Page 9 - Bunul_Econom_1901_25
P. 9

ADAUS  LITERAR  LA  „BUNUL  ECONOM".       Anul  I.                                   Nr.  25.




                   Ş picpiri  L iterare










         Pe  jumătate  de an  .  .  .  1  cor.   .  Orăştie,  17  Iunie  V.  1901.   Pe  un  an  întreg .  .  .  .  2  cor.



              E   p  e r d u t !         gura  lui  moş   Nichifor,  că  pe   crepe  şi  harabagiul care  v’au  adus,
                                         vremea  aceea  era  bine  să  fii  hara-   c’âtunci  ştiu  că  n’ar  avea  cine  să
                                         bagiu  în  Târgul  Neamţului;  că   vă  mai  cărăbănească  aşa  de  des
          (ţâ n t-o   pasere  şi  spune   te  apucau  pe  amânile.  Cum  eşiai   pe  la  târg.
           C’or  să  vie  zile  bune,    din  Varatic,  intrai  în  Agapiea;  şi   Şi  ci-că  auzind  moş  Nichi­
         Gu  cer  dulce  strălucit,      cum  eşiai  din  Agapiea,  intrai  în   for  de  aceasta,  cumplit  s’ar  fi
         Cu  câmp  vesel  înflorit,      Varatic;  apoi  în  Resboeni,  apoi   mâhnit  în  sufletul  său  şi  s’ar  fi
         Şi  cu  dorul  de  iubit.      pe  la  mitoace  şi  aveai  muşterei,   jurat  cu  jurământ,  ca  să  nu  mai
                                        de  nu  erai  bucuros;   ba   se-’i   aibă  a face  cu  parte duhovnicească,
         Păsărică  nu  cânta,            duci  la  Peatră,  ba  la  Fălticeni,   cât  a  trăi  el;  căci,  din  păcate,
         Că  mă  doare  inima,          ba  pe  la  iarmaroace,  ba  la  Râşca,   era  şi  evlavios  moş  Nichifor  şi
         Şi  de-ar  trece  ani  o  mie   ba  în  toate  părţile,  pe  la  hramuri.  tare  să  mai  temea  să  nu  cadă
         Ce-a  murit  nu  mai  învie.        Tot  tata  mai  spunea,  că  ar   sub  blăstămul  preoţesc!  De  aceea,
                                        fi  auzit dela  bunicul-bunicului  meu,   grabnic  a  şi  alergat  la  schitul
         Floarea  care-a  vestejit.
                                        că  protopopul  dela  Neamţ,  de  pe   Vovideniea,  la  pustnicul  Chiriac
         Frunza  care-a  ’ngâlbinit,
                                        Vremea  aceea,  ar  fi  zis  unor  călu­  din  sfânta  Agură,  care-şi  cănea
         Tot  ce-a  fost  şi  s’â  trecut
                                        găriţe,  care  pribegeau  în  săptă­  părul  şi  barba  cu  cireşe  negre,
         E   perdut,  etern  perdut.
                                        mâna  mare  prin  terg :         şi  în  Vinerea-Seacă,  prea  cuviosul
                                             —   Maicelerl               cocea  oul  la  luminare,  ca  să  mai
                        M atiîda  C.  P ont.
                                             —  Blagosloveşte,  cinstite  pă­  uşureze  din  cele  păcate...  Şi  apoi
                                        rinte!                           harabagiul  nostru  s’a  hotărît  ca
                                             —   De  ce  nu  vă  astâmpăraţi   de  acum  să  aibă  a  face  mai  mult
          Mos  Nichifor  Cotcarul.      în  mănăstire  şi  să  vă  căutaţi  de   cu  parte  negustorească.
                            i
             i
                                        suflet,  măcar  in  săptămâna  pa­    —   Numai  negustorul,  zicea
              (Povestire  glumeaţă.)
                                        timilor?!..                      moş  Nichifor,  trăieşte  din  săul
                                             —   Apoi  dă,  cinstite  părinte,   său  şi  pe  sama  lui.  Când  întrebai
                   (Urmare)
                                        ci-că  ar  fi  răspuns  ele,  cu  sme­  pentru-ce ? Moş Nichifor  răspundea
            Mai  ales,  într’un  rând,  îi   renie:  lâna  asta ne  mănâncă,  păca­  tot  glumeţ:  Pentru-că  n’are  D-zeu
       picase  lui  moş  Nichilor   două   tele  noastre,  dar’  n’am  mai  veni   stăpân.
       iepuşoare,  care  mergeau  de  mi­  noi !  Căci,  cum  ştii  sfinţia  ta,  mai   De  glumeţ,  glumeţ  era  moş
       nune  la  drum.  Dar’  la  crâşmă,   mult  cu  şeiacul  ne  hrănim;  şi   Nichifor,  nu-’i vorbă, dar’  de multe
       mort-copt,  trebuiau  se  stee,  căci   apoi,  de  nu  curge,  măcar  picură   ce  dăduse  peste  dînsul,  se  făcuse
       le  cumpărase  dela  un  popă,  ne-   şi  cine  mişcă,  tot  pişcă...  cam  ursuz.
       fiind  pe  vremea  aceea  povărnicii,   Protopopul  atunci,  sărmanul,   Băbătiea  lui,  dela  o  vreme
       de  unde  să  cumpere  altele,  care   ci-că  ar fi  oftat  din greu,  înghiţând   încoace,  nu  ştiu  ce  avea,  că  în­
      să  ţie  fuga  tot  întruna!...   noduri..,,  şi  ar  fi  dat  vina  tot  pe   cepuse  a  scârţâi; ba c’o  doare ceea,
            Spunea  tata,  că  i-au  spus  şi   moş  Nichifor,  zicând:  ba  c’o  doare  ceea,  ba  i-e  făcut de
      lui  bătrânii,   care   auziseră  din  —   De-ar  crepa  odată  să  năjit, ba  că i-e făcut  pe ursită  ba  că
   4   5   6   7   8   9   10   11   12