Page 2 - Bunul_Econom_1903_44

Pag- 2_______ _______________ ___ _ BUNUL ECONOM Nr. 44

De acest minister se ţin: toate judecă­ nită până acum de nime. Trebile aces­ cheltuiască până la vindecare adesea mare
parte din avut.
toriile, procuraturile şi temniţele. tei slujbe le îndeplineşte de-ocamdată
Pentru înlăturare, fie chiar parţială, a
Plosz e de 57 ani. A învăţat jura. tot ministrul-president Grof St. Tisza. acestui rău, ale cărui urmări să întind de­
A fost şi profesor de universitate pen­ parte în toate firele vieţii, mi-am îndreptat
de mult privirea asupra mijloacelor, cari pu­
tru dreptul cambial şi comercial şi pen­ teau duce, mai sigur la isbândă. N’am Înce­
H ran a ţăranului.
tru cel civil. A scris multe cărţi juri­ tat un moment a mă gândi la aceasta, dar’
fiind-că era greu a face pe ţăranul nostru,
dice. Dela anul 1894 e deputat şi din
D l I. Kalinderu, harnicul administra­ ca pe ori-care altul, a se hrăni şi ase îngriji
anul 1899 e mereu ministru de justiţie. tor a i Domeniilor Coroanei din România, a mai bine, fără a-’i înlesni aceasta prin Îmbu­
trimis agenţilor sei, următoarea importantă nătăţirea stării lui materiale şi culturale, a
Albert Berzeviczy e ministrul in­ circulară, care va fi cetită, suntem siguri, Cu trebuit să iau întâiu alte măsuri.
strucţiunii publice (al şcolilor). De acest un viu interes de cetitorii noştri. Pentru partea materială am introdus o
minister se ţin: toate şcolile, asilele, Am avut adeseori prilej să mă întreţin agricultură mai pricepută şi am reînfiinţat
cu d-voastră despre starea economică, cultu­ creşterea de vite bune, care era odată în floare
treburile bisericilor, etc. şi alcătuia basa bunei stări la ţară. Intr’ade-
rală şi morală a populaţiunei noastre rurale,
Berzeviczy acum e întâia-oară mi­ şi despre mijloacele prin cari s'ar putea în­ văr vitele dându-ne măsura bogăţiei ţeranilor,
drepta. Cercetând lipsurile de cari suferă, am merită a fi cât mai bine ţinute, atât ca îngri­
nistru. E de 50 ani. A învăţat profe- jire, cât ca şi rasă. Pe lângă împărţirea de se­
văzut cu toţii ră sunt număroase şi că sunt
sura şi jura. A fost şi profesor la aca­ încă multe de făcut până o vom putea aduce minţe de nutreţ, editura fânaţelor artificiale
demia din Eperjes. Deputat e deja dela la o situaţiune satisfăcătoare. etc., am adus pe toate domeniile reproducă­
tori de rasă, puşi gratuit la disposiţia locuito­
Astăzi doresc să vă vorbesc despre hrana
anul 1881. A fost vreme îndelungată ţăranului nostru, care e de cea mai mare în­ rilor, şi am introdus concursurile de vite cu
secretar de stat la ministeriul şcoalelor. semnătate atât ca factor în producţiune cât premii.
şi pentru viitorul neamului. Deşi această ultimă măsură nu e luată
Alexandru N yiri e ministrul de Este cunoscut, că ţăranul nostru se hră­ decât de vre-o doi ani, nu putem decât să
honvezi. De acest ministru se ţin: hon­ neşte rău. Pricina nu este însă numai lipsa ne bucurăm de roadele dobândite şi să do­
relativă de mijloace, căci chiar şi cei cari rim din inimă ca să se răspândească cât mai
vezii şi alte treburi militare din Ungaria. stau mai bine nu au destulă băgare de samă mult. Am stăruit mai departe pentru răspân­
Nyiri încă e acum pentru întâia- pentru hrana lor, ci în bună parte şi înde­ direa culturii unor plante, precum: inul, câ­
mânarea în gospodărie şi lipsa cunoştinţelor nepa, cartofii etc., care sau nu era deloc
oară ministru. Până acum a fost co­ practicată, sau dacă se făcea pe ici pe colea,
celor mai elementare de higienă şi de păs­
mandantul academiei militare »Ludo- trarea şi pregătirea alimentelor. De asemenea apoi era prea puţină şi de tot primitivă. Am
vica« din Budapesta. E de 49 ani şi ţăranii noştri nu sunt încă destul de pătrunşi dat de asemenea viaţă multor industrii mici,
de foloasele unui nutremânt bun, cum sunt cari în alte părţi sunt foarte mult practicate.
general de honvezi. locuitorii altor ţeri, de pildă Românii de peste întemeiat pe resultatele obţinute în a-
hotare. Aceştia îngrijesc de traiul lor şi ştiu eeste direcţiuni, am trecut la educarea şi cul­
Ervin Cseh e ministrul Croaţiei,
Cum să se chivernisească pentru a avea tot tivarea poporului, prin îngrijirea bisericilor, a
Slavoniei şi Dalmaţiei. Acest ministru anul mâncare de-ajuns, bună şi mai cu Samă şcoalelor şi alte mijloace, cari mi-s’au părut
represintă şi apără interesele sus numi­ potrivită timpului şi muncii ce au de făcut. potrivite. Am trebuit să stăruesc mult, mai
Poporul nos ru nare aproape nici o cu samă în această privinţă, deoare-ce ţăra­
telor ţeri. E de 65 ani. A învăţat şcoala grije pentru hrană şi nu să gândeşte nici la nul nostru e puţin încrezător şi nu primeşte
de agricultură. Cu mici întreruperi e ceea-ce ar mai putea avea cu puţină oste­ bucuros poveţele sau exemplele, dacă nu vede
neală şi mai puţină bunăvoinţă. Din această vre-un folos imediat sau cât mai curând. Afară
ministru croat deja dela anul 1898.
causă e lipsit de tăria de muncă a ţăranilor de aceea până aci locuitorul a avut un orizont
Ar mai fi să pomenim de minis­ străini, n’are nici fisicul puternic al strămoşi­ foarte mărginit pentru exerciţiul inteligenţei
lor şi, în loc să dea naştere unei generaţiuni naturale, care nu-i lipseşte. Era lipsit de ori­
trul ă latere, adecă aşa zicând de mi­ vînjoase, vedem copii slabi şi nedesvoitaţi. ce repaos intelectual, n’avea nici o distracţie
nistrul de casă al Monarchului, care stă Neingrijindu-se în de-ajuns nici în ce priveşte sufletească, pe când bunăstarea materială nu
sănătatea, e bântuit într’o măsură mult mai e nici durabilă, nici de mare folos, dacă nu
la directele disposiţii ale domnitorului.
mare de diferite boale, şi grele şi uşoare, deschide calea spre progrese culturale.
Această înaltă slujbă însă nu e împli- care-î slăbesc, îl reţin dela lucru şi-'l fac să —--------------- (Va urma). * i

F O I Ţ Ă proroc al pierzării. Prin acel întunerec des şi resfirat pe fân, ochii mari, închişi şi adânciţi
nepătruns, Făt-Frumos vedea — albind o în frunte, astfel ia era frumoasă, dar’ părea
umbră de argint, cu păr de aur despletit, moartă. Pe acea frunte netedă şi albă, Făt-
M ic h a il E musescu
rătăcind, cu mânile ridicate şi palidă. El se Frumos presără câte-va flori albastre, apoi
FlT-FRDMOS DIN LACRIMĂ apropie de ia şi o cuprinse cu braţele lui. şezu alături cu ia şi începu a doini încet.
— POVESTE - Ia căzu ca moartă de groază pe peptul lui, Ceriul limpede — o mare, soarele o faţă de
(4) -—-•—- (Urmare). şi mânile ei reci s’ascunseră în sînul lui. Ca foc, erburile împrospătate, mirosul cel umed
Făt-Frumos o izbi pe ia şi o băgă în să se trezească, el îi sărută ochii, Norii se al florilor învioşate o făceau se doarmă mult
pământ până în genunchi. rupeau bucăţi pe cer — luna roşie ca focul şi lin, însoţită în calea visurilor ei de glasul
— Stăi, să mai bem apă — zise mama se ivea prin spărturile lor risipite; — ear’ cel plâns al fluerului. Când era soarele în
pădurilor ostenită. pe sînul lui Făt-Frumos vedea cum înfloriau amiazi firea tăcea, şi Făt-Frumos-asculta li­
Stătură şi se resuflară. Baba beu apă, două stele albastre, limpezi şi uimite — ochii niştita ei răsuflare caldă şi umedă. încet se
Făt-Frumos beu putere, şi-un fel de foc miresei lui. El o luă pe braţe şi începu să plecă la obrazul ei şi-o sărută. Atunci ia
nestins îi cutreeră cu fiori de răcoare toţi fugă cu ia prin furtună. Ia-şi culcase capul deschise ochii încă plini de visuri, şi în-
muşchii şi toate vinele lui cele slăbite. în sînul lui şi părea că adormise. Ajuns lângă tinzându-se somnoroasă zise încet si zimbind:
i
Cu o putere îndoită, cu braţe de fer grădina împăratului, el o pusă în luntre, du­ Tu aici eşti ?
o zmânci pe baba de mijloc şi-o băgă în când-o ca’ntr’un leagăn peste lac, zmulse — Ba nu sunt aici, nu vezi, că nu
pământ până în gât. Apoi o izbi cu buzdu­ iarbă, fân cu miros şi fiori din grădină şi-i sunt aici ? — zise el mai lăcremând de feri­
ganul în cap şi-i risipi creerii. — Cerul în­ clădi un pat, în care-o aşeză ca într’un cuib. cire. Cum şedea el lângă ia, ia-şi întinse un
cărunţi de nori, vântul începă a geme rece Soarele eşind din răsărit privea la ei braţ şi-’i cuprinse mijlocul.
şi a scutura casa cea mică în toate închee- cu drag. Hainele ei umede de ploaie se li­ Hai scoală, zise el desmerdându-o — e
turile căpriorilor ei. Şerpi roşii rupeau trăs­ pise de membrele dulci şi rotunde, faţa ei ziua înamiaza-mare. Ia se sculă, îşi netezi
nind poala neagră a norilor, apele păreau de-o paloare umedă, ca ceara cea albă, mânele părul de pe frunte şi-l dete pe spate, el îi
că latră, numai tunetul cânta adânc, ca un mici şi unite pe piept, părul despletit şi cuprinse mijlocul — ia-i incunjură grumazul