Page 7 - Calauza_2002_623
P. 7

T IN E R II N O ŞT R I, T IN E R II VO ŞTRI      MARTOR
                                                                  D E   P K I M Â V A R Ă
             JURNAL CU ABUZ (DE ADOLESCENŢĂ)
    I     (urm are d in  nr. 622)  Dulie                     Ne apropiem de primăvară, cum ne-am apropia de nişte frumuseţi,
    I   Acum  num ele  primului  e  „Dacă  tu  eşti  cel  ales  iată   pe care le simţim şi pe care, le vom putea atinge. Fiecare îşi alege un
    •  printre morţi,  la fel şi jucăriile,  la   pecetea gurii mele pe fruntea ta.   loc de unde poate privi spre acel moment ce-l poţi cuprinde în câteva
    I  fel  şl  cel  de-al  doilea  uită   Dacă  eu  sunt  cel  ales,  atunci   clipe, într-un gând ce nu ţine cont de vârstă. Frumuseţile pot să agite
    I  durerea... închide ochii.  opriţi-mă  să  mai  văd  ceva  şi   privirile şi pot să treacă precum nişte păsări ce zboară simţind povara
         Şi totuşi soarele luceşte la fel   îngrijiţi-vă  voi  de  clădirea  feme­  norilor apropiaţi de pământ, într-o disperare continuă.  Să fi dispărut
    I  şi peste munţi, şi peste oraşe. Şi   iescului  spic.  Dar  să  nu  mai   zilele triste? Să vină de acum doar zile cu dimineţi senine şi cu rouă
    |  totuşi  ea  nu  vrea  să-şi  întoarcă  vorbim de alegere, căci aceluia i   ce  se  întinde  între  secundele  altădată  prăfuite  şi  strânse  de  gerul
    *  faţa,  el  nu  vrea  să-şi  plece   se va lua, care mai tare va iubi şi   iernii, ce a  răpit pâlpâitul stelelor?  De  unde vine oare tăcerea?  Din
                               de iubit, iubim toţi deopotrivă. Aici
    |  privirea  din  durerea  lui  (munţii   începe grija mielului din potir..."  firele de nisip ce aşteaptă să ne ardă privirile? întârziem în această
     i  spnt pustii).                                     lume,  ce  se  apropie  şi  o  putem  privi,  peste  zidurile  de  ceaţă,  din
    - i'   La fel şi mâinile goale sunt.  L. Blaga -  „ M eşterul   preajma râurilor ce curg încă tulburi şi poate încă grăbite de a bate în
     I   O are  dacă  s-ar  întoarce            M anole”
      măcar unul din  ei  şi  l-ar privi  pe   Mă  plimb  cu  un  copil  de   maluri, încercându-le piepturile. Şi iată, primăvara îşi întinde braţele
     I  celălalt,  dacă  s-ar  privi,  în  faţă,   vârsta  mea.  Şi  nu  de  mână.  Ne   cu sfială gândindu-se cum să-şi potrivească paşii pe cărările înguste
     |  dacă  şi-ar  privi  copiii  fluturi  ai   plim băm   sau  mai  bine  zis   sau largi, ale lumii ce visează cum visează o fată ce-şi simte în gând
      morţii  în  umbra  crucilor  pustii   mergem  sus.  Desculţi  şi  nu  de   atât bucuria, cât şi îndoiala. Cineva ne face un semn care echivalează
     |  înconjurate  de  mărăcini,  n-ar   mână. Cu sandalele ţinute într-un   cu un salut, de care, aveam atâta nevoie, de parcă,  ne-ar fi întrebat
     I  plânge  unul  în  braţele  celuilalt   deget.     cum o ducem şi ce mai facem?. Să privim frumuseţea cu imensitatea
     I  uitând în sânge,  uitând în ei?  D easupra  copaci  şi  ţinte   înmugurită  în  oftatul  femeii  respirând  liniştea  ce  se  dezvăluie  cu
     I           *             luminoase. Apă. Copilului meu îi   secundele magice, pierzându-se-n depărtări. Să ne vindecăm inima
                               bate  soarele  prin  păr,  îi  lucesc
     |   Azi  n-am   făcut  decât  să  ochii ca de obicei aici, albaştri.  cu acest spectacol, la care luăm parte din zorii strânşi la fereastra de
     1  aprind  o  lumânare  şi-am  avut   Suntem acolo unde e singura   atâta vreme adăpostită de perdeaua iernii. Abundenţa ghioceilor ne
     |  imaginj în faţă.       biserică  pură  din  lume,  în  care   înseninează chipurile şi începem să visăm că suntem călători peste
     I   Ce am văzut venea din mine.   cred.  înăuntru  cgjălalt  copil  al   un câmp, pe unde, şi-au lăsat umbrele albe, mieii timpului. în noaptea
     I  C eilalţi-V O I-p o ate vedeţi altfel   meu. Mai înalt, mai suferind, mai   de care  abia  ne-am  rupt,  a  căzut o  stea,  şi-n  acel  loc,  umbra  zilei
     I  şi zâmbiţi bolii şi lumânării mele.   slab. Stă în biserica neterminată   tremură. Şi poate, gândindu-ne că acel loc, nu-l vom avea multă vreme
     .  Suferiţi altfel.       făcută  deocam dată  numai  din
     I   Eu nu ştiu acum nimic, decât   bolţari moi.      în preajmă, oferim o floare celei ce întinereşte lumea, ca un semn de
     I  c-am scris ce mă durea de  mult   Intru.  L-am  văzut  plângând   neuitare.
      şi că acum vreau să dorm, să uit.   cu  iconiţa  lui  în  m ână.  Oare   <-                 Mtron ŢIC  J
     |   Şi  totuşi  să-mi  aduc  aminte   iubeşte  chiar  atât  de  mult?  E
     I  că mâine răsare iar soarele.  şters. Tot.            REMEMBER
                                       - va urma -                         P 1I O E N I X
                                        Delia Viorica BOLD
                                                                     « S IM B O L U L  PĂTIMIRII N O A S T R E »
                                                                           (urm are din nr. 622)
     |              Z O R I DE ZI                     j     Dar primul succes de rezonanţă naţională avea să fie obţinut câteva
     ,   Succesiunea zi-noapte marchează trecerea timpului, depărtarea  .   luni  mai  târziu,  în  aprilie  1968,  la  laşi,  unde  s-a  desfăşurat  Festivalul
     I  de leagăn, apropierea de mormânt.             I  naţional  al  Artei  Studenţeşti.  Au  mai  participat  ROŞU  şi  NEGRU,
     |   Amurgul ne face martorii victoriei întunericului asupra luminii, la  I   M O NDIAL.  SIDERAL,  CORAL,  S IN C R O N ,  C H R O M A TIC ...  Spre
      fel  cum zorii  ne  aduc în  suflet  bucuria triumfului zilei  asupra  nopţii.  surprinderea celor prezenţi, Marele Premiu al festivalului şi Premiul spe­
     |  Ora  asfinţitului  provoacă  tristeţe,  în  timp  ce  miezul  nopţij  este  ora  |   cial  al  RTV  pentru  compoziţie  şi  interpretare  sunt  atribuite  celor de  la
     I  malefică,  simbolul  beznei  nefaste,  ora  ieşirii duhurilor,  fantasmelor,  i   PHOENIX.  Să-i  numesc  şi  pe  fericiţii  premiaţi:  NICOLAE  COVACI  -
     )  strigoilor ce-stăpânesc până la primul cântat al cocoşilor.  Dar nu din  '
    .j. cauza acestor superstiţii ne bucurăm la vederea zorilor. Ci pentru că  |   chitară  solo,  voce,  com pozitor,  conducătorul  grupului:  M O NI
     I  o rază de lumină ce străbate întunericul dens crează o imagine ce ne  i   BORDEIANU -  solist vocal, compozitor; GONTER  REININGER -  pian,
     I  duce cu gândul la eterna luptă dintre bine şi rău. Din păcate suntem  I   orgă; BfeLA KAMOCSA -  chitară bass;  IOAN ŞTEFANOVICI -  baterie,
     I  siguri doar de triumful zilei asupra nopţii, dar nu şi de corectitudinea  |   percuţie.
      lumii. Căci dacă ar fi să iasă o rază de soare din negura ce a stăpânit   Desigur, un asemenea succes nu trece neobservat de presă şi critică.
     I  doar dacă şi victoria ar fi de partea lucrurilor benefice, asta ar însemna  I   Astfel,  sunt invitaţi în studiourile  Electrecord,  pentru a înregistra primul
     |  să fim învăluiţi de o noapte mai lungă decât cea de la poli. Dar nu, în  i   lor disc EP, cuprinzând 4 melodii: 2 creaţii proprii „VREMURI" şi „CANA­
     1  fiecare  dimineaţă,  astrul  suprem  ne  învăluie  cu  lumina  sa  caldă,  RUL", urmate de 2 reluări din repertoriul internaţional „LADY MADONNA”
     |  arătându-ne calea pe care trebuie să o urmăm. O luptă continuă cu  |
     I  viaţa şi.tenebrele ei sau un vis frumos... depinde de cine o trăieşte,  i   (după THE BEATLES) şi „FRIDAY ON  MY MIND” (după EASYBEAT).
     I   ...  început  de  mileniu,  un  timp  în  care  inovaţiile  ar  trebui  să  >   Discul s-a vândut foarte bine, fiind epuizat în câteva zile, iar, „VREMURI"
     I  faciliteze un trai liniştit, în mijlocul familiei şi al prietenilor, departe de  I   a  devenit  un  mare  hit,  fredonat  de  o  întreagă  generaţie...  Anul  1969
      frământările secolelor trecute.  Dacă una dintre figurile marcante ale   consemnează  câteva  evenimente  notabile,  după  cum  urmează:  în
     I  istoriei,  un  ţăran  şi  un  iobag  ar  putea  fi  martorii  întâmplărilor  din  I   primăvară pleacă ŞTEFANOVICI, fiind înlocuit de  DOREL ZAHARIA -
     |  această nouă eră, ar fi foarte dezamăgiţi. Toată revolta, lupta, calvarul  I   percuţie (ex -  COMETELE),... apariţii la Televiziune în diferite spectacole
      lor au fost în zadar, speranţele şi credinţele într-un viitor mai bun au   şi emisiuni  muzicale,  ...  sunt solicitaţi de regizorul  MANOLE  MARCUS
     I  fost spulberate. Căci în loc de pace, egalitate şi viaţă liniştită ar vedea  |   pentru  a  scrie  m uzica  filmului:  „C A N A R U L  Şi  V IS C O LU L”,  ...
     I  război,  sărăcie  şi  maladii  incurabile.  în  locul  unui  mic  Paradis  i
     •  pământesc, ar vedea urgiile dezlănţuite ale Infernului.   *  înregistrează al doilea disc EP, ce cuprinde de această dată 4 compoziţii
     |   ...Acestea  sunt gândurile  unor adolescenţi  preocupaţi <ie  ceea  |  proprii:  „Ş l  TO TU ŞI  SU N T  CA  V O I”,  „FLO A R EA   STÂNCILOR",
     ■  ce se întâmplă în jurul lor. întrebări fără răspuns le apasă cu tot mai  ■   „NEBUNUL  CU  OCHII  ÎNCHIŞI”  şi  „AR  VREA  UN  ESCHIMOS”,...  în
     I  mare greutate conştiinţa:  „Ce ne rezervă nouă viitorul?",  „Vom fi şi  I   noiembrie,  participă  la  primul  festival  „CLUB  A”  din  Bucureşti,  unde
     I  noi  condamnaţi  la  pauperitate?",  „Ne  vom  fi  terminat  noi  studiile  I  prezintă  opera-rock:  „OMUL"  36/80  şi obţine -  doar -  premiul  pentru
      înaintea izbucnirii unui Al Treilea Război Mondial? (având în vedere   originalitate.  Pe tot parcursul  anului  1970,  străbat ţara în  lung şi-n  lat,
     I  câte conflicte  armate  se desfăşoară  la ora actuală pe Glob)"...  Dar  |   câştigându-şi  tot  mai  mulţi  simpatizanţi.  Finalul  anului,  coincide  şi  cu
     |  apoi,  aceiaşi  tineri  -  ce  uimesc cu  maturitatea  lor -  hotărăsc  să-şi  i   •încheierea  unui  capitol  însemnat  din  viaţa  grupului,  prin  plecarea  lui
     1  continue studiile, să-şi clădească un viitor, orice s-ar întâmpla.  Şi în  1
     |  fiecare dimineaţă, privind lumina, pornesc din nou la luptă (cu viaţa),  |  BORDEIANU,  peste  Ocean...  Pentru  câteva  luni  grupul  „dispare”  în
     ■  mai hotărâţi şi mai încrezători în victoria finală.  Cu fiecare zi, învaţă  i   umbra  semnelor  de  întrebare.  Reapar,  în  mai  1971,  pe  scena  Sălii
     '  câte  ceva  în  şcoala  vieţii,  fiecare  eşec  îl  transformă  într-o  pildă,  I   Palatului din Bucureşti, la cea de-a doua ediţie a festivalului „CLUB-A”,
     I  gândindu-se că poate destinul nu va fi atât de necruţător cu ei. Şi tot  I  dar  în  altă  componenţă:  alături  de  NICOLAE  COVACI  şi  GUNTHER
      în zori, în fiecare zi, înfloreşte în sufletul lor, albă ca un crin, şi la fel   REININGER, îi găsim pe ZOLTÂN KOVÂCS -  chitară bass (ex -  CLASIC
     I  de  curată,  pură  şi  fragilă...  SPERANŢA.  Această  floare  a  inimii  se  I   XX);  CORNEL  LIUBA -  baterie,  percuţie;  LAURENŢIU  BUTOI  -  flaut,
     I  redeschide după o  noapte  lungă,  la fel de frumoasă şi trăieşte atât  |   oboi, instrumente de suflat, iar după festival apare şi MIRCEA BANICIU
      cât trăieşte şi cei ce o poartă.                   -solist vocal, ch. armonie. Nici de această dată, grupul nu se evidenţiază
     |   „Speranţa moare ultima deşi ar trebui să moară prima" spuneau  |   în mod deosebit, deşi toţi membrii obţin premii individuale...
     I  nişte versuri;  la fel gândesc şi... tinerii noştri, tinerii voştri.   i
     J_                    ____ Alexiana STRATONj                (va urm a)
                                                                                               Ş tefan BUDOI

     L C Ă L Ă U Z A - S Ă P T Ă M Â N A L I N D E P E N D E N T  A F L A T  ÎN  S L U J B A  T U T U R O R   O A M E N IL O R
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12