropierea morţii,
        văduvei;  el  sosi  cu  puşca  pe  spate  şi   un  copil...  versta  ta...  M’am  gândit  la  se  uită  lung,  ca  în  vis,  la  tinărul  Bur,
        stătu  cu  inima  strînsâ  de  durere în  faţa   tine  şi  l’am  luat!   '   V        contra  căruia  fusese  armat  şi  care  se
        acelei  triste  privelişti  de  pustiire.  E  li­  —   După  aprinderea  casei  noastre   afla  în  genunchi  în  faţa  agoniei  sale.
        niştea  chaosului  şi  a  morţii.  Soarele,   ori  înainte ?                          Şi  capul  îi  căzu îndărăt, pe când buzele- i
        la  apus,  perea  aruncând  ultimele-i  raze   —  După!....  Opreşte-te.  Biblia noastră   murmurau  ultimul  cuvânt:
        de  foc.                                   ne  spune,  că  cu  cât  mai  mult  rău  ni-ar   —   Iertare!...
             —  Mamă!  strigă  tinărul  Bur.       face  duşmanii  noştri,  eu  atât  mai  mult     Mama  bură  privia  nemişcată.
             Văduva  eşi  din  bordeiu..           trebue  să  le  iertăm  lor?                     Lacrămi  mari  curgeau  pe  faţa  ei
             —   Mamă,  sărmana  mea  mamă!  —          Tinărul  Bur  se  lăsă  să  cadă  pe   mâncată  de  suferinţe.
        şi  o  îmbrăţişează,  o  strînge  pe  pieptul   un  scaun  şi  cu  ochii  plecaţi,  se gândia.
        său,  o  mângâie,  o  sărută.  Apoi: cu pum­    Mama  vedea,  că  o  luptă  se  dă  în
        nii  strînşi,  cu  ochii  fulgerători,  strigă:—   el,  o  luptă  mai  puternică  decât  aceea,   Ş t i r i   d e   t o t   f e l u l
        Ah,  tâlharii!                             pe  care  o  repurtase  pe  câmpuri, în faţa
             —   Taci,  zise  văduva  cu  glas  ru­  duşmanului.  Ea  urmăria  cu  nelinişte       Procesul  „Bunului  Econom".
        gător,  şi-’şi  aruncă  privirea  îngrijorată   turburarea  lui;  lupta  fu  lungă.  In  fine,
                                                                                              Pentru  o  notiţă  despre  procesul  tineri­
        spre  paravan.                             mâna  îi  slăbi,  puşca  căzu  jos  şi  tinărul
                                                                                              lor  cari  au  încununat  anul  trecut  mor­
             Tinărul  Bur  urmări  această  privire,  Bur  spuse  cu  simplitate:
                                                                                              mântul  eroului  Avram  Iancu,  procura­
        şi  întrebă:                                    —   Ai  făcut  bine,  mamă.
                                                                                              tura  a  făcut  proces  de  presă  foii  noas­
             —   E  cine-va,  mamă ?                    Apoi  se  ridică  cu  greutate  şi  se
                                                                                              tre.  Cătră  sfârşitul  anului  trecut  aface­
             —-  Da,  fiul  meu.                   îndreptă  în  vîrtul  picioarelor  spre  pa­
                                                                                              rea  s’a  pertractat  în  Deva  şi  tribunalul
             —  Cine?                              ravan.
                                                                                              a  aflat  noutăţile  de  tot  nevinovate  şi
             Sărmana  femee  stete  puţin,  apoi        Nici  un  sgomot.  Văduva  aşteaptă
                                                                                              ne-a  achitat  Procurorul  însă  a  apelat
        murmură:                                   şi  se  gândeşte  la  o  mamă  depărtată,
                                                                                              la  tablă  la  Cluj.  Pe  23  Iuniu n. editorul
             —  Un  Englez!                        care  sufere  ca  şi  ea.  Ce  vină are  micul   de  pe  atunci  al  foii  noastre,  dl  I.  Mi-
             Mâna  îi  strînse  cu  putere  puşca;  >  Englez,  dacă  ’l-au  încărcat  de  arme  şi
                                                                                              haiu  a  fost  citat  a  se  presinta  personal
        Burul  făcu  un  pas  înapoi  şi  întrebă  cu   ’l-au  trimis  să moară departe  de patrie?...
                                                                                              la  Cluj  la  noua  pertractare.  S ’a  presin-
        o  voce  plină  de  mirare  şi  ciudă:          Deodată  auzi  un  gemet,  ca  o  su­
                                                                                              tat  şi  şi-a  luat  şi  advocat,  pe  dl  Dr.
             Un  Englez  aci!...  Unul  dintre  acei   flare.  Fiiul  său  reapăru.
                                                                                              Isac.  Sfîrşitul  pertractării  a  fost  că  —
        sălbateci?...  Dar’  e  cu  putinţă?...         —   Mamă,  un  pâhar  cu  apă.
                                                                                               »Bunul  Econom «  a  fo st  osândit  la  o
                                                                                              am endă  de  50  cor.,  dl  Mihaiu  ne-a  so­
             —  Şi  ce  te  tot  boceşti?   Dacă        Dacă  fata  nu  vrea.
                                                                                              cotit  pentru  mergerea  la  Cluj  38  cor:
       nu-ţi place,  nai  decât  să-ţi  iai  lumea  în   Vasile  eşia  pe  poartă  îndreptân-   ear’  advocatul  Dr.  Isac  pentru-că  s’a
        cap!  Du-te!  Sau  să  mă  asculţi,  că  de   du-se  cătra  curtea  boerească.   Mama   presintat  şi  D-sa  la  pertractare  ne-a
       ce  te-am  făcut.                           Zoiţa  se  duse  în  fundul  grădinii;  găsi   socotit  —   100  co r.!
             Irina  plecă  încet  spre  grădină,   pe  Irina,  ascunsă  în  nişte  măturiţi.
        plângând  într'una.                             —   Hai  Irino  fată,  nu  mai  plânge.     Timpul  începe  a  face  griji  eco­
             Mama  Zoiţa  turnă  mămăliga  pe      Las’  c’om  vedea  noi  ce-i  de  făcut.    nomilor  în  părţile  acestea,  fiind  tot mai
       fund.  Chemă  şi  pe  Irina  la  masă;  dar’   Vin  de  gustă  ceva  că  ţi-o  fi  foame.  nepriincios  pentru  buna  desvoltare  a
        n’a  voit  să  vie.
                                                        Irina  cu   ochii   roşii   de  plâns   sămănăturilor.   De  o  săptămână  în  fie­
             In  timpul  mesei,  Vasile  sfătueşte                                             care  zi  plouă  cam  după  prânz  şi noap­
                                                   mânca  ca  un  copil  chinuit.  Mă-sa  o’
       pe  Zoiţa  cum  s’o  facă  pe  Irina  să  vie                                           tea,  peste  zi  soarele  arde  tare  şi  hol­
                                                   privea  cu  dragoste  şi  milă;  şi  cu  cât  o
       la  curte.                                                                              dele  pot  păli  în  loc  de  a  să  coace  re­
                                                   privea  cu  atâta  i-se  părea  mai  dragă.
             —    Dacă   nu   vrea,   omule,  ce                                               gulat.  In  25  Iunie  (Marţi)  după  prânz
                                                        Biata  fată!  îşi  zicea  ea;  de  câteva
       sâ-i  faci!                                                                             o  furtună  puternică  a  descărcat  asupra
                                                   zile  slăbeşte  văzând  cu  ochii.
             —   Ia  s’o  trimiţi  mâne  la  curte,                                            acestui  ţinut  o  ploae  torenţială împreu­
       Zoiţo.  Zi  să-mi  aducă  ceva,  uite,  să-mi                              (Va  urma).  nată  cu  grindină.   Pe  hotarul  Orăştiei,
       aducă  ciubotile.                                                                       Romosului,  Căstăului,  Beriului,  pe  la
             Mama  Zoiţa  strîngea  masa,  arun­                                               Orăşţioara,  pe  la  Balomir;  etc.,  urmele
       când  fărmîturile  la  pui.  Cădea  şi  ea  pe                                          grindinei  să  văd  viu  pe  cucuruze  a  că­
       gânduri  şi  par’că-i  venia  să  ţină  mai                                             ror  foi  sunt  toate  zdrănţuite,  dar’  nu
       mult  cu  fata.                                                                         peste  tot  hotarul  ci  numai  anumite  fâ­
             De  ce  nu-’i  dă  pace,  îşi  zicea  ea.                                         şii.  La  grâne  n’a  prea  stricat.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10