Page 2 - Bunul_Econom_1906_02
P. 2

Pag.  2                                            B U N U L  ECONOM                                                   Nr.  2

       mai  grase sau luminoase. Gunoiul  proas­   (trainice)  ale  meseriaşului,  dar  nu  aşa   noroc  din  cauza neştiinţei.  Să distingem
       păt  se  recomândă  mai  cu  samă  la  să-   de  acomodate  gustului  publicului  şi   bine  acele  meserii  cari  nu  pot  fi  nici
       mănăturile  de  primăvara,  iar  cel  putrăd   neasămănat  mai  scumpe  decât  produc­  odată  de tot  înlocuite  de  industria mare,
       t  —->■*  —                                 tele  industriei  mari.  Si  trebue  să  se  ia   care  e  fără  inimă  şi  nu  cruţă pe nimeni,
       la  cele  de  toamnă.
                                                                                              şi  să  băgăm  la  învăţătură  pe  tineri nu>
                                                   şi  aceea  în  conzideraţie,  că  meseriaşii
                                      (Va  urma).
                                                                                               mai  la  astfel  de  meserii  la  cari  să  po­
                                                   în  ziua  de  azi  în  cele  mai  multe cazuri
                                                   nu  mai  fac  altceva,  decât  compun  fa­  triveşte  şi  pe  viitor  proverbul  «meseria
         Meseriile  viitorului.                    bricatele  laolaltă  şi-ţi  liferează  apoi  pe   e  plug  de  aur«.        *
                                                   acestea,  ca  un  procuct  al  meseriei  lui.
                                                   De  exemplu  în  branşa  cea  mai  numă-
             Proverbul  «meseria  e  plug  de aur*   roasă  între  meseriaşi,  a  ciorogarilor  (pă-   ANDRE1U     ŞAGUNA).
       s’a  cam  învechit,  nu  să  mai  potriveşte   pucari,  călţunari,  şustări  ori  cum  le  mai
       împrejurărilor  de  azi,  şi  cu  atât  mai
                                                   zice)  azi  fabricile  liferează  croitura  pă-
       puţin  se  va  potrivi,  pentru  cele  mai   pucului,  liferează  gumi-elasticul,  liferează   Biserica  si  şcoala  gr.-or  închină  ziua sf.
       multe  meserii,  în  viitor.                talpa  pregătită  şi  croită  după  numerii   apostol  întâi  chiefnatul  Andrei,  amintirii  celui
            Acest  adevăr, ce e  drept  cam crud,   cari  înseamnă  mărimea  piciorului,  aşa   mai  mare  al  său  păstor,  marelui  metropolit
       căci  atinge  şi -  stinge  multe  existenţe   încât  pâpucarului  nu-i  revine  altă  ope­  Şaguna.
       mici  dar  libere,  să  poate  băga  mai  bine   raţie  decât  ca  să  qoasă  şi  să  compună   Fii  neamului  românesc  pretutindenea
       de  seamă  în oraşele  mari,  unde anumite                                             astăzi  înalţă  rugăciuni  pentru  sufletul  binefâ-
                                                   laolaltă  aceste  părţi  constitutive  ale  pă-
       meserii  ori  p;er  cu  totul,  sori  cad  în                                          căţoriului  său  prin  slugirea  de  părăstas;  în
                                                   pucului  pregătite  de  fabrică.
       iobăgia  industriei  mari,  adecă  în  aceea                                           multe  unghiuri  locuite  de  români  azi  să  ros­
       a  reprezentanţilor  acesteia,  în  iobăgia      Compunerea  aceasta  însă  n’o  poate   teşte  cu  smerenie  şi  cu  recunoştinţă  numele
       fabricanţilor,  cari  dau  meseriaşului  de   face  aşa  de  lesne  şi  de  multe-ori  nici   marelui  archipăstor  şi  să  reamintesc  faptele
       lucru  şi  îl  plăteşte,  ca  şi  pe  ori-ce  alt   aşa  de  bine  meseriaşul  ca  fabrica,  şi   lui  măreţe,  săvârşite  pentru  binele  neamului
       muncitor  de  fabrică.  Meseriaşul  să deo­  de  aci  provine,  că  publicul  părăseşte   românesc.  Cuvinesă  ca  şi  noi  aci,  în  acest
       sebeşte  în  starea  aceasta  de  lucrătorul   pe  meseriaş. Acesta  apoi  abia  mai  poate  1  loc  de  frunte  al  românismului,  după cuviinţă
       de fabrică  numai  prin  aceea,  că  pe  când   vegeta  ca  cârpaciu,  ori  îşi  părăseşte   să  sărbătorim  amintirea  metropolitului  An-
       cel  dintâiu  lucră  pentru  fabricant  acasă,   meseria  şi  ia  lumea  în  cap  căutând   dreiu,  de  aceia  noi  tinerimea  neam  străduit
       cel  din  urmă  este  legat  să  lucre într’un   ori  ce  fel  de  muncă  pentru  ca să poată   după  putinţă  ca  acestei  sărbători  să-i  dăm
       anumit  timp  în  atelierul  fabricei,  încolo   trăi  de  azi  pe  mâne.  Cu  cât  mai  bine   înfăţişarea  cît  mii  luminoasă.  De  aceea  adu-
       libertatea  adecă  neatârnarea  de  mai     să  poate  dovedi  şi  înfăţişa acest adevăr   natu-ne-am  azi  în  hună  de  sărbătoare  şi  cu
       nairite  a  meseriaşului,   există  numai   Ia  celelalte  meserii,  cum  sunt  osândite   sufletele  curate  că  să  aducem  cinste  şi recu­
       la  vedere,  de  fapt  el e  tot  atât de atâr-   să  cadă  jertfă  industriei mari.  Căci sunt   noştinţă  acelui  bărbat,  ca  şi  care  numai  pe
       nâtor  de  fabricantul  care  îi  dâ  de  lu­  şi  astfel  de  meserii,  cari  —   întrucât   el  a  avut  fericirea  poporul  român al adăposti
       cru,  ca  şi  muncitorul  din  fabrică.     poate  prevedea  mintea  omenească,  nu    şi  încălzi  la  sinul  său.
                                                   vor  putea  fi  înlocuite  nici  odată  de in­  Datorinţa  noastră  de ai  sărbători  amin­
            Dar  nu  numai  în  oraşele  mari,  ci
                                                   dustria  mare,  cum sunt de exemplu băr-
       şi  în  cele  mici  să  poate  băga  de seamă                                          tirea,  de  ai  aduce  aleasă  recunoştinţă  creşte
                                                   bieria,  tipografia,; hurloieria,  cOvrigăria   şi  devine  sfântă  când  vom  cunoaşte,  că  el
       aceasta  schimbare,  cum  meseriaşii  cad
                                                   ş.  a.;  acestea  în  genere  luate  sunt   smeritul  preot nea  ridicat  neamul  nostru  din
       jertfă  industriei  mari;  căci  cu  ajutorul
                                                   puţine,  dar  numai: pe  acestea  le  putem   cătuşul  sclăviei  negre;  ne-a dat cel mai frumos
       capitalului  mare  şi  cu  ajutorul  mijloa­
                                                   numi  meseriile  viitorului.               dar:  libertatea  naţională  si  politică;  el  nea
       celor  de  comunicaţiune  moderne,  pro­
       ductele  industriale  au  pătruns  până  şi      De  aceia  nu suntem  nici  decât  de   desgropat  biserica,  ce  a  căzut  150  de  ani
       în  cele  mai  ascunse  sătuleţe  de  munte,   părere,  ca  să  insistăm  mereu ca  părinţii   în  ruine  şi  era  aproape  să  se  prăbuşească,
       concurând  şi  înlocuind  cu  succes  pro­  să-şi  dea  pruncii  la  ori  ce  fel  de  me­
                                                                                                   (*  Disertaţie  cetită  la  sărbătorirea  amintirii
       ductele  poate  câte-odată  mai  solide     serie,  împingând  astfel  tinerimea  la  ne­  Lui  în  Sebeşul  săsesc.
       drum.  Ascultând  la  glasurile  plăcute, mergea   —   Na,  Mariettă,  de  aşi  şi  vrea  să-ţi   Marieta  fugi  cu  paşi  grabnici  înaintea
       Ole  Bull  pe  drum  când  deodată  cine-va  il   ajut,  tot  nu  pot,  eu  încă  sunt sărac.  artistului.  Nu  peste  multă dădură pe un drum
       grăi.  Surprinsu  privi îndărăpt.                —   Oh,  signore  d-ta  eşti  avuţi  Insă pă­  lateral  şi  peste  câteva  minute  Ole  Buil
            înaintea  lui  stătea  o  fetiţă  îmbrăcată în   rintele  meu  e  morbos  de  patru  săptămâni în   văzu  înaintea  sa  o  căsuţă  albă  aproape  dea
       vestminte  rele,  pe  braţ  cu  o  coşărcuţă  plină   lungoare  şi  alaltăeri  căzu  morboasă  şi  mama   să  ruina.  Acoperişul  mic  al  casei  să  ridica
       cu  flori  şi  privea  în  mod  rugător  la  el  cu   mea.  Nu  avem  ce   mânca,  nici  pâne,  nici   abia  cu  puţin  peste  tufişul  ce-1  împrejura.
       ochi  plini  de  lacrimi.                   lapte,  nici  bucate,  deci  am  gândit...
                                                                                                   <—  Aceasta  el  —   striga  copiliţa  ară­
            —   Oh,  signore,  îl  ruga  ea  sfioasă  —    —   Ce  ai  gândit?  —   întreba  Ole  Bull
                                                                                              tând  spre  coliba  cea  sărăcăcioasă.
       cumpără  dela  mine  această  floare?  — şi sco­  mişcat  cele  auzite.
       ţând  o  creangă  încărcată  de  camelii  roşii  şi   —   Mama  mea,  —   răspunsă  copiliţa,  a   O le  Bull  îi  urma  conducătoarei  sale,
       frumoase  o  întinse  artistului.           vândut  pe  rând  din casă intreagă mobiliatura;   insă  stătu  surprins  pe  pridvoru.  In  unghiul
                                                                                              casei  umede,  întunecoase  zăcea  pe  paie  un
            —   Mulţămesc  copila  mea —  Ii răspunse   în  fine  nu  nea  rămas  nimic.  Şi  când  azi  am
                                                                                              om  acoperit  cu «   velinţă  rea,  care  gesticula
       respingând-o  Ole  Bull  şi  voia  să  meargă mai   văzut  pe  tatăl  meu  gemând,  pe  mama  mea
                                                                                              în  mod  furios  şi  borboloşia  cuvinte  neînţe­
       departe.                                    plângând  —   ni-se  opriră  ochii  pe florile mele
                                                                                              lese.  Lângă  el  stătea  o  femeie  ghemuită  ge­
            Insă  copila  nu  să  lăsa  a  fi  spâriată,  ci   de  cameli,  cari  am  voit  să  le  îmbiu  maicii
       să  grăbi  cu  paşi  repezi  alăturea  cu  el.  prceştii  pe  sărbătorile  Paştilor.  M ’am  rugat   mând  încetinel.
            —   Oh,  signore,  fi  îndurător,  cumpără   ferbinte,  ca  Maica  prea  curată  să-mi  ierte,   In  întreagă  locuinţă  nici  un  scaun  nici
       dela  mine  floarea!                        dacă  le  voi  tăia  si  le  voi  vinde,  ca  să  ajut   masă.  Numai  o  ulcea  mică  de  pleu  şi  o  lin­
            —-  Glasul  acestei  copile  nu  era  un glas   sărmanilor  mei  părinţi.         gură  zăceau  lângă  femeie  pe  padiment.  In
       de  cofăriţă  de  rând,  ci un  strigăt  dureros de   —   Unde  locuesc  părinţii tăi ? —   întreba   fereasţa  stricată,  murdară,  stătea  încă tufa de
       desnftdejde.                                artistul  devenit  serios.                 camilie  —   fără  flori.
            •—   Cum  te  cheamă?—:  întreabă  muzi­    —   Acolo,  îndată  dincolo  de  livadă,   Ole  Bull  Ia vederea acestei mizerii groaz­
       cantul  oprindu-se  de nou.                 la  v ii!                                  nice  nu  fu  în  stare  să  zică  nici  un  cuvânt.
           —   Marietta I                               —   Haid  şi  mă condu acolo I        Răzimat  de  şoşul  uşei  privia  lung  la  grupa
   1   2   3   4   5   6   7