Page 2 - Bunul_Econom_1903_19
P. 2
Pag. 2 __________ BUNUL ECONOM Nr. 19
rilor rele ce sunt în multe gazete şi averea sufletului, n’avem credinţa în Vărsatul (bubatul) oilor.
cărţi tipărite, v6 rugăm îndeosebi pe Dumnezeu şi în biserica lui văzută. Ce
voi, dragi ţerani, ca înainte de-a v6 ne plăteşte nouă iertarea dărilor, atunci Vărsatul la oi este o boală destul de
perde vremea cu cetitul ori-cărei tipă când în inimile noastre nu mai avem cunoscută de ţărani. Se zice vărsat, fiind
rituri, ce vă pică în mână, întrebaţi dragostea şi dorul satului, patriei în că boala se arată cu bubişoare pe corpul
oilor, întocmai ca vărsatul omului; nu e însă
pe fruntaşii şi cărturarii voştri, dacă e care ne-am născut şi al cărei pământ
tot aceeaşi boală. Aceste bubişoare se arată
bună şi cu învăţături folositoare gazeta l’au udat cu sângele lor, moşii şi stră
mai cu samă pe unde oaia are lâna mai
ori cartea, ce v’a ajuns în mână. moşii noştri. Ori, ce ne folosesc nouă rară sau de loc, cum e: pe la ţlţe, pe din
Mai ales acum faceţi întrebarea toate drepturile din lume, atunci când lăuntru! coapselor, pe coaste, pe picioare, pe
aceasta, când prin satele noastre se îm nu mai avem limba, legea, portul şi nas pe urechi, etc., une-ori aceste bube ies
năravurile neamului, care ne-a născut? şi în nas, în gură şi chiar în ochi (pe pleope).
part şi se trimit gratuit gazete şi cărţi
Boala asta.fiind molipsitoare, ori-ce oaie
foarte primejdioase, pentru dragostea Dacă lipsa şi binele ţerii şi a nea sănătoasă (cu oare-cari deosebiri) când mă
de biserică, de neam şi de patrie. mului nostru va cere să lucrăm altfel nâncă ceva sau trage pe nas praful, ce are
ca până acum, fiţi încredinţaţi, că che- sămânţa de boală, urmează să se îmbolnă
Sunt acum şi la noi în ţarăvaga-
vească. Câte-va zile (4—8—12 zile) după-ce
bunzi, oameni fără căpătâiu, care strigă ma-vom noi poporul la lucru, dar’ de s’a molipsit, oaia pare tot sănătoasă, apoi
în gura mare, că lor nu le mai trebue biserică, de neam şi de patrie numai începe să tânjească, nu mănâncă, nu rumegă,
biserică, lor nu le mai trebue neam şi moartea ne va despărţi... are fiori, adecă friguri şi suflă greu. Sem
nu le mai trebue patrie. In schimb spun Svîrcolirile socialiştilor şi munca în nele astea nehotârîte ţin 2—3 zile şi în urmă
oamenii aceştia, că ei o să aducă lu felul în care ei o fac azi, n’are Dum ese pe piele mici pete roşietice ca nişte piş
crurile acolo, ca nime să nu mai plă nezeu şi n’are dragoste de ce avem cături de purece; aceste pete, încep a se
mări, se mai umflă şi unele se fac cât un
tească dare, ca moşiile cele mari să mai scump; de neam şi de patrie.
ban de un filer; sunt roşii-închise, unele sunt
se împartă între' săteni şi alte multe Şi nici nu poate avea, căci aşa aproape lipite câte 2—3 şi pielea e umflată
isprăvuri mari făgăduesc ei. zisul „socialism" de azi, e condus în şi dureroasă. Aceste mici umflături apoi de
Şi când lucră aşa, ei zic că sunt ţara noastră de jidani şi de câţi perde- vin mai închise, bat în cenuşiu; pielea ou
mai e dureroasă şi căldura ce aveau oile
„socialişti" ori „ţuţilişti“, cum îi bat vară, care trăesc după „socialismul11 lor.
scade; înlăuntrul acestor mici umflături în
jocoresc.
Sfatul nostru este dar’ să vă feriţi cepe să se arate o materie limpede, gros
Apoi, dragii mei, cei care vorbesc de aceşti „procatări" nechemaţi. Să nu cioară, gălbuie-deschis; materia aceasta la în
aşa, minţesc cu dinadinsul. Căci alta le cetiţi gazetele şi cărţile lor, înainte ceput e puţină, în urmă însă se face mai
e socialismul şi alta e scăparea de dări de a întreba pe fruntaşii noştri că oare multă, ear’ după 5—6 zile începe a mai scă
şi împărţirea pămenturilor. ce fel de tipăritură i este aceea, ce v’a dea şi apoi încetează; babele (umflăturile)
se mai turtesc, peliţa de din afară a umflă
Când o fi vremea să vă spunem picat în mână. turilor începe a se mat usca, devine negri
şi noi, cei de pe la gazetele cinstite Fiţi băgători de samă, că lumea cioasă şi în urmă cade, ear’ rana ce rămâne
româneşti, că ce e „socialismul", cu e stricată şi uşor să poate ca strică se vindecă uşor.
Une-ori se face puroiu sub acea coaje,
buna seamă că nu vă vom spune că ciunea să cuprindă şi sufletele noastre!
şi atunci coaja se deslipeşte mai încet şi rana
nouă nu ne trebue biserică şi neam şi
Vasile C. Osvadă. se vindecă mai greu. In sfîrşit, boala ţine
patrie. Căci, ce ne plăteşte nouă ave
cam 20—30 zile, adecă de când oaia s’a îm
rea câştigată de alţii, dacă noi n’avem bolnăvit şi până-ce s’a vindecat.
F O I Ţ A cruţat numai să aducă moarte în rindurile Cu noi călătoriau o păreche de tineri căsă
duşmanilor. toriţi, ce stăteau braţ la braţ pe bord; faţa
Ţerile Balcanice sunt muntoase, de aceea lor strălucia de dragoste mare.
Pregătiri pentru atac. şi au mare înlesnire revoltaţii faţă de oastea Nu ştiu cărui călător îi veni gândul
turcească. Unde nu foloseşte gloanţele puş nenorocit să vorbească despre un naufragiu
(Vezi ilustraţia). tilor, aşteaptă bolovani pe câte o culme de îngrozitor ce s’a întâmplat cu câteva zile
Toată lumea îşi are aţ&ntită în present stâncă, ca soldaţii nebănuitori trecând înainte mai nainte pe canalul Lamanche.
să fie atacaţi pe neaşteptate de o ploaie uci-
privirile asupra Peninsulei-Balcanice. Focul Un oficer zise:
năbuşit cearcă a isbucni violent, groasnic, care zătoare de petri. Ilustraţia noastră înfăţişează — Am o foaie franceză, care aduce
reaminteşte ororile răsboiului de acum un o astfel de pregătire şi iscoditorul din vale amănunte sfâşietoare.
sfert de secol. Popoarele creştine din Penin- vesteşte pe viteji, că duşmanul este aproape.
Deodată îl rugară doi, trei:
sula-Balcunică să încearcă prin toate mijloa
— Ceteşte, ceteşte!
cele permise şi nepermise să scuture jugul
E nric C asteln u ov o - Oficerul se supuse; desfăcu ziarul şi
asupritor aFdomniei turceşti.
ceti descrierea amănunţită a teribilei catas
Pe de-oparte stăpânitorii turci, cari nu N A U F R A G I U
văd în creştin decât un animal, un câne ear’ trofe, care se poate resuma în următoarele
pe de altă parte creştinii din Balcani, cari cu Noaptea pe întunerec, la o distanţă de
toate asupririle ţin la legea lor şi luptă con Puteam să fim cincisprezece—douăzeci, cinci-şese chilometri de Dover, o corabie
tra tiranilor, sunt vecinie în duşmănie neîm care câlătoriam dela Livorno la Genua, pe comercială engleză s’a ciocnit de un vapor
păcată, care isbucneşte din timp în timp în clasa întâia a unui vapor. nemţesc, care era înghesuit de călători; va
mod oribil. Soarele abia că asfinţise; bolta cerească porul acesta s’a scufundat in mai . puţin d’un
Balcanii sunt iarăşi în ferbere E luptă strâlucia încă de lumina lui. Peste mare adia sfert de oară. Dintre şese sute pasageri abia
pe viaţă şi moarte între armata turcească şi un vânt cald, plăcut. Domnii fumau, ear’ au scăpat o sută cincizeci. Vasul englez a
revoluţionarii creştini. Nici un mijloc nu este damele priviau norii trandafirii şi apa liniştită. slobozit pe apă mai multe luntri, ca să poată
