Page 3 - Bunul_Econom_1905_51
P. 3

Nr.  51-     _______                               BUNUL  ECONOM                                                  :   . Pag  3


        să  se  poată  pune  bază  bibliotecilor  admirat  frumoasa  acentuare şi buna me­ trarea  ouălor.  Sunt  o  mulţime de feluri
        poporale  în  toate  comunele  unde să ţin  morie  a  dlui  Boldor,  care  tace  conti­  de  păstrare,  însă  cele  mai întrebuinţate
        prelegerile economice.                      nuu  progres.  Dl  D  Axunte  nea  ţinut  sunt  următoarele:  1.  Să  păstrează ouăle
                                       (Va  urma.)  în  continuă* veselie  prin  predarea  anec­  în  lapte  de  var,  care  astupă  porii (gău­
                                                    dotei  «Lună  ori  soare*  de Speranţă. Dl  relele)  coajei  şi  fereşte  contactul  cu
          Serate  de ale  meseriaşilor  români.     Axente, care  se  bucură  de  toate calită­  aerul;  2.  Să  învâlesc  ouăle  în  hârtie
                                                    ţile  unui  bun  dramatic,  ar  trebui  să ne  dş  mătâsâ  şi  apoi  se  pun  într’un  sac
             In  Sebeşul-săsesc până  bine  de cu­  delecteze  la  toate  şedinţele  noastre.  de  reţea,  care  să  atârnă  într’o  cămară
        rând  erau  bine  reprezentate  cojocâria  După  toate  acest  lumina  electrică  din  ori  odaie  uscată;  3.  In  RuŞia oauăle să
        şi  încâtva  cismâria. Lipsă să simte acolo  sală  s’a  stâns,  şi  s’aînlocuit  cu  lumina  păstrează ouăle  în nişte  cutii  mici,  după
        de  comercianţi  mari. Cauza meseriaşilor  de  acetilen  din  Schiophcon  ear’  cu aju­  ce  s’a uns  mai  întâiu  fie-car'e  ou  cu  un
        în  Sebeşul-sâs.  stagnează  şi  aceasta din  torul  acestuia  dl  profesor  Bratu  ne-a  strat  de  vaselină.
       * pricină,  câ  anii  economici  din  urmă  au  arătat  mai  multe  tablouri  minunate din   Prin aceste mijloace, precum  şi prin
        fost  slabi, că la meserii să aplică aproape  vieaţa  şi  patimile  lui  Isus  Christos,  a   altele  să  pot  păstra  ouăle în  stare bună
        numai  copii  din  părinţi  săraci;  că  me­  căror  text  esplicativ  la  cetit  dl  cleric   cel  puţin  două  luni,  însă  ouăle păstrate
        seriaşii  noştri  nu  învaţă  de ajuns mese­ -Duma. Tablourile înfăţoşate au avut efect   n’au  nici  odată  gustul  ouălor  oate  de
        riile,  se. fac  prea curând măestri; la aces­  desăvârşit  asupra  numărosului  auditor.  curând.                ‘
        tea  mai  contribuie  şi  puţinul  sprijin din   La  fine  dl  Tordâşianu, ne presintă      Ele  pot  fi  întrebuinţate foarte bine
        partea  poporaţiunii  şi  mai  ales  a  clasei  o  petiniţă  de  divan,  artistic  lucrată  de   în  bucătărie,  dar  pentru ouă fierte,  pen­
        culte  române.  (In  raportul  comitetului  sodalul  blănar  (cojocar  de  lux)  dl  G.   tru  o  mâncare  de  ochiuri  s’au  jumări
        să  zice:  »Le  place  domnilor  noştri  a  Dordea,  originar din Bungard, care acum   ne  trebue  ouă  adevărat  proaspete.
        face  cu  toate  ocasiunile  tărăboi  mare,  să  găseşte  în  unul  dintre  atelierile  re­  Cel  mai  bun  mijloc  este  deci  a
        accentuându-se în  vorbiri fulminante  ne­  numite  din Budapesta) Periniţa e  lucrată   potrivi  lucrurile  astfel  ca  să; avem găini
        cesitatea  spriginirei  a  tot  ce-’i  româ­ din  diferite  piei  de  animale  sălbatice   ouâtoare  în  acest  timp,  pe  care  să  le
        nesc,  dar’  totul  rămâne  vorbă  goală*.), şi  e  menită  pentru  muzeul  industrial,   ţinem  în  coteţe  bune  şi  să  le  hrănim
             Drept  mijloace  de  sanare  Reuni­   ce  Beuniunea  va  înfiinţa.                cum  se  cuvine.
        unea  vizază  la  crearea  de  fonduri pen­     După  toate  aceste  s’au  sortat  11       Cel  mai  bun  mijloc  pentru  a avea
        tru  ajutoare  meseriaşilor  şi  anume  prin  exemplare  din  «Micul  călindar*  de  I.   ouă  iarna  este,  să  avem  puici  timpurii.
        acordarea  de  împrumuturi  cu  percente  Apolzan,  din  cari  6  au  fost  dăruite  de   Belgienii  au  o  zicătoare  veche  care
        mici;  prin  crearea  de  consorţii  de măr­ autor,  ear’  dl  Tordâşianu,  mulţumind   spune:  «Pui la  Paşti, jumări la Crăciun*,
       furi brute; îndemnarea poporaţiunei  să-şi  participanţilor  şi  în  deosebi  membrilor   Prin  urmare  trebue  să  îngrijim  cât  se
        dea  băeţii  cu  mai  multă  pregătire  şco­  «despărţământului  Sibiiu*  al  «Asocia-   poate  de  bine  puii  scoşi  în  Februarie
       lară  la  meserii;  îndemnarea  calfelor  să  ţiunei«  pentru  conlucrarea  la  aceasta   sau  Martie,  căci  aceştia  după  8  luni
       facă  călătorii  în  străinătate  etc.      şedinţă,  învită  la şedinţă  dîn  Decemvrie.  încep  a  oua.
             Acestea  premerse,  notarul  Ştefan                                   >Stejar<         Două  lucruri  sunt  de  însemnătate
       Duca ceteşte protocoalele  şedinţelor  ad­                                             pentru  aceasta în timpul iernii.  In rîndul
       ministrative,  ear  după  d-sa  domnişoara  Despre ouat şi pfstrarea  ouâlor iarna.    întâi  este  locuinţa,  care  împiedecă  de
       Alexandrina  Baciu  ne-a  predat  cu mult                                              multe  ori  găinile  să  oauă  iarna.  Locu­
       sentiment  şi cu mult  farmec  poezia  «De       La  noi  ca  şi  în  alte  părţi,  oauăle  inţa  să  fie  caldă.  Un  coteţ  în care găi­
       departe»,  urmată de o  frumoasă cântare  în  timpul  iernii  sunt  foarte  scumpe.  nile  să  fie  ferite  de  frig  şi  de'umezeală
       ce  ne-a  mişcat  pe  toţi.  D-şoara Iustina  Causa  acestei  urcări  a  preţului  ouălor,  şi  de  vânturi.  In  coteţ  pe  pământ  să
       A.  . . . .   a  plăcut  mult  în  «Duşman­  este  câ  dc-la  Octomvrie  şi  până  la  va  aşterne  un  strat  de  foi  uscate  sau
       cele»  de  Coşbuc,  ear  dl  Laurenţiu  Bol-  Februarie,  găinile  nu  prea  ouă.      de  grâu  sau  de  ovă*.  Uu  metru  pătrat
       dor,  sodal  măsar,  ne-a  redat  fluent  şi     Pentru a avea ouă în această  vreme  de  coteţ  este  destul  pentru  două găini.
       fără  greş  pe  «Grui-Sânger*.  Mult  am    mijlocul  cel  mai  întrebuinţat  este  păs­  Peste  foi  sau  paie  se  poate  pune  un


            —  «Tabacu-i  pacostea noastră!  Cu  foa­   Eu  văd  că  vreau  şâ  mă discoasă  şireţii,   In  câte-va  mjnute  suntem  aşezaţi  în
       mea  o  mai  duci,  fără  tabac  te  văd  sfinţii,*   aşa  pe  departe  şi  zic:  Vă  voiu  spune eu altă­  ordine  de  marş.  Gornistul  pune  goarna  la
                                                   dată,  şi  mă  depărtez.  Acuma  să  vede binişor
       îmi  răspunde  altul.  Eu  scot  tabachera  şi-i                                       gură  si’ntonează  rugăciunea:  toţi  stau  drepţi,
                                                  afară.  Toţi  erau  treji  şi  focurile  ardeau  prin
       tractez  cu  câte-o  ţigară.                                                           nemişcaţi  şi  aşa-s  de  puternice,  sguduitoare
                                                  întunericul  ce  dispăreai  La  roata  mori  aud
            —  »Noi  nu  dăm  cu  de  ăst  domnesc;
                                                  strigăte  şi  râsete  desele;  să  scaldă  soldaţii.   şi  solemne  sunetele  aceste,  că  multora  li-se
       noi  mai  aşa,  pe  ţărănie, cu  de-1 de  patru. Dar   Un  sunet  de  goarnă  tremură'n  vale,  altu-i   umezesc  ochii.  Darabanele  duruite  asurzitor
       dă!  la  vreme  de  nevoe  mănânci  şi plăcinte.*   răspunde                           şî  goarnele  sună  de  marş.  Pornim  încet,  în
       Unul  din  ei,  un  bănăţean,  îmi  dă  foc pentru   Pe  gard  bate  din  aripi  un  cocoş  şi
                                                                                              păşi  Scurţi  şi’ndesaţi,  Morarul,  signora  Giulia
       ţigară;  apoi  îşi  trage  chipiul  pe  ochi,  să   tirmbiţâ  vesel:  cucurigu!  E  un  fel  de  bună-
                                                                                              şi  Giacomo,  cu  comanacul  uns  de  făină;  ne
       şterge pe  sub  musteţe şi  zice  aşa într'o doară,   dimineţă  şi  odată  ferbe tot  satul de trimbiţări.
                                                                                              petrec  până  la  poartă salutându-ne. tini întorc
       ca  şi  când  puţin  l-ar  interesa  ceea  ce spune:   Giovannina,  îmbrobodită  cu  bazma  albă, mă­  capul  înapoi  şi  mă  uit:  în  fereastră  stă  Gio­
       «Ştiţi  D-le  locotenent,  că  a  dracului  naţie   tură  sus  în  cerdac,  fără  să  se  uite  la  noi.   vannina  cu  ochii  plânşi  şi-mi  flutură  mereu
      de  muiere  e  asta ?«                      Şi  moara  s’a  pornit,  roata  huruie  asurzitor în   din  batistă.  IJn  salut  scurt  cu  sabia,  dar’ mă
            —  »Care,  măi  Vasile?»              încheeturi,  Giacomo  stă,  alb  de  făină,  în uşa
                                                                                              podidesc lacrimele.  «Când  te-oi  mai vedea  vr’o-
            —  «Păi,  fata  morarului!*           morii  şi  ne dă: buona  matină,  signori!  Lângă
                                                                                              datâ  în  viaţa-  mea ?«  Un  pârâit  de  puşti  în-
            —  »Cum  dracu,  bre?                 trepte  afară  ne  aşteaptă  cafeaua  ce  scoate
                                                                                              fioară  zarea,  tuntiri  bubuie -în  depărtări  spre
           —  »Apoi  (aici  să  şterge  iarăşi  pe  sub   nouri  de  aburi  5p  aerul  rece  al dimineţii. Nu­
                                                                                              Magenta,  şi-aş  vrea să-mi  întorc  înc’odată ca­
      musteţe)  aseară  trecea  ea  cu  doniţa  de  lapte   mai  signor  Vacano  e  cu  noi,  dar  nuaşa  de
                                                                                              pul,  dar  nourii  de  colb  stârniţi  pe  drum  îmi
      prin ogradă şi Teodor îi zice:  «Cum te cheamă,   vesel  ca  ieri.  îndată  trebue  să  plecăm;  de
                                                                                              răpesc  ori-ce  privire....
      fa?  Gură  dulce?*  Dar  ea  stă  locuiţii,  îl  mă­  aceea  ne  luăm  rămas  bun  dela  Vacaho  şi
      sură  aspra  cu  privirile şi-i răspunse:  Diabolo!   signora  Giulia,  ce  tocmai  cobora  pe  trepte
       «Drept  să-ţi  spun  domnule  locotonent,  ciu-   cu  pestelcă  albă  pe  dinainte.  Numai  Giovan­
      daţi-s  Pământrjii,  ăştia!  D-ta  ce  crezi?  ori   nina  nu-i nicăiri! cum  îmi  pare  de  rău, măcar
      nai  vorbit  cu  dânsa?*                    să-mi  fi  spus  o  vorbă  bună  pe  drum!
   1   2   3   4   5   6   7   8