Page 1 - Bunul_Econom_1905_15
P. 1

Anul  VI.                          Orăştie  (Szâszvâroa),  23  Aprilie  n.  1905                                   J ir.  IS














                   REVISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  IHDUSJfijE  ŞI  C0MERC1U

      ORGAN  AL:  „Reuniunii  Economice din Orăştie"  şi  „Reuniunii române de agriculturi din comitatul  Sibiinlni".


                   A B O N A M E N T E :                         A P  A R E :                              INSERŢIţJNT:
      Pe  an  4  coroane  (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  0.)                           se  socotesc  după  tarifă,  cu  preţuri  m o d e r a t e
        Pentru  R o mâ n i a   şi  străinătate  15  lei  pe  an.  In  flecare  Duminecă.        Abonamentele  şt  inserţiunile  se  plătesc   înainte.

             Timpurile bune stremoşeşti           nale  a  croit  ţăranilor  de  atunci  neplă­  de  şcoală  hygienice  şi  practice,  şi  deci
                                                                                              dacă  pe  timpurile  vechi  şcoalele  erau
      camneuitayere pentru starea economilor.     cutul  proverb:  »Ţăranul  nu  se  mişcă    ascunse  şi  nu  se  deosebeau  de  alte
                                                  până  nu-1  pişcă«,  (umblă  greoiu).
                      —      —                                                                edificii  negligate,  astăzi  cum  întri  în
                                                       Să  privim  în  preajma  noastră  ce
           Strămoşii  noştri,  cari  au  trăit  pe   s’a făcut  în  privinţa  drumurilor,  strade-   sat  vezi  şcoala  ca  un  edificiu  măreţ,
      vremile  dijmei  şi  jobăgiei  se  petrecură   lor  şi  altor  căi  de  comunicaţiune  etc.   prin  care  să  caracterisează  şi  sătenii.
      încetul  cu  încetul  sub  stările  lor  eco­  Oare  mai  nainte  cu  50  de  ani  nu   Şi  nu  pe  nedrept !  Şcoala  este  oglinda
      nomice.   Mult  regretăm  aceasta,  căci    era' comunicaţiunea  multor  localităţi  şi   comunei.  Şcoala  nu  se  zideşte  cum  sus­
      ei  au  fost  protopărinţii  noştri.  Aceşti   sate  cu  totul  închisă,  cu  deosebire   ţin  unii  ignoranţi  pentru  învăţători,  ci
      bărbaţi  bătrâni  nu  sunt  de  regulă  ora­  earna?  Milioane  de  bani  s’au  cheltuit   pentru  toată  tinerimea  din  comună.
      tori  de  laudă  ai  timpurilor  vechi,  când   în  timpurile  noastre  pentru  îmbunătă­    Şcoala  în  adevăratul  sens  aî  cu­
      poate  ţăranului  îi  mergea  mai  bine  ca   ţirea  lucrurilor  negligate  de  generaţiu-   vântului  este  o  zidire  obştească,  este  o
      astăzi.  Aceasta  nu  e  o  raritate  .ce  o   nile  ce  au  trăit  înaintea  noastră.  Dru­  casă  pentru  bogaţi  cât  şi  pentru  săraci.
      observă  oamenii  de  azi, cari  despre cele   murile  de  azi  frumoase  şi  pardosite,     Dacă  au  şi  crescut  contribuţiunile
      rechi  ştiu  câte  ceva  din  auzite  numai,   leagă  azi  cele  mai  depărtate  comuni­  în  unele  comune  şi  s’au  tăcut  reparti-
      din  tradiţie  şi  unele  cetiri.  Este  foarte   tăţi  şi  îi  ofere  omului  modern  plăcere   ţiunile  de  cult  pe  ţoţi  locuitorii,  acele
      adevărat,  că  dările  pe  atunci  nu  erau   a  călători  cu  carul  sau  călare.  Cât  nu   trebue  să  le  poarte  cu  dragă  inimă  şi
      nici  pe  jumătate  ca  acuma.  Dările  au   are  de  a  mulţămi  generaţiunea  de  as­  să  nu  murmue  când  au  să le  plătească.
      crescut  în  aşa  măsură,  căci  recerinţele   tăzi  şi  în  deosebi  edificiilor  de  şcoală?   Se  privim  azi  la  curţile  unor  ţărani
      vieţei  omeneşti  s’au  schimbat;  acum     Acum  mai  vezi  numai  ici-colea  câte  o   cum  s’au  schimbat  de  50  de  ani  şi
      dările  să  plătesc  pe  alte  necesităţi  vi­  şcoliţă  de  lemn  cu  ferestri  mici  şi  cu   oare  acestea  n’au  costat  mii  de  coroane ?
      tale.  Pe  timpul  mai  vechiu  ţăranii  nu   coperiş  de  şindilă,  în  cari  să  torturează   Ferestruicile  pe  la  case,  ce  earna  erau
      plăteau  mai  nimic  la  facerea  drumuri­  şcolarii  şi  să  disgustă  învăţătorul  ba  să   pe  la  ţărani  bătute  cu  oue,  de  nu  se
      lor  comunale,  la  spitale,  la  comosări   plictiseşte  de  aerul  infectat.  Astăzi  toate   curăţa  aerul  infect  mai  de  loc,  acum
      etc.  Administraţia  judecătoriei  patrio-  comunele  mai  bunişoare  posed  cfădiri   a  dispărut,  înlocuite  fiind  cu  ferestri


                            F   O   I  T   A                                 Iar  omul  ce  primise  al  Domnului  dar  mare
                                       .  9
                                                                             Fiind  un  miserabil  căzut  în  desfrânare.
                        Domnul  sl  Gersitorul.                              Să  bagă  îndatâ’n  cârcime,  să  pune  pe  beţii,
                                   i
                                           ■
                                                                             Şi  în  curând  chiar  punga, o  perde  ’n  veselii.
           Cetit’am  oare  unde  o  mică  istorie,                           Apoi  ca  un  nemernic,  luând  iar  ţolu  ’n  spete,
           Ce-mi  pare  că  e  bine  mai  mulţi  oameni  s’o  ştie.         Să  culcă  întins  la  soare,  sub  vechiul  său  părete.
           Era  la  noi  odată  un  Domn  prea  curios,
           Capricios,  escentric,  tiran  şi  generos.                      Nu  trece  mult,  şi  Domnul,  pe-acolo  trecând
                                                                            II  vede,  îl  cunoaşte,  şi  stă  drept  el  zicând:
           El  într’o  zi  să  scoală  din  patul  său  şi  zice:
                                                                            „Cu  punga  ce  ţi-am  dat’o,  ţi-am  zis  să  fii  ferice;
           „Am  poftă  să  fac  astăzi  un  muritor  ferice.* 11
                                                                            Ce  cauţi  dar  acuma  cerşitorind  aice ?
           încalecă  şi  pleacă  pe  strade  galopând,
           In  dreapta  şi  în  stânga  privirea  înturnând.                Răspunde  drept  şi  iute,  sau  pe  cărbuni  te  pun
           Aci  zicea  să  facă  săracilor  o  masă,                        —   Măria  ta!  mă  iartâ:  am  dat’o  pe  vin  bun...
           Aci  să  pună  focul  la  un  bordei  sau  casă;                 —   Soldaţi!  luaţi-1  iute,  şi-l  puneţi  în  frigare,
           Aci  să  tragă  ’n  ţeapă  pe  vre un  măcelar;                  Să  ’nveţe  să  respecte  a  noastră  milă  m are!“
                                                                            Atunci  să ’ naintează  spre  Domn  un  înţelept,
           Aci  pe  la  Biserici  să-i  facă  un  sărindar.
                                                                            Şi-i  zice  cu  blândeţe:  „Măria  ta,  fii  drept!
           Dar  iată  că  zăreşte,  culcat lâng’un  părete,
                                                                            Un  păcătos  ca  dânsul,  căzut  în  desfrânare,
           Un  om  ce’n  loc  de  haine  avea  un  ţol  pe  spete:
          Un  om  ce  încă  june  părea  a  cerşitor,                       Alt fel  nu  putea  face  cu-a  voastră  milă  marey
          Drept  densul  să  opreşte  ciudatul  domnitor,                   El  fericirea  află  în  degradarea  sa,
                                                                            Un  viţios  tot  vjţiuri  în  viaţă-i  va  căta.
          Şi,  aruncând  o  pungă  cu  aur  plină,'zice:
                                                                            Talentul  şi  virtutea  s’ar  cuveni  să  fie
          „Să  ştii  e’am  voit  astăzi  ca  să  te  fac  ferice/*
                                                                            îmbărbătate,  Doamne,  sub  buna-vă  Domnie “
          Linguşitorii  cerţi  atunci  au  buciumat
          Că  măre  este  Domnul,  sublim  si  îndurat.
   1   2   3   4   5   6