Page 2 - Bunul_Econom_1906_01
P. 2

Pag.  2                                            B U N U L  E C O N O M                                              Nr.  1

            Unii  din  economii  noştri  de  pe  la  e  ban«.  Unii  dintre  economii  nostrii,   CORESPONDENŢE  Şl  GRATULĂRI.
       sate  şi  până  acum  au  învăţat  şi  s’au  când  i-ai  îndemna  mai  cu  de-adinsul
       deprins  cu  împletitul nuielelor,  dar ace­ să  se  deprindă  îa  un  asemenea  lucru      Un  veehiu  şi  însufleţit  sprijinitor şi  răs-
       ştia  sunt  ca corbii  cei  albi.  Majoritatea,  folositor,  te-ar  apostrofa  foarte  îndesat   pânditor  al  literaturei  poporale,  bătrânul  şi
       deşi  poate  unii  ştiu,  nu  au  aplicarea  cu  cuvintele:  »doar  n’am  ajuns  în  sta­  mai  miqul apostolilor,  dl  Pavel Monea,  paroch
       să-şi  împletească  nici  măcar  câte  doue  rea  Ţiganilor,  ca  se  fac  corfe!«     în  Streza-Cârţişoara,  cum  însuşi  să  subscrie
       lese  pe  loitre,  ca  să  nu-i  cadă  toamna   In  timpul  din  urmă  s'a  lăţit  şl  în­  în  scrisoarea  sa  din  23  Decemvrie  1905,
       cucuruzul  din  car,  când  îl  aduce  din  tre  unii  din  economii  noştri  de  pe  la   după-ce  arată  că  în  comuna  sa,  care  abia
       câmp,  ci  mai  bine  împleteşte  ţepuşele  sate  datina  aceea,  de  a  purta  vara  pă­  numără   130   de  gazde,   la   stăruinţa  şi
       cu  nuiele,  sau  că  pun  coceni,  sau chiar  lării  de  paie.  Pălăriile  acestea ori şi  cât   exemplul  seu  să  cetesc  în  fiecare  săptă­
       ţoalele  temeii  de  pe  pat.              ar  fi  ele  de  ieftine,  totuşi  costă  bani.   mână  4 0 ^ 5 0   jurnale,  dânsul  are  6  jurnale
            In  privinţa  aceasta  mica  comună  Şi  dacă  cumpără  mai  multe  pentru  o     prenumărate,  pe  când  în  alte  comune  mai
       săsească  Cisnădioara  de  lângă  Sibiiu,  familie,  te  pomeneşti  , numai  că  ţi-se   mari  din  abia  se  află  câte  unul  Ia  parochi,
       deşi  cumpără  material  brut  pentru  îm­  duc  pe  fiecare  an  câteva  coroane.  Pă­  impus  mai  mult  din  oficiu  şi  acela.  Făcân-
      pletitul  cu  nuele,  ne  poate  servi  de  lăriile  acestea,  nu  numai  pentru  familie,
                                                                                              du-ne  mai  multe  abonamente  ne  trimite  şi
       pildă  şi  învăţătură.  Locuitorii  numitei  ci  chiar  şi  de  vânzare,  le-ar  putea face
                                                                                              o  gratulare  de  anul  nou,  căreia  pentru  con­
       comune  cât  îi  iarna  de  lungă,  une-ori  în  decursul  iernii  un  copil  de  şroală,
                                                                                              ţinutul  ei  sincer  şi  nevinovat  îi  dăm  loc  cu
       aleargă  chiar  ei  până  prin  ţinuturile  după-ce şi-a săvârşit lecţiunea de peste zi.
                                                                                              plăcere  în  coloanele  revistei  noastre.  Dorind,
       cele  mâi  îndepărtate  după"  nuiele,  din     Se  âice,  şi  cu  drept  cuvânt,  că:
                                                                                              zice  dl  Monea,  ca  »Bunul  Econom*  să  spo­
       cari  apoi  împletesc  nu  numai  coşuri  «omul  sfinţeşte  locul!«  Dacă  locul  e    rească  din  an  în  an,  şi  realizeze scopul  ce-1
      simple  şi  văpsite  frumos  pentru  tot  fe­  râu,  plin  de  scăeţi,  mărăcini,  tufe,  bu-   urmăreşte  întru  luminarea  în  cultură  şi  eco­
       lul  de  căruţe,  ci  şi  tot  felul  de  coşerci  rueni  şi  alte  plante  stricăcioase,  iar
                                                                                              nomie  a  iubitului  nostru  popor,  dlor  redac­
       pe  cari  partea  cea  mai  mare le au toc­  economul  le  stârpeşte  bărbăteşte,  apoi
                                                                                              tori  şi  colaboratori  le  doreşte  multă  tărie, şi
       mite,  parte  la  magazinele militare, parte  ară,  gunoeşte,  samănâ  şi  grapă  pămân­
                                                                                             oţelire  întru  ajungerea  scopului  urmărit,  la
       la  anumiţi  negustori  mai  mari,  iar  fe­ tul,  atunci  acela  poate  să  devină,  un   mulţi,  mulţi  fericiţi  ani,  ear  pe  «Bunul  Eco­
       meile  lor  partea  cea  mai  mare  a  anu­  adevărat  raiu  pământesc;  la  din  contră   nom*  îl  gratulează  aşa:
       lui  o  petrec  cu  împletitul  şi  cusutul  poate  să  fie  acela  cât  de  bun,  dacă
      pălăriilor  de  paie  pentru  femei.        nu  se  lucră  şi  îngrijeşte,  rămâne  ca  un   O!  Tu  «Bunule  Econom* 1
            Locuitorii  numitei  comune  se  şi  iad,  care  numai  te  chinueşte.                 Tu  ai  să  fii  mare  domnj
      pot  făli  apoi,  că  seceră  pe  an două-ori,   Aşa  stăm  şi  cu  industria  de  casă,     Lucrându-ţi  bine  brazda,
      deoare-ce  aşa  şi  fac!  Vara  vând  şi  sau  secerişul  de  iarnă, cum se  mai zice!       Şi  Ţara  va  fi  a  Ta!
       transportează  cireşele  lor gustoase  până  Putem  să  avem  materialul brut trebuin­      Stegarii  neamului  Tău,
       prin  ţinuturile  cele  mai  îndepărtate ale  cios,  ca  să  ne  între  în  curte  şi în casă,   Să-i  urmăreşti  tot  mereu!
      ţării,  iar  iarna  pregătesc  tot  felul  de  dacă  însă  noi  hu  voim  să  ne  deprin­    Brazda  bine  să-ţi  rodească,
      coşuri  şi  coşerci,  precum  am  zis  şi  mai  dem  iarna,  ca  şă  facem  nici  măcar      Neamul  tău  să-ţi  înflorească!
       sus,  aşa  că  câştigul  acelora  întrece  cu  coadă  de  săcufe,  de  sapă,  sau  hârleţ,   Având  purtări  blânde-  şi  ' b t î n e y c o
       mult  câştigul  multor  economi  de  ai  o  greblă,  o  leuţfă  la  car,  nişte  fuştei     Toţi  duşmanii  o  să  se  ’nchine,
      nostrii  de  peste  vară.                   la  loitre  sau  scară  ş.  a.,  ci  pentru toate,   Tu  eşti  gintă  de  împărat,
            Ei,  dar  Saşii,  pe  cele  mai  multe  trebue  să  plătim :  atunci  şă  nu  ne prea   Fii  în  veci  binecuvântat!
      locuri  au* avut  o  şcoală  practică  mai  mirăm,  că  noi  bărbaţii,  după  cum  am        Mulţămind  dlui  abonent  pentru  această
       bună  ca  noi.  In  şcoala  aceasta  au  în­  zis  şi  mai  sus,  nu  putem  câştiga  pe  zi   gratulaţie  îl  rugăm  să'nu  se  supere  dacă  i-o
      văţat  ei  să  folosească  timpul  înţelepţe-  nici  măcar  preţul  unui pachet de tăbac.  publicăm,  căci  prin  aceasta  voim  al  presenta
      şte,  căci  după  zisa  Englezului:  «timpul                        Ioan  Georfiescu    de  model  între  soţii  sei.

            Ole  Bull  de  abia  observă  depărtarea  fe-   încredere  în  sine  se  întoarce  de  nou  la  şti­  De  luni  d 3  zile  petrecea  acum  în  Flo­
       meiei  bătrâne.  Adâncit  în  cugete,  privi  lung   inţă  şi  de  astădata  la  jură.  In  Gotting  făcu   renţa.  Bani  i-se  împuţinară.  In  fie-care  zi  să
      înamtea  sa. întreg trecutnl i-se  înfăţişă înaintea   cunoştinjă  cu  renumitul  violinist,  Paganini,
      ochilor  sufleteşti.                                                                    apropia  ziua,  în  care  avea  să-şi  pună  întreba­
            Să  văzu  în  Bergen,  în patria  sa,  în Nor-   care  st a  a-i  preţui  talentul  şi-l  duse  cu  sine   rea:  »Din  ce  vei  trăi?*.
      vegia,  grijit  fiind  de  iubitoarea  sa  mamă  şi   la  Pariz.  Tocmai  se  credea  a  fi la ţintă,  când   Qle  Bull  ofta  adânc.  Se  ridică  mecha-
      condus  fiind  de  asprul  dar  îngrijitorul  său   erupând  holera,  întreaga  lui  speranţă  —  de   nice,  trase  puiucul  dela  masă,  luă  dintr’ânsul
      părinte,  gândi  la  anii  săi  de  copilărie  şi  de   a  putea  păşi  înaintea  publicului  —-  dispăru.  un  portofoliu  şi  răsturnă  în  mână  conţinutul.
      tinereţă.  Până când colegii săi studenţi jucându-   ' Ajunse  în  mare  miserie  şi  la  urmă  fu-   —  încă  200  de  centisimi  —  zise  întru
       se  alergau  voioşi  încoace  şi  încolo,  el  şedea   rându i-se  şi  violina,  in  desnădăjduirea  sa  se   sine.  Vor  fi  destui  petnru  două  zile.  Dar apoi
      singur  în  odaia  sa  cu  unicul  seu  pretin:  cu   aruncă  în  Sena.  Numai  cu  mare  încordare   ce  va  fi  după  aceea ?
      violirta.  Toate  orele  1 bere  le  petrecea  cu   putu  fi  scos din gura  morţii.  Soartea  lui  tristă   Pe  când  se  muncea  astfel  îl  conturba
       aceasta,  şi  dacă  acordurile  acuşi jalnice  acuşi   causă  interesare  şi  d-na  Villeminot,  care  era   un  nou  bătut  la  uşă.  înainte  de  a  suna  cu­
      vioaie  îi  atingeau  auzul,  atunci  simţea  în   cunoscută  ca  patroana  artelor,  începu  a  se   vântul  «întră*  deja  stătea  în  mijlocul  odăiei
      sufletul  său  îndestulire  adevărată şi  se îmbată   interesa  de  el.  Se  părea  a  fi  răsărit  steaua   cu  faţa  înroşită  doamna  Peliccionh
      la  gândul  zilelor  glorioase  din  venitor.  Asta   norocului  lui.  Sub  patronajiul  acelei  doamne   -i— A  sosit  strigă  ea  cu  bucurie,  e  aici.
      fusese  viaţa  lui,  până  ce  la dorinţa  părintelui   aranja  un  concert,  cu  care  câştiga  recunoş­  —  Cine?  -—  întreabă  musicantul  şi-şi
       seu  merse  la  universitatea  din  Cristiania,   tinţă  şi  venit.                    vîr!  portofoliul  în  buzunar.
                                                       Cununa  de  pe  păretele  odăiei  lui  era   —  Cine?  cântăreaţa  renumită,  despre
       ca  să  înveţe  teologia.
            Deşi  la  început  se  apucă  cu  mare  sir-   suvenirul  micului  său  succes.  împlinirea  do­  a  căreia  sosire  vorbeşte  Florenţa  deja  de
      guinţă  de  studiile  teologice,  totuşi  în  fine  se   rinţei  sale  ferbinte  în  fiine  sosi:  putu să  cer­  trei  zile.  Ea,  acel  înger  cu  gias  melodios,
       întoarse  iarăşi  la  instrumentul  său  plăcut  şi   ceteze  încă  şi  patria  pe  atunci  clasică  a  mu­  d-na  Malibran.  Cu  ea  a  venit  şi  dl  Beriotl
       atunci  se  înrădăcină  în  el  hotărârea  Armă de   jicei,  Italia./Dar  cât  de  îngrabă  se  distruse   —  Malibran  e  aici!  —  st  iga  Ole Bull.
      a  se  da  cu  desăvârşire  spre  artă.     speranţele  lui  măreţei  Ori  unde  mergea  în   —  Da!  locueşte  în  ospătăria  d’Angle-
            In  Kassel, în  Germania, cerceta  pe Sport   tot  locul  cu  răceală  se  întorceau  de  cătră  el   ttere  şi  de  spară  va  da  concertul  său,  cărei
       dar  în  locul  atenţiunei  sperate  găsi  la  el  un   aşa  că  în  fine  se  retrase  din  lume  şi  trăia   aşteaptă  cu  neastâmpăr  întreg  oraşul.
      tractament  rece  şi  desconsiderâtor, Ne  având  asemenea  unui  eremit.                    —  Aici  îmi  trimite  soartea  mântuire 1
   1   2   3   4   5   6   7