Page 1 - Bunul_Econom_1901_37

Anul II. Orăştie, 8/21 Septemvrie 1901. Nr. 37

A B O N A M E N T E : P R O P R I E T A T E A I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl;); jumetate an 2 cor. (1 fl.) „ R e u n iu n ii e c o n o m ic e în O r ă ş tie " se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e .
Pentru R o m â n i a 15 franci. Apare în flecare Sâmbătă Abonamentele si inserţiunile se plătesc înainte.

deplină nelucrare, să învîrt de colea-co- că picur cu picur face balta şi rîul
„Timpul e ban!“ lea prin jurul casei, apoi ear’ să retrag şi marea, şi nu ne gândim că puţinul
în casă şi şed şi pipă lângă foc, ori să perdut de mine în zilele mele de ne­
mai abat pe la fratele Nathan ori Şloim lucrare, cu cel perdut de vecinul meu
Marii noştri străbuni, vechii şi glo­ ca „să mai omoare vremea"... Aproape şi cu a celorlalţi din satul întreg, din
rioşii Romani, voind se exprime în toată iarna, şi iarna ţine une-ori şi ţinutul întreg, din ţeara întreagă, face
câteva cuvinte însemnătatea cea mare’ peste patru luni, oamenii noştri o scapă mult-mult, face mii de mii de florini,
a timpului, ziceau că : „Cel-ce are timp, nefolosită; unde mai pui zilele cele bogăţie naţională perdută, mii care ar
are vieaţă!“, ceea-ce să tâlcuia, că dacă multe ploioase de vara! In toate aceste aduce după sine alte mii şi ne-ar urca
e să-’ţi ajungi un scop oare-care, apoi zile oamenii noştri în loc de-a face neatârnarea şi puterea, atât ca singu­
numai tîmp se ai se lucrezi pentru
Vre-un ban lucrând lucruri cari să pot ratici, cât şi că popor.
ajungerea lui, şi, bine folosind timpul, lucra şi sub acoperemănt, ei risipesc Iată pentru-ce, îndreptându-ne că-
îl vei şi ajunge. Dacă pentru lucrul
bani, adesea prin crâşme sau prih vecini. tră oamenii noştri de bine, cărturarii
dorit ţi-au trebuit şi oare-cari pregătiri,
Ear’ şezând în oraş, nu arareori noştri din mijlocul poporului, îi rugăm
în urma cărora sigur l’ai fi ajuns, dar’
te doare inima de risipa de timp ce să stărue pe lângă popor a preţui mai
pe cari n a i avut timp a le face: ai
vezi că o fac zeci de oameni de-ai altfel timpul de cum îl preţuesc, a nu
perdut lupta şi poate ai perdut totul!
noştri. Vezi grămezi de ei proptind lăpăda zilele lui D-zeu în nelucrare, ci
Cine are timp, pe care îl şi foloseşte
zidurile oraşului, mai ales zidurile băn­ a învăţa ceva din industria de mână
lucrând cu înţelepciune, acela are viedţâ,
cilor, şi de dai în vorbă cu ori-care, pe care să o poată cultiva şi în câsă,
adecă îşi poate ajunge scopurile vieţii.
că de ce a venit la oraş, îţi spune: când afară nu pot lucra. Să nu treacă
Mai scurt şi mai real au exprimat o zi fără un câştig cât de cât, şi atunci
„Am adus, mă rog, o rată la caşă“,
această idee, practicii lumii noastre de cu totul altfel vom da înainte în toatei
(rată de 3— 5 coroane)
azi, marii Englezi, prin cunoscuta lor
— d’apoi de ce nu ai trimis banii
vorbă: „timpul e ban!“, ceea-ce e a se
pe postă, să nu vii acum pe vremea
înţelege aşa, că precum ai grije de
asta scumpă de lucru ? „ . PĂRINTE!“
banul din pungă se nu-’ţi lunece pe
— d’apoi la postă încă trebuiau
nimic, să-’l perzi, aşa se ai grije de fie­
daţi bani, şi nici ri’am ştiut cum să-’i
care părticică de timp să nu-ţi lunece (-}-) Astfel îşi agrăeşte creştinul pe
trimet.
nefolosită, să o perzi, ci să o foloseşti preotul seu ■. Părinte I Şi în acest unic,
lucrând, căci apoi lucrul bani îţi aduce, Iată adecă înţelepciunea bietului dar’ fermecător cuvânt, se cuprinde şi
şi ţi-să împlineşte vorba că „timpul e om: el ca să cruţe 10 cr. ce i-ar fi programul, scurt dar’ cuprinzător, pe
ban 1“ plătit la postă pentru scrisoare şi pen­ care fiecare preot român ar trebui să-l
Asupra acestui adevăr dorim să tru bani, a venit însuşi, şi mâncă ori aibă vecinie înaintea ochilor sei.
se stărue mai cu dinadinsul şi la popo­ bea numai el mai mult de cei 10 cr. Părinte I E cuvântul fiiului cătră
rul nostru, căci, durere, la puţine po­ şi perde o zi întreagă, une-ori şi două, tatăl seu. Mai mult: e cuvântul fiiului
poare va fi timpul aşa de slab preţuit, pe aici, în loc să fi lucrat, lucru care sufletesc, cătră părintele seu sufletesc.
i-ar fi adus ori i-ar fi plătit fiorini întregi.
cum e chiar la poporul nostru româ­ Şi pe cât mai superior, şi mai preţios
nesc. Să ostenească să-’şi facă fiecare Şi nu să vede omul deloc supărat este sufletul de cât trupul, pe cât mâi
o mică socoteală pentru sine, că anuţne pentru perderea sa de vreme, ci e chiar sublimă este renaşterea sufletească de­
câte zile a lăsat să-’i lunece nefolosite, mulţumit, ca şi cum ar fi făcut te miri cât regenerarea trupească, pe atât mai
într’un an, şi am putea zice că cel ce ispravă mare că şi-a adus el însuşi măreaţă, mai sublimă, mai sfântă este
puţin a patra parte a timpului, scapă rata (de 2— 3 coroane) la „caşă". legătura ce desemnează cuvântul părinte,
nefolosit oamenilor noştri. Primăvara şi Da, pentru-că noi nu ştim că „tim­ când el răsună de pe buzele credin­
vara, lucrează ei bieţii oameni, pe cât pul e ban", şi nu ne gândim la aceea, ciosului popor român la adresa preo­
pot, căci e dricul lucrului economic, şi că o zi perdută azi, una mâne, una tului seu.
nu le dă nimeni răgaz de perdut vre­ dincolo, sunt tot atâtea mici sumuliţe Preoţi români, gândiţî-vă şi răs-
mea, dar’ deja cum a dat toamna târ­ de bani perdute din averea noastră, gândiţi-vă la însămnâtatea faptului, că
zie, după culesul cucuruzelor şi viilor, care cu acelea ar fi crescut, aşa insă vouă sute şi mii de fii ai neamului
apoi cel puţin trei zile pe săptămână, a stat pe loc sau a dat chiar înapoi. românesc vă zic: Părinte 1 Părinte sfinte1
de nu chiar toate, le trec oamenii în Şi nu prea ţinem noi samă de aceea i *