Page 10 - Calauza_2001_567
P. 10

Săptămânal independent aflat în slujba tuturor oamenilor




                                                              s.c.  C R IS -M O N A   A LIM P E X   s r l
             Aşa  a  exclamat Pillat când a  arătat mulţimii pe       DEVA  (tel.  0 5 4 /2 1 3 6 0 9 )
          mântuitor.                           (loan 19.5)
                                                               prin magazinul aflat pe str. IULIU MANIU, Nr. 2
            Cum am ajuns la  „Uzina                                        (vis-a-vis  de  C O M TIM )
                                                                      oferă zilnic  între orele  10-18
                         noastră”                                        la  preţuri avantajoase:

                         -  urmare din nr.  566 -                •  GRESIE •  FAIANŢĂ (SANEX-CLUJ)
           Nici nu am apucat să mă dezmeticesc din uluiala provocată de
         dispoziţia  categorică  a  „p rim u lu i”.  M -am   şi  trezit  pe  drum ,   •  ADEZIVI  •  OBIECTE SANITARE Şl DE.
         mergând  spre  sediul  redacţiei  care  funcţiona  în  fosta  clădire  a   MARMURĂ •  VOPSELE
         tipografiei  W achter  din  Piaţa  Libertăţii.  Am  intrat  în  sediu  cu
         emoţie.  Acolo  mă  aşteapta  un  bărbat  tânăr şi  înalt.  Un  tip  bine
         făcut şi fercheş. Era redactorul şef, pe nume C. C h iţig o i. Fusese
         pus în temă de venirea mea. „B in e  ai venit la noi”, m-a întâmpinat
         ospitalier  şi  cu  zâm bet  pe  buze  -   „S ă   fie  într-un  ceas  bun!”   CUVINTE DE SUFLET
         „M isiunea  mea  -   a  continuat  el  -   este  ca  săptămânal  să  scot
         foaia asta de 4  pagini,  dar marea  problemă e că  nu am cu cine.  Oraşul  Haţeg,  atestat  documentar  încă  din  anul  1247,  a  fost
         Ai picat la ţanc.  Cu tine, de acum colectivul  nostru s-a completat   considerat de-a lungul secolelor „capitala" Ţării Haţegului -  această
         din nou  la numărul de  5 oameni.” Apoi,  mi-a mărturisit că a avut   „bijuterie turistică” şi locul de plămădire al poporului românesc.
         un  redactor  foarte  bun,  dar  „S cânteia”  a  pus  mâna  pe  el.  Se   Fiind aşezat la răscruce de drumuri turistice, este cel mai impor­
         numea  Nicuţă Tănase -  fost brigadier pe şantierul tineretului.  în   tant  punct  de  plecare  spre  frumuseţile  de  neasemuit  ale  Munţilor
         continuare,  şi-a  exprim at  nădejdea  că  prin  prezenţa  mea,  va   Retezat  cu  salbele  lor  de  lacuri  alpine,  cu  păduri  seculare  şi  râuri
         recupera pierderea pricinuită, prin plecarea talentatului foiletonist.  şoptitoare de legende.
         A  urmat  o  serie  de  întrebări  de  rutină,  gen  dacă  am  mai  scris   în curtea bisericii ortodoxe „Sfântu Nicolae” din centrul oraşului,
         ceva  la vreun  ziar,  dacă  îmi  place  să  citesc  literatură  politică  şi   se  află  bustul  turnat  în  bronz  al  mitropolitului  Ardealului  -   Andrei
         beletristică,  dacă  consum   băuturi  alcoolice  etc.  Răspunsurile   Şaguna  (1809-1873).  Pe  soclul  de  marmură  al  monumentului  sunt
         mele,  cred  că  i-au  satisfăcut  curiozitatea  mai  ales  după  ce  am   „săpate” două fraze din înţelepciunea primului preşedinte al „Astrei".
         înşirat o seamă de clasici şi cărţile lor, pe care le citisem începând   1.  „T u   Doamne,  ştii  că,  cătră  scopul  meu  doresc  să  alerg,  pe
         din  copilărie,  precum:  Swift,  Verne,  Cehov,  Ostrovschi,  Camilar   românii  ardeleni  din  adâncul  lor somn  să-i  deştept şi  cu  voie bună
         şi  alţii.  Efect  hotărâtor  asupra  lui,  cred  că  a  avut  m ărturisirea   cătră tot ce e adevărat, plăcut şi bun să-i atrag.”
         mea,  când  am  spus  că  nu  mă  dau  în  lături  din  faţa  câte  unui   2. „Sunetele cele dulci ale limbii mele materne, care la străini nu
                                                              s-au învrednicit de atenţiune, cu atât mai scumpe sunt inimii mele.”
         pahar atunci când este cazul.  „E şti omul meu!” a zis, şi din clipa
         aceea,  am fost  uns în  slujba de condeier,  adică de ziarist de tip   Nu-i aşa că sunt tulburătoare?!
                                                                 Citind  şi  m editând  asupra  im portanţei  acestor  cuvinte  de
         nou.  Ca  să  fiu  sincer,  până  în  clipa  aia  nu  scrisesem  nimic,  în
                                                              adevărată simţire românească,  rostite în urmă cu peste  130 de ani,
         afara  unor  scrisori  de  dragoste  şi  nişte  autobiografii  cerute  de
                                                              în  plină  ocupaţie  austro-ungară,  sufletyl  nostru  tresaltă  de  bucurie
         birourile de cadre.  „în   regulă" -  mi-a zis noul  meu stăpân şi  m-a
                                                              iar  gândul  zboară  imediat  spre  versurile  unui  cunoscut  cântec  din
         dat în primire unei tinere blonde, frumuşică pe nume Letiţia Scurtu;
                                                              secolul douăzeci -  „că  tot ce-i românesc nu piere şi nici nu va pieri!”
         să mă iniţieze în  problem ele  satelor.  Mi-a  recomandat să citesc
                                                                          1                        loan  PRODAN
         în  mod  deosebit  articolele  referitoare  la  activitatea  căm inelor
         culturale.  Aşa  am  şi  făcut.  Am  citit  cât  am  citit  dar  articolele
         semănau  leit unele cu  altele,  de  m-am  plictisit de  lecturarea  lor.
         Vă redau pe scurt vreo două din ele:  lată exemplul nr.  1: undeva,   Trei  apariţii  editoriale     ~j
         aiurea  prin ţară, într-un sat,  s-a ţinut la cămin în  faţa auditoriului
         o  conferinţă  despre  minunata  experienţă  a  harnicilor  membri  ai   I   „made în Valea Jiului”   I
         unei  întovărăşiri  din  T.O.Z.  din  URSS.  Drept  rezultat,  a  doua  zi
                                                            I    Sfârşitul  mileniului  2  şi  începutul  mileniului  3  au  avut în  Valea  I
         sătenii  care  au  participat  la  expunere,  au  dat  buzna,  cu  mic  cu
                                                            |  Jiului un punct comun,  pe tărâm cultural.      |
         mare, la primărie cu cereri în mână, solicitând iminent înscrierea
                                                            ■    Astfel în decembrie 2000, graţie generozităţii şi dragostei pentru  ■
         lor în colectivă. Al doilea exemplu: într-o altă  localitate  rurală, în
                                                            '  meleagurile  lupenene în special şi jiene în general, a domnului Emil  •
         faţa sătenilor la cămin,  s-a  prezentat o scenetă despre belşugul
                                                            |  PĂRĂU, au văzut lumina caldă a tiparului două bijuterii: broşura-docu-  |
         ţăranilor întovărăşiţi,  care înfrăţiţi  fiind,  acum  lucrează  pământul   ■  ment Lupeni 230 (1770-2000). în prag de m ileniu III şi revista Me-  ■
         fără haturi şi obţin rezultate cu ghiotura. Vizionând sceneta, sătenii,   '  ridian -  trasee în Valea Jiului, publicaţii care îşi propun să promoveze  '
         mintenaş încă cu noaptea în  cap s-au înghesuit să fie trecuţi  pe   |  turismul, cultura, etnografia şi istoria locală, in ianuarie 2001, peisajul  |
         lista  m arii  gospodării  colective.  Aş  putea  da  zeci  şi  sute  de   ■  apariţiilor editoriale a fost îmbogăţit de tânărul  poet Gilbert Danciu,  ■
         exemple de acest fel.  Dar nu vă plictisesc cu astfel de aberaţii ca   *  autorul  volumului  Schizofrenia,  de  altfel  şi  premiat  pe  meleaguri  *
         £ă  nu  spun  tâmpenii'.                           |  moldave la pn concurs desfăşurat sub semnul  lui  Eminescu  „Porni  |
           Deci,  astfel  m-am  iniţiat şi profilat pe problemele culturale ale   ■  Luceafărul...” Aşadar semne culturale bune şi din Valea Jiului.   i
                                                                                                    Dan C O D R E A j
         satelor care urmau să debuteze în marea aventură a colectivizării.
           După  două  zile  de  lecturare  a  colectivei,  am  fost  chemat  la
         dispoziţia  şefului  care  m i-a  spus:  „B ăiatule  a  venit  tim pul  să
         trecem la muncă concretă. Pentru început, m-am gândit să încerci •
         să scrii despre o temă mai  simplă şi anume:  din experienţa unui
         cămin cultural  fruntaş în  slujba colectivizării.  Articolul  nu trebuie
         să  depăşească  mai  mult  de  50  de  rânduri.”  M-a  sfătuit  apoi  ca
         înainte de a purcede pe teren, să iau legătura cu tov Horovltz de   vinde şi montează
                                                              la cele mai mici preţuri PARBRIZE
         la  raion,  care  deţinea  funcţia  de  secretar  cu  propaganda,  „ca
         să-ţi indice un cămin cultural cu activitate bogată.” Linia fiind dată,   lunete şi geamuri pentru TOATE tipurile de autoturisme'
         am pornit voios spre cucerirea primului meu articol de ziar, pentru   şi autocamioane._____________________
         săvârşirea  triumfului  colectivizării.                         .Deva, str. Dragoş Vodă, nr. 12
           Povestea  articolului  o veţi  afla într-un  număr viitor.
                                                               Tel. 054-233246 - orele 9-17; 054-225077 -  orele 17-21;
                                                   G.  Zold
        ^            "           ■ '                ------ V  .             092-282158; 064-163535
        WffJ».tlTTW W a l,l>.tJMWI.ll-l1JJ,ll-N n ^ JitAILlIJ<illf * J iWi|J.]J-M,',H,'IR.].ll
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15