Page 3 - Bunul_Econom_1906_02
P. 3

Nr.  2                                             B U N U L  ECONOM                                                  Pag.  3

        prin ura  vrăşmaşilor;  el  nea Înălţat unde, până   păşească,  căci  aşa  va  putea  aduce  mai  mult   Cu  rîvnă  începu  Şaguna  a  lucra  ca  scaunul
        aci  nimic  nu  aveam,  falnicele  institute  de   folos  neamului!  A   şi  adus,  şi  a  fost  şi  mul­  episcopesc  văduvit  să  se  întregească  in  cea
        cultură,  cari  răspândesc  ilumina  Învăţăturii   ţumit  cu  preoţia,  căci  a  zis  odată:  >de  m’aşi   mâi  scurtă  vreme,  căci  ştia  că  turma  fără
        în  sinul  pop.  rom;  nea  ridicat  şcoale;  nea   naşte  de  100  de  ori,  de  100  de  ori  preot   păstor  uşor  e  sfâşiată  de  lupi.  Şi  avu  mân-
        Înfiinţat  marea  şcoală  a  vieţii  Asociaţiunea;   m’aşi  face.»                      găere  pentru  ostenelele  sale,  căci  Ia  aduna­
        nea  făcut  tipografie,  unde  să-se  tipărească   Aşa  îşi  cunoştea  el  chemarea  de  preot   rea  protopopilor  din  Turda  fu  şi  el  socotit
        cărţile  de  sufletească  hrană  dădătoare,  ne-a   şi  din  dragostea  şi  însufleţirea  lui  ar  trebui   ca  candidat  şi  trimis  împreună  cu  alţi  doi
        făcut  fundaţiuni,  de  unde  să  se  ajutore  fiii   să  se  adepe  preoţimea  de  azi  protopopi  la  împăratnl  spre  întărire.  Drago­
        poporului  şi  năcazurile  şt  lipsele  lor;  toate                                     stea  şi  Încrederea  ce  o avea împăratul  pentru
                                                       Isprăvind cu teologia la Vârşeţ să făcu  prof.
        aceste  tot  atâtea  arme  puternice  pentru  apă­                                      Şaguna  adusă  cu  sine,  câ  deşi  Şaguna  avea
                                                    distins  şi  secretar  metropolitului  sârbesc,  fru­
        rarea  vieţii  noastre  azi  şi  In  zilele  de  apoi                                   voturi  mai  puţine  el  fu  întărit.  Mâna lui  Dzeu
                                                    moasă  slujbă  —   dar  el  crezu  că  nu  6  va
        Inpotriva  vrăşmaşilor  ce  să  năpustesc  asupra                                       dreptate  a  făcut,  căci  nici  unul  din  bărbaţii
                                                    pute  sluji  după  cuviinţă,  lui  Dumnezeu  şi
        noastră.                                                                                câţi  îi  aveam  in  acea  vr»me nu  se putea  ase­
                            *                       oamenilor  şi  în  scurtă  vreme  hotărî  povăţuit   măna  cu vicariul  Şaguna  precum ne  vor arăta
                                                    de  un  gând  chibzuit  a  se  călugări.  —-  La
                                                                                                faptele  sale.
             întrebat  fiind  cine  a  fost  acest  bărbat,   1833  când  avea  el  24  ani  să  lăpâdă de toate
                                                                                                                               (Va- urma)
        care  a  dat  cea  mai  frumoasă  zestre  neamu­  bunătâţ le  pământului  de  neamuri  de  pretini
        lui  său  şi  cum  a  ajuns  la  făptuirea  atitor   şi  îşi  jertfi  viaţa  numai slujirei lui,  să călugări,
        lucruri" măreţe,  iată  ce  spun  In  scu rt.  primind  în  călugărie  numele  de  ĂTldreiu.           Activitatea
            *               *                       Aceasta  fu  clipa  când  să  dete  a  trăi  întru   „Reimiuiiei roMne de agricultori" din
                                                  ■  toate  după  învăţăturile  Mântuitorului,  dar
             Pe  la  începutul  veacului  trecut  departe                                          comitatul SiMiului în anul  1904.
                                                    hotărî  totodată  a-şi  jertfi  această  viaţă pentu
        de sinul  poporului român  trăia  o  familie,  care                                                               (Urmare  şi  fine.)
                                                    mărirea  poporului  seu.
        la  anul  1809  fu  binecuvântată  del a  Dzeu  cu
                                                         In  scurtă  vreme  după  călugărie  ajunse
        un  fiu  numit  în  botez  Anaslasiu  după  mama                                             Din  datele,  prezentate  de  direcţi­
                                                    mai  marele  mănăstirilor  Hopara  şi  Corii.  In­
        sa  Anastasia,  femeie  harnică  şi  evlavioasă.                                        unile  însoţirilor  încă  necercetate  de  dl
        Creştea  acest  copil  necunoscut  şi  puţin  ştiut   tre  zidurile  acestora  adună cele  mai preţioase   Herţa,  relevăm  următoarele:
        de  suflarea  românească,  iar  când  fu  de  13-14   documente,  de  cari  se  folosi  la  ridicarea  bi-   j )    însoţirea  din  Roşia  săsascâ  cu
        ani  rămase  orfan  de  tată,  ca  mai  departe  să   sericei  noastre  când  veni  la  noi.  50  membrii  în  1904  şi-a  urcat  capita­
        se  ridice  numai  sub  îngrijirea  celei mai alese   Ca  archi mândrit  la  aceste  mănăstiri  îl   lul  neatacabil  la  cor,  1672 42  şi cel  de
        maice,  care  a  crescut  pe  cel  mai  vrednic fiu.  găseşte  anul  1846,  an  în  care  a  răsărit  întâ­  rezervă  la  cor.  640 03.  In  acest  an  în­
             Până  Ia  21  ani  trecu  prin  toate  şcolile   iul  luceafăr  luminos  pe  ceriul  întunecat  de   soţirea  a  avut  cor.  169 20  venit  curat.
       junele  cu  minte  şi  din  familie  bogată.  Mân-   veacuri  al  vieţii  noastre  româneşti.  In  acest   Depuneri  are  de  cor.  6,396 90,  preten-
        tuind  cu  şcoala,  îi  stau  deschise  cărări  spre   an  a  avut  de  grijă  Dzeu  mai  mult decât ori­  ziunile  ating  cifra  de  cor.  15,644 —-,
        viaţa  cea  mai  dulce  spre  mărire  şi  fericire,   când,  căci  hotărîrea  împărătească  dela  27   faţă  de  cari  pe  lângă  fondul  neatacabil
        căci  avea  minte  luminată  şi  era  plăcut  tutu­  Iulie  îl  trimite  vicar  în  dieceza  văduvită  a  şi  cel  de  rezervă  şi  pe  lângă  depune­
        ror  câţi  îl  cunoştea,  chiar  străinii  îl  iubeau   Ardealului.  Din  bogăţii ’ şi  bunătăţi  veni  el   rile  spre fructificare, datoria  la  »Albina«
        mult,  însă  el  s’a  lăpădat  de  partea  cea  ma   în  o  dieceză  săracă,  cu  un  popor  şi  mai  să­  cu  cor.  5,900"— şi  părţile fundamentale
        plină  de  farmec  a  vieţii.  Călăuzit  de  drago­  rac  şi  năcăjtt  din  nemila  străinilor.  Biserica   cu  cor.  1,000— .
        stea  neînvinsă  şi   simţind  puternica  che­  ca  şi  naţiunea  erau-în  starea  cea mai mizeră,   g )   însoţirea  din  Jllo/m,  întemeiată
        mare   îşi   alese  calea  cea  mai  spinoasă,   amorţite  şi  înţelenite  de  suferinţele  de  vea­  în  1898,  la  31  Decemvrie  1904  a  nu­
        calea  preoţească,  căci  el  voia  ca  prin muncă   curi.  Insă  sărăcia  şi  viaţa  noastră  oropsită  îl   mărat  208  membri.  Ea  a  acordat  îm­
        şi  luptă  să-şi  câştige  nemurirea.  Cunoştea  el   îndeamnă  să  fie  tare,  îî  suflă  putere  pentru   prumuturi  în  suma  de  cor.  17,189.— ,
        bine  greutăţile  cu  tari  se  luptă  un  preot,   muncă  uriaşă  şi  călăuzit  de  Domnul  sfânt de   dispune  de  un  capital neatacabil de cor.
        dar  dragostea  aprinsă  în  sufletul  seu  îl  În­  a  ne  da  şi  face  tot  ce putea, începu cu mare   12,497  92  şi  de  un  tond  de  rezervă în
       demna  cu  putere  ca  pe  cariera preoţească să  sirguinţă  a  vindeca  ranele cele  mai  arzătoare.  sumă  de  cor.  408 07:.

       ce  era  la  picioarele  lui.  Marietta  puse  Coşăr-   —   Pe  azi  —-  zise  întorcându-se  spre
                                                                                                             Soulaţl-vă.
        cuţa  lângă  el  şi  să  grăbi  la  mama-sa.  mama  Mârietei,  —  veţi  ave  din ce trăi, mâne
                                                   earăşi  voi  veni  spre  a  şti  cum  vă  aflaţi.  Cumpără  un  Ţigan,  de  la  un  Ovrei deia
            —   Mamă!  —   zise  rugătoare  şi  scutura
                                                        Şi  cu  paşi  mari  să  grăbi  din  odaie fără   de  vând  haine  vechi,  nişte  nădragi  roşii,  de
       umerii  celei  agrăite,  —   un  străin  este aici.
                                                   să  aştepte  mulţămită, cutremurându-se de cele   unde  i-o  fi  avut  ovreiul.  De  când  îi cumpără
            Femeia îşi ridică ochii înpaenjiniţi şi şopti
                                                   ce  văzuse.  Nu  ajunsese  încă  în  drum,  când   s’au  dus  boii  dracului,  că  se  fudulea  ţiganul
       tremurător:                                                                             cu  ei  de  par’că  cine  ştie  ce  avea.
                                                   dinapoia  lui  auzi  un  vers  chemător.  Era  Ma~
            —   Oh,  signore 1  oh  signore 1                                                       Când  veni  Dumineca,  ce  ’i  trecu  prin
                                                   rietta,  care  fugea  după  dânsul,  ţinând  în
            —   Femeie,  —   zise  cu  glas  înăduşit                                          gând  Ţiganului?...  să  se  ducă  la  biserică  să-l
                                                   mâni  buchetul  de  camelii.
       Ole  Buh  şi  păşi  la  mama  Mariettei,  —   n'ai                                      vază  toţi  credincioşii  şi  să  se  minuneze  de
                                                        —   Signore,  signore !  —   striga. —  Du-ţi
       trimis  după  medic?                                                                    aşa  frumseţe  de  nădragi.
                                                   şi  florile  cu  d-ta.
            —   Nu,  nu,  noi  suntem  cu  mult  mai    Apoi  copila  îi  apuca  mâna,  o  sărută  şi   Să  duse.
       săraci  decât  să  alergăm  la  medic.      zise:  Maica preacurată îţi va  răsplăti pentru-câ   Când  să  întie  în  biserică,  cum  s’a  în­
            —   Aşa dară  —   continua  Ole  Buli,  —    ne-ai  ajutat,  signore.  In  florile  îmbiate  noroc   tâmplat  câ  chiar  începea  popa  să  cetească
       trebue  să  cerem  aici  stat,  Mariettă,  vină  aici,   îţi  vor  aduce  aceste  d-tale.  evanghelia  şi  sătenii  tocmai  să  puneau  în
       eată  banii  Fugi  în  oraş  şî  adă pâne,  lapte  şi   Cuvintele  acestea  a  copiliţei  îl  atinseră   genunchi  să  asculte  citania.
       poame.  Medic  voiu  trimite  însumi. Fi liniştită   adânc  pe  Ole  Bull.                   Ţiganul,  ce  i  să  păru,  că  pentru  el  să
       femeie 1                                         ■—  Mulţămesc  Marietta,  -—  zise  şi  lua   pune  lumea  îngenunchi,  văzându-1 aşa frumos
            După  aceste  cuvinte  scoase  portofoliu   buchetul  de  camelii  din  mâna  tremurândă  a   îmbrăcat.
       din  buzunar  şi  Si  vărsa  conţinutul  în  mănile   copiliţei.  O  de  s’ar  putea  preface  în  dar  of-   Atunci  zise  aşa  cu  bunătate  în  glas:
       Mariettei.  Deşi  ultimii  bani  îi  erau  aceştia  şi   tatui  tău.                         Sculaţi-vă,  sculaţi-vă,  lasă  oameni  buni, <
       deşi  sub  greutatea  gândurilor  sale  mai  că să                         (Va  urma,)  că  şi  eu  am  fost  ca  voi!
       nimicia,  totuşi  ce  era  lipsa  lui faţă de această
      sărăcie,  ce  i  să  înfăţişa!
   1   2   3   4   5   6   7   8