Page 2 - Calauza_1990_05_15
P. 2

Pag.  2                                                                                                                   CĂLĂUZA  NR.  15  •   MAI  1990



                              Cine  retează  picioarele  minciunii?

                M.,;;-i  gradina  Ta,  Doamne-  şi   ticâ  stilul  mafiot ?  Se  practică   se  procedează ?  Credem  că  nu.   îngeri  părăsiţi
               nunţi  p.unluşi  ii  m’nna  pi agili.   religia   bilei,  a  bruscărilor,   a   Recent,  ani  discutat  cu  o  familie
               Numai ul  ovior  e'.nv  şuie ra   de   pierderii  timpului  strigînd  şi  în-   dintr-un  orăşel  din  Belgia,  ce   Saloane  undu  puii  de  om  dorm  în  linişte  şi  curăţenie*  .Aceasta
               boala  şantajului,  a  furie-i  şi   a   jurind.  De   muncă,  aceşti  inşi   se-ntîmplu  cu  un  salariat   dacă   m>te  prima  imagine  ce  mi  se  oferă  la  Leagănul  de  copil  din  Hu­
               mmciunei,  creşte  de  la  o  zj,  la   care  încearcă  să  ducă  în  eroare   absentează  nemotivat  2—3   zile   nedoara,  unitate  singulară  in  judeţ  (după  cum  îmi  spune  medicul
               alia.  Tot  mai  mulţi  oameni   m-   oamenii  ru  gînduri  bune  şi  cu­  de  la  serviciu ?  Greu  ai.  ajuns   l’oth  Ana  Mariaj  prin  faptul  că  aparţine  Ministerului  Sănătăţii.
               lasă  manipulaşi.  \in/indu-şi  bu­  rate,  nu  se  apropie.  Minciuna  şi   să  priceapă   respectivii  domni,   Am  ajuns  la  ora  la  care  copii  dorm.  Nu-i  nimic,  Ală  strecor  tip-
               nul  simţ.  cinste-a  şi  demnitatea   inducerea  in  eroare  au  făcut  paşi   ee-i  aceia  o  nemotivalu.  De   ce   ptil  şi  ii  pricesc.  Pe  faţa  lor  c  zimbetul  şi  nevinovăţia.  încerc  să
               pe-  nişte-   pi omisiuni   mtimpla-   incredibili.   Minciuna  are'  pi­  să  nu  vină  la  serviciu,  că  aşa   scap  da-ghidul  că  ei  sint  copii  nedoriţi,  abandonaţi  de  proprii  pă­
               tnaiv.  Numărul  celor  care   în­  cioare  tot  mai  lungi,  cînd  oare   i  se  năzăreşte  cuiva ?  înţelegeau   rinţi,  dar  nu  pot.  Pe  sufletul  şi  in  ochiul  meu  sc  aşează  o  umbră.
               jură,  mai  râu  ca  nişte-  birjari  de   vor  fi  retezate.   Cum  poate  fi   şi  ci  să  nu  se  prezinte  cineva  la   Mai  ales  că  în  acest  leagăn  sint  copii  de  piuă  la  trei  ani.  „Vedeţi,
               pe-  vremuri,   este-   iu  continua   considerată  acea  tînăra  familie   serviciu  cînd  este  bolnav,   sau   noi  aici  le  dăm  căldură,  mîncare,  curăţenie,  haine,  chiar  dragoste.
               creştere.  A  color  caro  condamnă   Georgescu  din  Bucuroşii,   caic   are  alte  probleme  lamiliale,  dar,   Dar  dragostea  de  mamă  nu  le-o  putem  da,  oricit  nc-am  strădui.
               eu  cea  mai  josnică  judecata,  o   s-a  instalat cu  tot  cnlubalîcul  cc-1   să  nu  vrei  să  mergi  să  lucrezi,   Şi  lucrul  acesta  îl  simt  ei  mai  tirziu,  nu  acum.  Acum  sint  prea
               pe  aceiaşi  scară  mocirloasă.  In   deţinea  în  faţa  Intercontinenta­  asta  nu-.şi  puteau  închipui.  I-ani   mici'1,  îmi  spune  una  din  însoţitoarele  mele.  Şi  sint  convinsă  că
               l’iaţa   Universităţii,  Domnii   1-   lului  pe motiv  că  nu  arc  locuinţă,   întrebai  ce  rol  are  la  ei  civili­  aşa este.
               liescu  a  l'ost   l'acui  „criminal".   decît  manipulată ?  Să  minţi  'în   zaţia,  ordinea   şi  respectul   şi   în  bucătăria  observ  sticluţele  şi  biberoanc.le  sugarilor  puse
               Ba,  mai  mult,  coi  earc-i  atribuie   asemenea  hal,  că  n-ai  unde  locui   şi  mi-au  spus,  fără  pic  de  ezi­  la  sterilizat.  In  frigider,  laptele,  briuza  dulce,  ouăle,  untul  sînt
               asemenea  cuvinte,   sc-ntrebau,   şi  în  adevăr  să  fii  salariat   al   tare,  un  rol  de  primă  mărime,   din  abundenţă.  „Trebuie  mereu  să  sterilizăm  şi  să  dezinfectăm
               cum  ar  putc-a  fi  lichidat ?  lată   I.C.lî.A.L.-ului  şi  să  fii  primit  lo­  primordial.  Pe  cînd  oare  şi   la   toiul.  Vă  daţi  scama  ce  ar  însemna  pentru  noi  o  epidemie,  la  cei
               cum  înţeleg  unii  democraţia,  li­  cuinţă  cu  două   camere  acum   noi ?  Cînd  vom  putea  respira  u-   180  de  copii  pe  care  ii  avem",  îmi  spune  o  altă  însoţitoare  a  mea,
               bertatea,  atae-înel  persoane,  rao-   două  luni  de  zile  pe  strada  „Şte­  suraţi  că  şi  la  noi  se  va  instaura   medicul  Aduni  Maria.
               lestîndu-le,  dctestîndu-le  în  mod   fan  Furtună"  nr.  165  e  o  ade­  liniştea,  omenia,  gîndirea  şi  ju­  Intrăm  în  raionul  sugarilor.
               necivilizat  şi  mai  ales,  nedemo­  vărată  performanţă !  Păcat   că,   decata  dreaptă  şi  demnă ?  Bă   —  Să  ştiţi  că  ceea  ce  vedeţi  aici  pe  coridor,  soluţia  albă,  e
               cratic.  De  aici,  ce  put.-m  să  de­  cel  mai  des  se  lasă  manipulaţi                clor,  pentru  dczinfeciie,  îmi  şopteşte  cea  de-a  treia  însoţitoare,
               ducem  şi  să  înţelegem ?  Că  so­  tinerii,  aşa  cum  a  fost  şi  familia   ne  ajute  Dumnezeu  să  ajungem   medicul  Iordaclie  Maria.
               cietatea  noastră  la  începutul  ei   Georgescu,  ol  22  de  ani,  ea  17   cu  bine  şi  să  însemnăm  acea  zi   De  fapt,  cele  de  Ungă  mine  sînt  doctoriţele  care  se  îngrijesc
               de  democratizare   este  pindita   ani  şi  un  copil   de  şase  luni.   cu  sfinta  cruce !  <lc  sănătatea  copiilor  din  acest  leagăn.  „In  munca  aceasta,  merite
               de violenţă,  de  nişte  oameni  fără   Pentru  asemenea  minciună,  oare                   au  şi  educatoarele,  asistentele,  îngrijitoarele  Mostre"  mi  se  mai
               duh  şi  fără  Dumnezeu  care  prac-  nu  există  lege?  In  alto  ţări  aşa  TIMAR  ll.IAS \  spune.
                                                                                                             Vnii  copii  s-au trezit.  Ochişorii curioşi ne  privesc  din  pătuţuri-
                                                                                                           le  albe.  Mă  surprinde  cum arată aceşti copii:  curaţi, sănătoşi,  aşa
                                                                                                           cum  trebuie  să  urate  un  copil  îngrijit.  Sînt  dusă  apoi  să  văd  de
                                                 *      l * i    ■ • ))        „Sus  lliescu!              unde  e  nevoie  să  înceapă,  de  cele  mai  multe  ori,  acest  colectiv.
                   Poporul  poliţia şi...  „liderii                                                       Văd  un băieţel  care  la  nouă luni  arată  ca  unul  de  două  luni.  „ E
                                                                                Jos  lliescu!”             la  noi  de  două  săptămîni".  Cină  doctoriţa  Toth  se  apropie  şi-l
                                                                                                           mingiie,  el  incepe  să  zîmbească.  „E  bine  mă  gîndesc.  învăţăm  să
                                                                                                           zîmbim   Dar ochii,  Doamne,  cit  de  trişti  li  sînt.'
                                                                             Dintre  cele  două  variante  —
                                                                                                              flec  din  mijlocul  acestui  colectiv  cu  convingerea  că  aici  se
                                                                           prima  ar  fi  dc  preferat.    munceşte  cu  dragoste  pentru  copii.  Dar,  în  acelaşi  timp,  sînt  ur­
                                                                             Cei  ce  strigă :  „Jos  lliesxu !“   mărită  de  privirea  tristă  a  copilului  abia  adus  la  leagăn.  O  între­
                                                                           ar  striga  dacă  ar  avea  curaj :   bare  obsedantă  nu-mi  dă  pace.  „De  ce  trebuie  să  existe  şi  astfel
                                                                                                           de copii, astfel  dc  îngeri  părăsiţi  ?“
                                                                           „Sus  Raţiu !“  sau  „Sus  Cimpea-
                                                                           nu 1".                             Aş  vrea  să  închei  cu  o  mică  întîmplare  de  la  începutul  aces­
                                                                                                          tui drum.  La  cofetăria  ,,Corvinul“ :
                                                                             Domnii  Ctnipcunu  şi  Raliu  fă­  —  Daţi-mi,  vă  rog,  două  kilograme   de  bomboane.  Merg  la
                                                                           găduiesc   mirajul  occidentului.   Leagănul  de copii şi  vreau să  le  duc ceva.
                                                                           Datorită  faptului  că  domnul  Iii-   Vinzătoarea,  la  auzul  acestei  intenţii,  cîntăreşte  cu  un  kilo­
                                                                           eseu  e  mai  temperat  şi  se  abţine   gram  mai  mult.
                                                                           de  la  promisiuni  şi  mari  făgă­
                                                                           duieli,  este  etichetat,  de  unii,  co­  —  Dacă  mergeţi  acolo,  duceţi  şi  din  partea  mea  un  kilogram.
                                                                           munist.
                                                                                                                                           M ARIANA  PÂNDARU
                                                                             Nu  vrem  comunism  —  dar  tot
                                                                           atita  de  răspicat  ar  trebui  să
                                                                           strigăm :  „Nu  vrem  capitalism !“.
                                                                           Cel  puţin  capitalismul  domnilor   Primim  de  la  colaboratorul  din  Paris,
                                                                           Raliu şi  Cimpcanu.
                                                                             După  45  de  ani  de  dureroasă
                                                                           experienţă,   trecerea  directă  la             Nicolas  Pîndaru
                                                                           capitalism,  consider  că  ar  fi  o
                                                                                                                   (Urmare  din  pag.  1)  însărcinat  pe  mai  departe   cu
                                                                           greşeală.                                                   desfiinţarea  securităţii  şi  a  ser­
                                                                             Ce  s-ar  intimpla  cu  noi,  cu   face  fiicei  sale  promisiunea  de  a   viciilor  secrete  române.
                                                                           cei  care  n-am  părăsit  încă  ţara   difuza  caseta.  El  convinge,  unul   1,90  metri,  acest  geolog  de  49
                                                                           (ca  să  învăţăm  AIIC-uI  capita­  cile  unul,   pe  membrii  acestui   de  ani,  jură  eă  se  găsea,  in  de­
                                                                           lismului  contemporan),  dacă  am   tribunal,   cărora  nu  le  surîde   cembrie,  prin  hazard  la  televi­
                                                                           intra  în  lumea  occidentală,  abia   ideea  ca  feţele  lor  să  fie  făcute   ziune,  inima  acţiunii  şi  puterii.
                                                                           ţinîndu-ne  pe  picioare,   să  în­  publice.  Vicc-prim-ministrul  ţine   Acest  bărbos  se  vedea  fără  în­
                                                                           fruntăm  (mai  degrabă,  să  slugă­  să  arate  în  egală  măsură  şi  ima­  cetare  ca  un  colos  în  ţinută  kaki,
                                                                           rim)  coloşii  instruiţi  şi  antrenaţi   ginile  înmormîntării  Ceauşeştilor.   alături  de   preşedintele  lliescu
                                                                                                         Prea  multe  zvonuri  circulau  în   sau  de  primul  ministru   Petre
                                                                           special   pentru  eliminarea   ad­  România,  potrivit  cărora  au  fost   Roman.   „Je  suis  l’homme  des
                                                                           versarului.
                                                                                                         executate  sosiile,  iar  adevăraţii   coups  de main"  declară el.  „Secu­
                                                                             După  zeci  de  ani  dc  întuneric   tirani  sînt  în  viaţă.  ritatea ?  Eu  ani  desfiinţat-o"  zi­
                                                                           —   lumina  prea  puternică  nc-ar   Contactele  sînt  mai  întîi  sta­  ce  în  jubilaţie  omul  foarte  de­
                                                                           orbi.  Trebuie  să  mai  avem  răb­  bilite  cu  Geneva,  apoi  cu  Pari­  rutant şi  foarte misterios al  Fron­
                                                                           dare,  să  (recent  peste  perioada   sul,  prin  intermediul  sigur   al   tului.
                                                                           tranzitorie,  cu  mai  puţină  lumi­  lui  Radu  Varia,  unul  din  prie­  Urmărit  şi  închis  —  prin  a-
                                                                           nă  (strălucire  de  o  clipă).  tenii  lui  Gelu  Voican  şi  al  lui   ceasta,  suflet zdrobit pentru  prie­
                                                                             Domnii  Cimpcanu  şi  Raţiu  ştiu   Sulitzer.  „Nu  este  adevărat  că   tenii  săi  între  care  —  diziden­
                                                                           să  sintern  nerăbdători.  E  ome­  nu  s-au  făcui  bani  cu  aceşti  ti­  tul  Paul  Goma  —  şi  pentru  pa­
                                                                           nesc.  Dar  să  nu  le  dăni  satis­  căloşi", zice epocalul  Voican,  vor­  siunile  sale  —  csoterismul,  căr­
                                                                           facţie !                      bind  de  Ceauşeşti.  După  Revo­  ţile,  astrologia  şi  femeile  —  acest
                                                                            Iar  dacă  ar  fi  fost  un  al  pa­  luţie,  vicc-prim-ministrul   este   călugăr-soldat  a  hotărît   pasul
                                                                           trulea  candidat,  capabil  şi  fără   omul   importantelor  şi  micilor   desfiinţării  generalului  Vlad.  pa­
                                                                           trecuturi   „glorioase"  pe  acesta   trebuinţe  ale  guvernului  român,   tronul  securităţii  şi  statului  său
                                                                           il  alegem.
                                                                                                         însărcinat  cu  organizarea  proce­  major,  după  ce  le-a  urat  ironie
                                                                                    A NIT A  M IT T M R  sului  şi  a  înmormîntării,   apoi,  —  „la  mulţi  ani!“.   (va  urma)
                Numărătoarea  invei-să  a  înce­                                                                                       mani  propriei  lor  conştiinţe ?  H
              put.  Ne  găsim  la  citcva  zile  de            Să  nu-i uităm  pe  cei  care  au  plîns                                ridicol,  zău,  tovarăşilor  că,  altfel,
              data  de  20  mai,  cînd  vor   avea                                                                                     nu  vă  putem  numi.
              loc  alegerile  şi,  sperăm  că,  vom                                                                                     Şi  încă,  n-ant  spus  totul.  Mai
              cunoaşte  pe  viitorul  preşedinte                         pentru  funcţii  p.c.r.!                                      cunosc  nişte  specimene  care  n-au
              al  României  libere.  Cu  toată  a-                                                                                     „trudii", să-.şi  ridice  case,  locuind
              ceastâ  numărătoare  inversă,  în   ultima  vreme,  destule  cazuri  de   etc.  Să  aibă  ce  să  arate  cînd  ve­  gîndirea  celui  care  ocupa  scau­  în  casele  altora  aflate  în  miezul
              jurul  nostru  se  petrec  uncie  lu­  „cădere"  psihică,  îndulcită   de   nea  brigada  în  control.  Unii,  din­  nul  din  cabinetul  ni\  1.  Au  înce­  oraşului,  cu  condiţii  de   conforţ
              cruri  hîde,  care,  nu  servesc  nici   binefacerile  unora.  tre  foşti;  m.d.p.,  şi-au  pus  servi­  put  să-i  „muşte*  pe  cei  cuminţi,   super.  Unii,  se  nude  că  n-au  a-
              pe  departe  democraţiei  şi  liber­  Rîndurile  ce  urmează  aş  vrea   ciile  în   întocmirea  unor  mate­  care  nu  se  înscriu  la  cuvînt  şi   vut  cc  face  (alţii  se  mai  împo­
              tăţii.  Sînt  încă  prea  mulţi  din­  să  le  „dedic*  celor  pe  carp  nu   riale,  numai  să  nu  treacă  pragul   nu  erau  nici  in  car,  nici  în  că­  trivesc)  şi  au  părăsit  cuibul,  na
              tre  cei  care  nu  ştiu  cp  vor,  care   i-am  uitat  de  pe  vremea   cînd   acestor  şedinţe.  nită.                însă  uşor  ş;  mai  ales  de   voie
              gem  de  ură  şi  care  îşi  înfierbîn-   erau  secretari  BOB.  Aceştia,  s-au   Cunoaştem  însă  si  altfel   de   .*pi  încă  n-am  spus  totul.  Aceşti   bună.  A  mai  lipsit  să  facă  greva
              ta  cerul  gurii,  fără  a-şi  face  o   detaşat  în  două  tabere.  Unii  din­  mici  activişti,  care  alunei   cînd   mici  activişti,  n-au  stat  cu  ma­  foamei  pentru  ca  protestul  să  fie
              judecată  de  conştiinţă,  fără   a   tre  mărunţii  activişti  (în  frun­  au  fost  rotiţi  din  funcţie,  au plîns   nile  în  sin,  .muncind"  ca  încre­  eît  mai  culminant.  Oare  aceştia
              privi  în  propriile  lor  gînduri,  al­  tea  a  circa  30— 10  de  m.d.p.)  nu   şi  au  bătut  pe  la  uşile   groase,   dere,  nu  s-au  sfiit  să  sugă  din  a-   n-au  cunoscut  tradiţia  românu­
              tădată  şi  acum,  pur   ceauşiste.   s-au  prea  omorit  cu  politica,  ţi­  pentru  a  obţine  încredere  pe  mai   verea  socialismului   .ridieîndu-şi   lui  de  a-şi  face  o  casă  şi  da  a
              Mulţi  cred  că  măciuca  este  cea   neau  şi  nu  prea  ţineau  şedinţe,   departe.  S-a  transformat   oare   casc  cu  ziduri  de  palate.  Nu  pu­  sădi  un  pom ?  Concluzia  ar   £i
              care  trebuie  pusă  in  valoare  şi   iar  de  învâţâmîntul  dc  partid  a-   gîndirea  acestora  cu  ceva,  după   ţine,  astfel  de  specimene  sc  află   tardivă  iar  dacă  micii  activişti
              nu  spiritul  de  dreptate,  de  înţe­  proape  că  uitau  totdeauna.  Nu   căderea  din  funcţie ?  în  bine,  în   şi  în  Deva  şi  în  tot  judeţul.  Un   roşii, . îşi  înfierbîntă  gura   acu-
              legere,  de  a  oferi  tuturora  posi­  că-i  felicităm,  dar,  considerăm   nici  un  caz,  şi  profitind  de  „ex­  fotomontaj  al  averii  expus  în
              bilitatea  să-şi  manifeste   crezul   că  aceştia  au  lăsat  să  curgă  acti­  perienţa"  lor,  au  început  să-x  „ju­  plin  centru,  poate  iar  potoli,  n-ar   zînd, înseamnă  că  boala  ceauşistă'
              şi  gîndul.  Râu  este  faptul  că  unii                                                                                îi  va  domina  toată  viaţa.   Pă­
              se  lasă  ademeniţi  şi  stropiţi  de   vitatea  lor,  mai  mult  la  în tim­  dece"  pe  cei  noi  aleşi,  că  nu  se   mai  vorbi  dc  pe  baricadele  re­  cat.  Afumaţi-vă  măcar  cu  tăraîie,
             alcool,  uilînd  ca  mai  trebuie  Mi   pi a re.  >Să  nu  iasă  totuşi  rău,  nu   preocup;!  suficient  do  pregătirea   voluţiei  la  oare  n-au  pus  nici  un   poate  dispare  duhul  rău.
             si  muncească,  să-şi  vadă  dc  tre­  uitau  să  facă  hîrlii,   informări,   adunărilor  generale,  eă  informă­  deget.  Şi  atunci,  cum  au  putut  să
             burile  familiale.  .S-au  căzut  în  procese  verbale,   convocatoare  rile  politice  im  sînt  axate   pe  uite şi  să  devină  aşa  de  mari  duş­  OBERII'  I.
   1   2   3   4