Page 1 - Bunul_Econom_1906_10
P. 1

Anul  VII.                          Orâştie  (Szâszvâros),  18  Martie  n.  1906.                                  Nr.  10














                    REVISTA          PENTRU         AGRICULTURA,               INDUSTRIE           Şl   COMERCIU


        ORGAN  AL:  „Renninnii  Economice  din  Orăştie"  şi  „Rcnninnii  romlne de  agricaltnri din comitatul             Sibiiului“


                    A B O N A M E N T E :                          A P A R E :                               I N S E R Ţ I U N I :
        Pe  an  4  coroane (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                           se  socotesc  după  tarifă,  cu  pr e ţ u r i  m o d e r a t e
          Pentru  România şi străinătate  10  lei pe an.  în  flecare  Duminecă.                  Abonamentele  şt  inserţiunile  se  plătesc  înainte.

                                                    s’a  arătat  foarte  nepăsător  şi  faţă  de   «poate  exista  în  stat  numai  pentru-că
              Meseriile şi negoţul.                 acela,  iar’  pe  unde  s’au  mai  aplicat  e  un  rnalurn  necesarium  (un  râu  tre­
                                                                                               buincios),  din  care  cauză  cetăţeanul,
                                                    oameni  şi  din  popor  la  negoţ,  unii  cu­
                                                    rând  au  şi  pâţit-o  astfel  că  apoi  numai  care  să  dejoseşte  la  aceasta  ocupaţiune,
                            i.                     Ta  întărit  în  convingerea  sa:  »că  Ro­  trebue  pedepsit  prin  închisoare«.
             Să  zice  şi  cu  drept  cuvânt:  »că  mânul  nu-i  pentru  negustorie*.                Sub  astfel  de  împrejurări,  nu-i  mi-
        o  bună  meserie,  plăteşte  chiar  cât  şi  o   Nu  voim  să  cercetăm  cauzele,  cari   Tare  apoi,  că  meseriile  şi  negoţul  la
        moşie«.  Dar’  o  »bună«  meserie!  La  noi   au  înstreinat  cu  atâta  silă  grosul  po­  vechii  Grecii  erau  tare  înapoiate  şi  că
        însă  pe  cele  mai  multe  locuri,  nu  să   porului  nostru  dela îmbrăţişarea acestor   deprinderea  lor  era  lăsată  pe  mâna
        prea  adevereşte  zicala  de  mai  sus,  de                                            sclavilor,  cari  trebuiau  să  facă  tot  telul
                                                    două  ramuri  de  mare  însămnătate  şi
        oare-ce  să  pare,  ca  când  meseriile  nu                                            de  lucruri  pentru  trebuinţele  casnice  şi
                                                    bogăţie  privată  şi  naţională,  ci  ne  măr­
        ar  fi  «tocmai  bune«.  La  noi  pe  cele                                             să  se  ocupe  şi  cu  vânzarea  lor.
                                                    ginim  de  astă-dată  a  scoate  numai
        mai  multe  locuri,  deşi  avem  acum  şi   câteva  date  din  trecutul  acestor  două      Roma  vechiă  avea  la  două  milioane
        meseriaşi  de  ai  noştri,  nu  le  prea  merge,   ocupaţiuni  omeneşti.               de  locuitori,  dintre  cari  un  milion  erau
        ba  unii  chiar  numai  tânjesc.  Din  cauza     Istoricul  grec  Xenophon  numeşte    sclavi,  cari  să  ocupau  cu  plugăritul,
        aceasta  apoi  grosul  poporului  nostru                                               meseriile  şi  negoţul,  ear’  celalalt  milion
                                                    meseriile  »despreţttibile  şi  nevrednice
        nu  are  nici  o  dragoste câtră  meserii,  de                                         îl  compuneau  cetăţenii  liberi.  Unii dintre
                                                    de  un  cetăţean«  zitîând,  că  ele  «des­
        oare-ce  el  vede  cu  ochii  săi  proprii  pe                                         aceştia  erau  atât  de  bogaţi,  încât aveau
                                                    figurează  în  cea  mai  mare  parte  trupul
        meseriaşii  aşezaţi  în  mijlocul  lui,  că   omenesc,  II  csnsffîiig" a  şedea  în umbră   la  patru  mii  de  sclavi,  alţii  din  contră,
        unora  le  riferge‘ mâî  râu  chiar"şî  decât                                          deşi  erau  cetăţeni  liberi,  erau  aşa  de
                                                   sau  lângă  foe  şi  că  în  cele  din  urmă
        lui;  vede  mai  departe,  că  până  acum   nu-i  lasă  timp  liber,  pe  care  sâ-1  poată   săraci,  încât  sub  domnia  lui  Iuliu  Cezar
        s’au  aplicat  la  meserii  mai  cu  samă                                              au  ajuns  ca  să  fie  nutriţi  pe  spesele
                                                   consacra  amicilor  sau  republicei».
        »drojdiiIe«  societăţii  omeneşti.  De  aceea,                                         statului.
        dacă  cineva  îi  recomândă  să-şi  mai dea      Platon,  alt  scriitor  grec,  zice:  «că   Primul  avânt  liber  pentru  meserii
        vr’un  copil  şi  la  meserii,  sau  că-şi  face   natura  n’a  creat  nici  cismari,  nici  ferari,  l’au  dat  Arabii  prin  pregătirea  materii­
        «urechea  toacă«,  sau  că-1  apostrofează   asemenea  ocupaţiuni  înjosesc  pe  om  lor  de  lână  şi  mătasă,  pe  cari  au  în­
       foarte  apăsat  cu  cuvintele:  «n’am  văst   şi-l  fac  necapabil  de  a  să  bucura  de  ceput  apoi  mai  târziu  a  le  trimite  şi  în
        nici  un  meşteşugar  harnic,  treaz  sau   drepturile  politice*.                     Europa.  Dela  Arabi  au  început  a  în­
        bogat«.                                         în  cât  priveşte  negoţul,  tot  acest  văţa  în  evul  de  mijloc  şi  Italienii,  Ger­
             Tot  cam  aşa  stăm  şi  cu  negoţul!   scriitor  zice:  «că  s’a  deprins  a  exista  manii  şi  Englezii  fabricarea postavurilor
       Poporul  nostru  până  bine,  de  curând    cu  minciuna  şi  înşelăciunea*  şi  că     de  lână  şi  mătasă,  pentru  care  scop


           ^      F   ^ J   Ţ   A                  în  munţi,  alţii  în  inzulile  mării.  Dar’nici unul   răcorită  de  omăt,  cu  râuri  spumegătoare,  cu
                                                   nu  era  pe  deplin  mulţămit  de  grădina,  ce-i   câmpii  verzi  şi  cu  vii  înveselitoare.  Mama  îi
                                                   venea  în  parte  şi  fiind-că  mama  mai  dedese   dărui  o  limbă  dulce,  cântătoare  ca  muzica.
                     Carmen  Sylva.                fie-câruia  şi  un  alt  grai,  fraţii  nu  să  puteau   Când  Puiu,  fetiţa  cea  drăgălaşă,  venia  dăn­
                                                   de  fel  înţelege  unii  cu  alţi.  Astfel  să  iscară   ţuind  şi  cântând,  cu  o  cunună  de  flori  roşii
              ' 4   P   U   I  u   *               certe  şi  lupte  şi  adesea sânul mami  era stro­  în  părul  cel  creţ:  ceriul  şi  pământul,  soarele

                                                   pit  de  sângele  copiilor  ei.             şi  câmpiile  să  bucurau  şi  să veseleau,  toate-
            Trăia  odată  în  lumea  cea  mare  o  fe­  Mai  în  urmă  de  tot  să  născu  zinei  o   toate  creşteau  şi  înfloriau  dinaintea  tinerei
       meie  de  o  mare  frumseţă.  Zina  pământului,   fetiţă  foarte  drăgălaşă  cu  ochii  mari  şi negri,  regine,  ale  cărei  mânuşiţe  nu  pea  aveau  ne­
       cum  să  numia  ea,  avea  mulţi  feciori şi multe   umbriţi  de  gene  lungi,  cu  sprâncene  şi  cu   voie  să  se  ostănească.
       fete,  tari  şi  puternici  şi  să  gândea  cum  i’ar   valuri  de  pâr  ca  peana  colbului,  cu dinţii de   Fraţii  cei  mari  însă  să  uitau  plini  de
       putea  face  mai  fericiţi.  Le  dărui  fiecăruia  o   mărgăritar  în  dosul  buzelor  color  mai  gin­  invidie  la  Puiu,  fetiţă  cea  frumoasă,  care era
       grădină  deosebită,  fie-căruia  un  g ai deosebit.   gaşe,  cu  trup  subţire  şi  cu  picioruşe mici, pe   draga  mamei.  In  adevăr  mama  să gândea tot
       Feciorii  şi  fetele  cele  mari  căpătară  grădi-   cari  juca  ca  şi  cum  ar  zbura,  de  abia  atin­  la  Puiu,  cum  îi  va  aşterne  mai  bine, fără a-şi
       nele  cele  mai  mâncase  şi  mai  călduroase,  gea  cu  dânsele  pământul.             da  seamă,  că  între  copii  nu  domnia  pacea şi
       umbrite  de  palmi,  în  cari  lucea  totdeauna   Mama  doria  să  pregătească  o  soartă   că  fraţii  Puiului, fetiţei gingaşe,  nu puteau să-t
       soarele.  Insă  feciorii  şi  fetele  să  înmulţiră  şi   dulce  acestei  fetiţe,  celui  mai  tinăr dintră co­  fie  apărători  buni şi drepţi.  Ei erau totdeauna
       după-cum  tot  să  înmulţiau,  părţile  lor să  îm­  pii  ei.  Ii  dărui  o  grădinuţă  mică  între  gră­  plini  de  burdăciune  şi  sălbatici.  De  abia-’şi
       pingeau  tot  mai  departe  spre  apus  şi  spre   dinile  cele  întinse  ale  fraţilor  ei  celor  puter­  muncea  sora  lor  grădinuţă  şi  iată,  că  fraţii
       miază-noapte,  unde  soarele  nu  mai  lucia  cu   nici,  ca  să-i  fie  apărători.  Grădinuţă  era  fru­  cei  tari  veneau  şi-i rupeau  florile  şi  poamele.
       atâta  căldură  şi  unde  trebuia  mai  multă hăr­  moasă  de  tot,  întră  munţi,  întră  fluvii  şi  în­  Când  aveau  întră  dânşii  o  ceartă,  grădina
       nicie  şi  muncă.  Atunci  unii  căpătară  grădini  tră  mare,  încălzită  de soare, adăpată de ploae,  Puiului,  care  era  în  preajma  lor,  —  căci
   1   2   3   4   5   6