Page 1 - Bunul_Econom_1906_34
P. 1

Anul  VII                        Orăştie  (Szâszvâros),  2  Septemvrie  n.  1906.                                 Nr.  34














                    REYISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  INDUSTRIE  ŞI  COMERCIU


       ORGAN  AL:   „RenninBil  Economice  din        Orăştie"   şl  „Rennlnnli  române de  agricultură din coiitatnl     Sitiiinlni"


                    A B O N A M E N T E :        jl               A P A R E :                               I N S E R Ţ I U N I :
       Pe  an  4  coroane  (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)  j                       se  socotesc  după  tarifa,  oşwfpreţuri  m o d e r a t e
         Pentru  R o m â n i a   şi  străinătate  10  lei  pe  an.   j In  flecare  Duminecă.    Abonamentele  şi  inseţţiunile  se  plătesc  înainte.

                                                        Adevărul  este  că  prin  grele  vre­  jită  cu  munca,  ne  scoteam  atâta  cât  ne
                       A V I Z .                   muri  am  trecut,  dar’ mulţămim lui  D-zeu,  trebuia  să  trăim  tot  anul,  —   dar’,  mai
                                                   că  acum  în  urmă  tiftipurile  au  început  puneam  câte  un  pogon  de  porumb,  ca
            De  oare-ce  avem  lipsă arză­
       toare  pentru  achitarea speselor           să  se  mai  îndrepteze  şi  noi  să  mai  prin­  să  avem  de  mămăligă  şi  de  uruială  pen­
      'cu  editarea  feti,  rugăm   cu  in­        dem  curaj.                                tru  vite.
       sistentă- pe  dnii  restan{ieri,  să             Este  de  netăgăduit  că  aceste  rele     —   Pe  vremea  aceea,  spune  de
       achite  urgent  preţul  neînsem ­           cari  ne-au  bântuit,  au  avut  de  urmare   acolo  perceptorul,  venea  fiecare  la  mine
       nat  al  abonamentului.                     un  bine:  ne-au  făcut  să  ne gândim,  că   acasă  cu  banii  birului;  nu  trebuia  sâ
                                                   dacă  vrem  să  nu  mai  suferim,  cât  am   mă  duc,  ca  acuma,  de  câte  10  ori  la
                               Administraţia.
                                                   suferit  în  timpul  din  urmă,  şi  altă  dată  fiecare,  până  să-mi  dea  abia  o  parte
                                                   când,  —   Doamne  fereşte,  —   va  cădea   din  bir.
                                                   pe  capul  nostru  vre-o  altă  pacoste,  apoi   —   Aşa  este, bune  timpuri mergeau
           Uscarea prunelor şi  altor fructe.      trebuie  să  muncim  mai  din  răsputeri   atunci.  Dar’  de  atunci,  —   căci  sunt vr-o
          De  Dr.  Maximilian Popovici  chimist-agronom.  ca  până  acum.                     10— 12  ani,  —   dacă,  cum  ziceaţi  altă
                                                        Nu  voi  vorbi  aci  decât  de  popu-  dată,  nu  a-ţi  avut  viţă  să  plantaţi,  sau
            Dela  o  vreme  încoace-  s’ar  părea,   laţiunea  din regiunea  dealurilor şi  a  pod­  nu  a-ţi  avut  cu  ce  o  cumpăra,  de  ce
       că  am  început  a  ne  desmeteci  din  to­  goriilor,  care  a  suferit,  suferă  şi  va mai   nu  a-ţi  sădit  pomi  roditori,  măcar  pruni,
       ropeala,  ce  ne-a gţţprins şi  ne-a  ţinut  în   suferi  încă  de  potopirea  viilor,  de  pe   pe  aceste  locuri,  şi  le  lăsaţi  pustii  de
       loc  mai  bine  de'TO ani,  din  pricina  ne­  urma  filoxerei.  Mă  găsesc  chiar eu  într’o   plătiţi  fonciera  de  pomană ?
       voilor  şi  greutăţilor  cari  au  venit  pe   asemenea  localitate,  şi-mi  plânge  inima,   —   Apoi  de,  domnule,  nici  cu pru­
       capul  nostru.                              când  privesc  spre  dealurile  şi  coastele,   nii  nu  este  vre-o  mare pricopseală, căci
                                                   acuma  pleşuve,  dar’  cari  altă  dată  erau
            Sunt  vre-o  20  ani,  de  când  dete                                             nu  rodesc  de  cât  cam  din  5  în  5  ani,
                                                   un  izvor  de  belşug pentru  populaţiunea
       peste  noi  marea  nenorocire  a  filoxerei,                                           —   îi  strică  mult  omidele,  mai  brumele,
       care  până  în  timpul  de  faţă  ne  potopi   care  locueşte  la  poalele  lor.       când  sunt  înfloriţi,  şi  apoi  şi  cu  ţuica
       un  mare  izvor  de  bogăţie,  viile.  Apoi      —   Am  sărăcit  rău,  domnule,  de   (vinars,  rachiu)  nu  e  multă  treabă  de
       ne  veniră  câţi-va  ani  de  secetă,  când   când  ne-a  luat  D-zeu  viile,  —   aşa  ’mi   făcut,  că  s’au  pus  prea  mari  taxe,  din­
       aproape  era  să  ni-se  prăpădească  şi  vi­  grăesc  sătenii  când  stau  şi  tăinuese  cu   tre  cari,  ceea  pe  hectar  o'plătim  me­
       tele.  Şi  tot  de  vre-o  câţi-va  ani  încoace   ei  Când  erau  viile  bune,  mai  vedeam şi   reu,  să  fac  nu  să  fac  prune.
       nu  mai  rodesc  nici  pomii,  mai  cu  samă   noi  belşug  în  casă,  căci  din  câte-va   —  Vezi  aci,  nu  prea  aveţi  drep­
       prunii.                                    prăjini  de  viie,  mai  muncită,  mai  nâcă-  tate.  La  dreptul  vorbind,  când  nfe ating
       _            '    ■     i ■          i  —

                 F O I Ţ A ^                      lui  tată-to.  Are  ce  mă  certa  de  seară,  am   vreme,  aruncă  foaea  şi-o  tuli  repede  in  vale.
                                                  întârziat  prânzul.                              Drumul  da  pe-o  coastă  de  deal,  um­
                                                       —  Repede,  mămică,  doar’  n’o  să  mă   brită  de  câţiva  stejari  răzleţi  rămaşi  dintr’o
            Fapte  nu  vorbe.                     culc  în  drum.                             pădure  falnică.  Acum  vântul  vâjâea  mai  tare
                                                       -—  Vezi.  Totdeauna  zice  că  duci  mân­  printre  crengile  dese  şi  înalte  neîmpedecat,
                                                  carea  după  ce-i  trece  de  toarne.  El,  ca  el,   nu  ca’n  vremile  de  demult,  când  nu-’»i  putea
            Soarele  să  apropia  de  amiază,  tot  mai
                                                  dar’  avem  oameni  la  lucru.              face  chefurile  prin  pădurea  deasă  ca  peria.
      încet  par’că  alunecă  pe  bolta  sinelie.  A-i zice
                                                       Băiatul,  luă  traista  şi  plecă  tot  şuerând   Hăt  în  vale  era  un  izvor umbrit  de  câ­
      c’a  obosit  de  alergătura  unei  jumătăţi  de  zi.
                                                  din  Irunză.  Maranda  stătu  o  clipă  la  gând,   teva sălcii,  ce-’şi  aţârnau a  lene  crengile  în jos.
            Smaranda  a  aşezat  merindele în  traistă,
                                                  pe  urmă  îşi  zise :  »Tot doarme  fata, voiu  să-’l   Smaranda  gândi:
      cercetând  de  n’a  uitat  ceva.  Mămăliga  e  în­
                                                  iau  din  urmă.  Nu-’i  lucru  curat.  Ce  face  el   »E  însetat  şi  vrea  să  bea  puţină  apâ«.
      văluită  într’un  şervet  curat;  lingurile  de lemn
                                                  cu  mâncarea ?  George  mereu  bănue,  că-'i  tri­  Aşteptă  dânsa  cât  crezu  că-’i  destul  să  ia
      sunt  albe  şi  leşiate.  Sarea  a  legat-o  într’un
                                                  mit  puţină  şi  nu  s’ajunge.  Aseară m’a  înfrun­  băiatul  o  gură  de  apă.
      colţ  a  şervetului,  s’o  aibă  pentru  ouăle ferte.
                                                  tat  faţă  de  un  vecin:  »Ce  Smarando,  la  tine   Băiatul  nii i  fnbar  să  plece.
      Mâncarea  e  în  oală,  acoperită  c’un  pocriş.
                                                  totdeauna e  mămăliga  de’mprumut  şi  udătura   —  »Mă!  Că  mare ţi-i  minunea!  Ce  face
           După-ce  s’a  încredinţat  că  nu-’i  lipsă   de  furat?*  Să  mănânce  dunonul în  drum.  Nu   el?  Să  mănânce?  Nu  cred!  Nu  e  doar’  hă-
      nimic,  îşi  strigă  băiatul  din  grădină.  cred,  nu-’i  lacom  pân’  pe-acolo;  doar’  îi  las   misit.  Nu-’i  născut  în  zodia  calului 1  Ori
           Culiţă  împlineşte  la  Sân-Petru  zece  ani,   blidul  înainte  pân’ să  mulţumeşte.  Ce  face  el   doarme?  De  somnoros  e  destul,  seamănă
      dar’  e  voinic  şi  isteţ.  Vorba  Marandei:  »E   cu  mâncarea ?  -George  ca  George,  dar’  mai   cu  tată-so*.
      mai  isteţ  decât toţi  băieţii  din  sat  la  un  loc*.   mare  ruşinea  de  oamenii  străini.  Aşa,  tot  depunând  gândul,  o  luă  pe
      Copilul  vine  şuerând  dintr’o  frunză  de  teiu.  Tot  dând  cu  gândul,  mergea  Maranda,   vale  spre  răchiţi,  încet,  să  nu  facă  zgomot.
           —  Culiţă,  repede  pălăria  şi  du  mâncare  cât  pe  colo  în  urma  băiatului,  Culiţă*,  dela  o  Printre  ramurile  de  salcie  şi  răchită  zări  pe
   1   2   3   4   5   6