Page 3 - Bunul_Econom_1903_08
P. 3

Nr.  8______________ ________________               BUNUL    ECONOM                                                   Pag-  3

             Iubileul  d-lui  D.  Sturdza, mi-      lege  privitor  la  introducerea  serviciului   —  Cum  aşa?
        nistru-preşedinte  al  României,  cu  oca-   activ  de  doi  ani  în  armata  franceză.     —■  Ştii  câtă  lume  de  om vine  la  lucru
                                                                                               în  fabrica  mea,  bătrân,  tinăr  şi  copii.  In
        sia  aniversărei  a  70-a  a  naşterei  sale,
                                                         Atentat  contra  nnni  Faşă.          săptămâna trecută şopteau  copiii,  că  pe unul
        se  va  face  la 25 Februarie, cu  o  pompă
                                                    Palatul  valiului  Hafus-Paşa  din  Uskiib   s’a  ivit  vărsatul  (bubatul).  Eu  am  văzut  co­
        extraordinară.  S’a  hotărît  să se  dea  un   a  fost  subminat  de  Bulgari.  S’a  des­  pilul,  şi e  adevărat  că se iveau  pe trup  sem­
        mare  banchet în  sala Teatrului Naţional.   coperit  o  întreagă mină subterană,  care   nele  boalei,  dar’  n’am  înştiinţat  aceasta  ni-
        Se  va  bate  şi  o  medaliâ  comemorativă  avea  de  scop  să  arunce  în  aer  palatul   căiri,  căci  mă  temeam  că  lipesc  ţidulă  roşie
        şi  se  va  oferi  d-lui D. Sturdza un obiect   administrativ.                         pe  uşe  şi  sunt  silit  să  sistez  lucrul.  A  doua
                                                                                               zi  deja  4—5  copii  erau  cuprinşi  de  boală.
        de  artă.
                                                        Chamberlain In Afrioa-de-sud,          Eu  nici  atunci  n’am  trimis  copii  acasă  şi

             Ungaria  şi  tratatele  de  oo-        continuă  preumblarea  sa  triumfală.  In   n’am  făcut  grătare.  A  treia  zi  3  din  ei  au
                                                                                               rămas  acasă bolnavi,  şi n’au  venit  decât  doi,
        meroiu.  In  ultima  întrunire  a  socie­   oraşul  Capetovn  a  fost  primit  cu  mari   dar’  şi  aceasta  a  fost  destul, ca  boala  să  se
        tăţii  centrale  agrare  ungară,  care  s’a  ovaţiuni,  pe  când  ministrul  preşedinte   extindă  tot  mai  mult.  Inzadar  am  încercat
        ţinut  zilele  trecute  în  Budapesta,  s’a  al  Coloniei-Capului,  Sprigg,  a  fost  pri­
                                                                                               să  ascund  lucrul,  căci  tot  a  ajuns  în  ure­
        hotărît  să  învite  guvernul  şi  dieta,  ca   mit  cu  teribile  fluerături.         chile  medicului,  care  a  făcut  arătare  la  sol-
        să  denunţe  imediat  tratatele  de  co-                                               găbirău.  Acesta  la  rîndul  seu  a  oprit  veni­
        merciu  ce  Ungaria  le  are  încheiate  cu                                            rea  copiilor pe  un timp  oare-care  în  fabrică,
        România  şi Sârbia.  Câţi-va dintre mem­        Inveţături din păţaniile altora.       lipind  ţidulă  roşie  pe  poarta  fabricei.
        brii  societăţii,  cari  sunt  şi  deputaţi, vor
                                                                                                    —  Aşadar’  e  închisă  fabrica?
                                                                                                         »
        interpela  guvernul  asupra  timpului  de­                                                  —  închisă  zeu  aea.  Şi pe  mine m’a  ci­
        nunţării  acestor  tractate.                          Boalele  lipicioase.
                                                                                               tat  solgăbirăul  aici,  ca  nu  numai  să  mă
                                                         Un fabricant  oare care  eşia  cu faţa  po­  mustre  pentru-că  n’am  înştiinţat  caşul,  dar’
             Iubileul  Papei  Leo  ZII.  Joi       somorită  dela  solgăbirău  (pretor).  In  capătul  m’a  pedepsit  cu  300  fl.  Pentru-că:
        în  19  1.  c.  s’au  împlinit  60  de  ani,  de   străzii  se  întâlneşte  cu  un  prieten.  • Acel  cap  de  familie,  între  ai  căror
        când  a  devenit  episcop S. Sa Pontificele
                                                         —  Ce  năcaz  ai?  îl  întrebă  acesta,  de   membri  bântue  această  boală,  precum  şi  fa­
        roman actual, şi  Vineri 201. c. s’au împli­
                                                   eşti  aşa  de  posomorit  la  faţă?  şi  începu  a   bricanţii  şi  proprietarii  de  mine  (baie)  între
        nit  25  ani  dela proclamarea Sa de Papă.  face  glume  cu  el.                       ai  căror  lucrători  s’a  ivit  vărsatul,  cum  şi
             Aceste  zile  iubilare au  fost serbate                                           directorii  institutelor de  învăţământ,  ai căror
                                                         —  Lasă-mă  în  pace,  căci  astăzi  n’am
        cu  pompă  deosebită  în toată  lumea ca­                                              şcolari  sunt  cuprinşi  de această boală,  şi  nu
                                                   voe  de  glume.
       tolică,  dar’  cu  deosebire  în  Roma.
                                                         —  Doar’  nu  ai  ceva  năcaz  în  fabrică?  înştiinţează  aceasta  în  timp  de  24  ore  unui
                                                        —  Şi  acolo,  şi  aici.  Na  şi  ceteşte,  şi   medic,  cerându-’i  ajutorul,  se  pedepseşte  cu
             Albanezii  din  Rom&nia.  Prin­       zicând  acestea  îi  întinse  o  scrisoare.  300  floreni.
        tre  Albanezii  din  România  a  început o      Prietenul scoţându-’şi  ochelarii îi  şterse   •Asemeneapedeapsă  se  croeşte  şi  me­
        agitaţie  pentru  a  strînge  fonduri  nece­  şi tncepii  a  ceti:                     dicului,  care  ivirea  unei  boale  lipicioase  nu;
                                                                                               o înştiinţează în timp de 24 ore autorităţii pu­
        sare  spre  a  veni  în  ajutorul  fraţilor lor   Cuitanţă,  despre  trei  sute  (300)  de  fl.,
                                                   pe  care  N.  N.  în  urma  sentinţei  din  anul   blice.  (Art. de lege XL. (40)  §. 99 din  1879).«
        din  Macedonia.  Pentru  aceasta  au con­                                                   —  Aoleo,  strigă prietenul,  atunci  alerg
                                                   curent  Nr. 77  i-a  plătit  oficiului  solgăbirăesc
        vocat  o  întrunire  în  Bucureşti.                                                    şi  eu la  medic,  ca să  nu-’ţi ajung  urma,  căci
                                                   în  ziua  de  azi.
                                                        Dat  î n ------------                  şi  pe  un  copil  de-al  meu  s’au  ivit  semnele
             Servioiu  militar  de  doi  ani                                                   vărsatului  deja  de  2  zile.
                                                        —  Da  ce-’i  asta,  îi  zise  prietenul,  îna-
        In  Franeia.  In  şedinţa  de  Mercuri                                                      —  Aleargă,  aleargă,  căci  numai aşa  se
                                                   poindu-’i  cuitanţa.
        senatul  francez  a  votat  proiectul  de       —  Premiul  prostiei  mele.            poate  împedeca  lăţirea  boalei.

             EI  îşi  mai  în dulcise  glasul:  acum  i-se   o  strânse  cu  blândeţe  la  piept  şi încălzindu-i   —  De  ce  nu  spuneai,  drăguţă ?  De ce ?
        părea  cu  neputinţă  să  fie  al  unei  ticăloase   capul  în  mâni,  îi  yorbi  la  ureche  încetinel:  Va  să  zică  îi  plăceau  florile  mamii  tale ?  Ei
       capul  acela  frumos;  şi  căutând  cuvinte                                             iacă  de  acum  nu vei mai fura ! Aide cu  mine;
                                                        —  Aide,  spune, fetiţo  dragă,  nu-’ţi  fac
        blânde,  ca  să  n’o  sperie,  cu  un  ton  aproape   nimic,  uite-te  la  mine,  nu  sunt  aşa  rău 1  Nu   grădina-mi  e  plină  de  flori, aidem  să le smul­
       desmierdător,  o  întreabă.  Dar  copila  nu vor­  mai  plânge  şi  spune-mi de  ce  iei  fiori  de pe   gem,  şi  pentru  că-’i  plăceau  aşa  de  mult  să
        bea ;  atunci  mânia  îl  cuprinse  ear,  şi  ridi­  Ia  morminte  şi  le  aduci  aici?  i-le  aducem  ei...  mămicuţii  tale 1
        când  mâna  ameninţător,  zise :
                                                        Atunci copila îngână cu un glas sfâşietor:  —  Da?.,  zău?.,  zise  fetiţa,  a  cărei  faţă
            —  Aide,  spune»,  or...                                                          se  însenină.  Şi  cu  mânile  ei  micuţe  luă  de
                                                        —  Mamii îi plăcea florile mult,  domnule.
             Nu  sfârşi,  căci,  fără  să  facă  \f o   miş­  Oftaturile  îi  tăiară  vorba;  pe  urmă cu-  gât  pe  bătrân şi  sărutându-’l  cu  pornire,  zise
       care  ca  să  fugă,  fata,  aşteptând  să  dea  în                                     cu  o  drăgălaşie  fără  seamăn:
                                                   legânduş-i  toate  puterile,  strigă:
       ea,  îşi  pleacă  capul,  şi  el  se  opri  cu  mâna
                                                        —  A  murit  mama,  domnule;  cioclii      —  Te  iubesc  mult!
       ridicată,  roşindu-se,  ca  şi  cum  ar  fi  săvîrşit
                                                   au  adus’o  aici...  eu  vreau  să-i  aduc  flori.  Apoi,  foarte  serioasă,  alunecă  jos,  şi
       O  faptă  rea.
             In  sfîrşit  fata  mişcă  buzele;  vru să vor­  —  Dar  tată  n’ai ?.  întreabă  paznicul,   cu  ochii  cătră  cer,  cu  fericirea  pe  faţă  zise
       bească, dar  plânsul  o  înecă  şi  nu putu scoate   căruia  emoţiunea  făcu  să-i  tremure  glasul.  tare  rugăciunea  ei  instinctivă:
       un  cuvânt.  Zdrobită  de  emoţiune  căzu  în    Copila  se  uită  la  el  cu  o  mirare  nevi­  Mama  noastră  care  eşti  în  ceruri L
       genunchi,  întinzând  mânile,  arătând  cu  de­  novată,  şi  nepricepând  întrebarea,  urmă  îm-   Şi  paznicul,  îngenunchind  lângă  ea,
       getul  negru  de  pământ,  cu  un  gest  deznă­  preunându-şi  mânile:                 şopti:
       dăjduit,  mormântul  pe  care  începusferă  să   —  Nu  ştiu L  Nu  ştiu...  Eu  ştiu  pe   —  Biată  hoaţă !..  fiind-că  te-am  prins,
       zimbească  trandafirii  răsădiţi.           mama,  numai  pe  mămicuţa  mea !  Ah I  dom­  nu  vei mai avea să  te plângi: vei fi copila mea.
            Moş  Ion  nu  pricepea  nimic,  dar  totuşi   nule,  lasă-mă  să-i  duc  flori.
                                                                                                                  Trad.  de  D,  S t ă n c e s c u .
       era  mişcat.  Mâni?  îi  trecuse  mai  de  tot  în   -Deo  dată  paznicul  ridică  pe  copilă  în
       faţa  copilei  aceleia  cu  înfăţişarea  aşa  de ne­  braţele-i  nervoase,  o  strânse  pe  inima  Iui,  şi
       norocită ;  îşi  uită  supărarea,  o  ridică  de  jos,  lăcrămând  şi  el,  o  sărută  de  nenumărate  ori.
   1   2   3   4   5   6   7   8