Page 5 - Calauza_2002_664

( Săptămânal independent aflat în slujba tuturor oamenilor W cn & o W )

Centrale de la B uftea' să fie
S C A N D A L O S ! (Vândută, trădată mereu. De fratele tău!j ^ încorporaţi în delegaţia ucraineană,
« i i ■ i » i ii » i i i . i ^ /•
deoarece susţinea Golubovici,
Basarabia este o provincie inseparabilă a Ucrainei. La 16 martie
- urmare din nr. 663 -
La 10 iunie 1917 Rada Centrală proclamă autonomia ţării şi crează 1918 „Sfatul Ţării” aprobă o declaraţie de Protest a guvernului RDM
guvernul. La începutul lui iulie acelaşi an conducerea de la Kiev cere către Guvernul Republicii Ucrainene în legătură cu pretenţiile teritoriale
administraţiei guberniale din Basarabia să i se supună. în condiţiile ?n ale acestei ţări.
care Ucraina înainta pretenţii anexioniste, fruntaşii vieţii politice de la Astfel a eşuat şi a doua tentativă a noastră de a ne arăta la faţă.
Chişinău, la 13 iulie 1917, au ajuns la înţelegerea că „este nevoie de Delegaţia moldovonească n-a mai ajuns ia tratativele de pace de la Buftea.
Noi am fost nedoriţi de români, care, în înţelegerile lor secrete cu nemţii,
un Comitet Central sau un Sfat al Ţării pentru toţi moldovenii puseseră mâna pe noi. Noi eram nedoriţi de nemţi la aceste tratative,
basarabeni", cu „drepturi egale tuturor naţionalităţilor". Deci, nu care, în înţelegerile lor secrete cu românii, ne cedaseră lor în locul Dobrogei
vom greşi dacă vom susţine că „Sfatul Ţării” a fost creat de urgenţă ca şi a 5600 kmp din teritoriul de frontieră. Noi eram nedoriţi după cum aţi
reacţie la pretenţiile Kievului. Scopul creării: trasarea unei linii de văzut, şi de ucraineni la acele tratative...
demarcaţie dintre două foste componente ale Imperiului rus. Aceste Acum i-aş îndemna pe cititori să citească foarte atent cele ce urmează.
atacuri sunt reluate în Nota prim-ministrului ucrainean Golubovici, din Pentru că în cele ce urmează vom vedea cum s-a înfăptuit marea cârdăşie
22 februarie 1918, care cerea miniştrilor de externe german şi autro- şi prin ce metode s-a lucrat la opera de anexare a Basarabiei la România.
ungar ca mambrii delegaţiei moldoveneşti la tratativele cu Puterile Congresul de le Berlin din 1878 recunoaşte drepturile României
asupra Dobrogei în schimbul cedării judeţelor basarabene Bolgrad, Cahul
NICOALE BALCESCU şi Ismail Imperiului Ţarist. în 1918 partea germană consideră că România
e obligată să cedeze Bulgariei acest teritoriu, deoarece i se restituie nu
- 150 de ani de la moartea sa - doar cele trei judeţe, ci Basarabia în întregime. Insă cedarea Dobrogei ar
- urmare din pag. 1 - fi însemnat o pierdere grea pentru România, deoarece i se închidea ieşirea
Nu a fost, din păcate, nici înţeles, nici ajutat la el acasă. în străinătate, directă la Marea Neagră. De aceea, unii politicieni români puneau mai
în Franţa, la Paris, unde s-a adresat în ultim a parte a vieţii, nu doar mare preţ pe Dobrogea decât pe Basarabia. Prim-ministrul din acea vreme,
compatrioţilor săi, ci tuturor iubitorilor de mai bine, prin intermediul publicaţiei Alexandru Averescu, se împotrivea înverşunat semnării tratatului: „Ca
România viitoare, stăpânit de dorul fierbinte de ţar£, ţară în care nu s-a general şi patriot român eu nu-mi voi pune niciodată semnătura pe
mai putut întoarce niciodată din nedreptul surghiun. In căutarea sănătăţii, un asemenea tratat". Din „Săptămâna" - Chişinău
fiindcă era bolnav de ftizie, s-a retras periodic la Palerm o, în Sicilia, unde - va urma -
i se agravează boala-i necruţătoare şi m oare în toam na anului 1852 la 29
noiembrie. „A murit singur - scria un cunoscut al său - la 600 leghe ÎNŢELEPŢII l a b a r ă
depărtare de ţară şi de familie; fără să fi revăzut o singură dată cerul
patriei, fără sa fi îmbrăţişat o singură dată pe mama sa. Aceasta mi F
se părea înspăimântător, oribil. E cea mai crudă dintre morţi." NAŞTEREA DOM NULUI INTRU
Istoricul şi patriotul rom ân a fost autorul lucrărilor: „Puterea armată
şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum” MÂNTUIREA OMULUI
(1844) , „Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei rom ânilor” - continuare din pag. 1 -
(1845) , „Despre starea socială a m uncitorilor plugari în principatele Din nefericire, suntem obligaţi a recunoaşte că evenimentele
române în deosebite tim puri” (1848), „Mersul Revoluţiei în istoria numeroase şi de majoră importanţă sunt defavorabile, provocând grave
românilor” (1850), „Chestiunea economică a principatelor dunărene" suferinţe şi chiar pierderi de vieţi omeneşti, cu totul nevinovate, datorită
(1850), „Mişcarea românilor din Ardeal” (1851) şi „Românii sub Mihai urii, răutăţii şi necredinţei, ce domină lumea. Să nu disperăm şi mai ales
V odă Viteazu” - lucrare fundam entală răm asă, din păcate neterm inată, în această sărbătoare să ne gândim că lumea are un Salvator. El ne-a
ce relevă o concepţie înaintată cu privire la istorie şi la lupta poporului fost şi ne rămâne etern, anunţat de la săvârşirea evenimentului divin, pe
pentru libertate, dreptate şi independenţă, singura în m ăsură să asigure care îl sărbătorim.
mersul înainte şi, concom itent, devenirea plenitudinară a poporului român. Drept dovadă, deschidem Sfânta Carte şi citim ceea ce îngerul ceresc
Stăpânit de nădejde, călăuzit de credinţa nestrăm utată în viitorul a profeţit: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între
neam ului şi al popoarelor lum ii, el exclam a cu ardoare şi nestăvilită oameni, bunăvoire" (Luca; 2,14)
speranţă: sufletu-mi te slăveşte încă, înzeită libertate şi, deşi oamenii într-o lume, în care uneori ni se pare că oamenii şi-au pierdut complet
sângiuirilor au învelit cu marama neagră dulce faţa ta, cred că va
veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula cumpătul, sau chiar au înnebunit, cât timp nu se mai respectă om cu om
spre a sfâşia acest val şi duşmanii tăi se vor împietri la vederea şi chiar se provoacă moarte, ce poate fi mai de preţ, mai înţelept între
soarelui tău de lumină: atunci nu va mai fi nici un rob, nici naţie roabă, oameni şi popoare!
nici un stăpân pe altul, ci domnia Dreptăţii şi Frăţiei! Aceste cuvinte Sărbătorind Naşterea Domnului adică pogorârea lui Dumnezeu prin
ce-am dat deviză naţiei mele vor domni lumea, atunci, aşteptarea, Fiul său în mijlocul nostru, se cuvine ca o dată mai mult şi mai temeinic
visarea vieţii mele se vor împlini, atunci toţi românii vor fi una şi să ne însuşim iubirea de aproape şi să luptăm pentru a instaura şi
liberi şi fraţii Vail Nu voi mai avea noroc a vedea această zi, deşi eu consolida cât mai mult PACEA în lume. Ea este imperativul suprem
asemenea am muncit şi am pătimit pentru dreptate şi cel din urmă al propovăduit de Cel a cărui naştere o sărbătorim. El a venit pe lume în
meu cuvânt va fi încă un imn ţie, ţara mea mult dragă! chip de om spre a fi cât mai convingător în propovăduirea credinţei şi cât
Aşa s-a şi întâmplat. Cu sănătatea zdruncinată, cu idealurile spulberate, mai demn exemplu de luptă până la jertfă pentru iubirea între oameni şi
PACEA în lume.
departe de patrie, bolnav, sfâşiat de o boală neiertătoare, el a încercat
să-şi depăşească suferinţele. Prietenul tău - scria el lui I. G hica - pe La această nouă sărbătorire a naşterii Domnului, să ne străduim a
care l-ai iubit ca un frate nu e cu puterile vlăguite... el a pus la rezon înviora iubirea de semeni, în sfera noastră de convieţuire şi să sprijinim
suferinţele... mă voi lecui şi voi fi din nou pe picioare, câteva zile orice acţiune menită bunei înţelegeri între oameni şi între popoarele lumii.
numai cu cer senin şi soare, şi am să pot crede că am scăpat şi de Sărbătorim şi cinstim cu adevărat naşterea Domnului, împrospătând
data aceasta cu obrazul curat. tăria credinţei în El şi năzuind a ne însuşi modelul său de viaţă prin care
- va urma - sprijinim PACEA şi contribuim la înlăturarea holocaustului ce ameninţă
omenirea.
PE N SIO N A R I, U N IŢ I-V Ă ! De aceea pensionari, haideţi cu toţii nu mai staţi, haideţi,
încolonarea, la luptă cu toţii, nu mai staţi pe gânduri, intraţi în rânduri,
- urmare din pag. 1 - a sosit momentul, haideţi, încolonarea, la luptă cu toţii să plecăm, de
Burghezia roşie care s-a format cu tot felul de jonglerii, escrocherii, viaţa cu sărăcie să scăpăm, fiindcă milă de la nimeni nu căpătăm. Voi
a reuşit şi în funcţii înalte s-au cocoţat şi bine mersi că, ei vile palate nu vedeţi că burghezia.roşie, ciocoii vechi şi noi ne sufocă cu tot felul
şi-au ridicat, pe noi pensionarii ne-au exploatat şi apoi la lada de gunoi de promisiuni şi minciuni. Guvernanţii care s-au succedat la putere au
ne-au lepădat. Câţi vom mai rămâne după genocidul ce ni l-au pregătit? avut toţi grijă să-şi facă avere pe a noastră piele, oare nu vedeţi că
Este o datorie sfântă să ne unim şi la luptă hotărâţi să pornim, ca de viaţa e un bun pierdut? Dacă după truda noastră nu am trăit cum am
genocid să scăpăm. meritat, am trudit şi cu mare pasiune am lucrat şi viaţa întreagă am
Cei laşi nu vor veni cu noi, n-au decât să rămână la lada cu gunoL cotizat. Deşteaptă-te române, prin luptă să scăpăm de viaţa cea de
Noi cei care ne unim şi luptăm, nimic în plus nu cerem, numai ce câine, am ajuns flămânzi şi goi, să cerşim şi să căutăm în lăzile de
gunoi. Hai, că a trecut şi vara şi toamna, suflă vântul şi vine iama,
merităm, pentru câte zile din viaţă mai avem. Atenţie, printre pensionari
frigul şi gerul ne flutură prin vertebre, hai sus drapelul şi la luptă, fiindcă
mai sunt şi cei cu pensii mari, dar aceştia nu au fost muncitori ci jongleri
şi funcţionari. Noi cei care câte 40-45 de ani am lucrat, o pensie de rugăminţile noastre nimeni nu le ascultă. Vedeţi că nimeni nu ne mai
bagă în seamă! Doresc cât mai repede să murim, nimeni nu vrea să
mizerie am luat. Fiindcă am lucrat în condiţii grele şi mizere şi ne-am înţeleagă, că noi cât am lucrat am cotizat la stat, crezând că la bătrâneţe
dăruit societăţii româneşti cu plăcere, am ridicat România în rândul ne-am asigurat, nimic nu cerşim câte zile mai trăim.
ţărilor din lume care au avut şi au un mare renume. Noi am fost Oare nu pricepeţi că cei pe care i-am votat, am promis s-au lăudat,
generaţia de sacrificiu - cu pasiune ne-am sacrificat pentru copii, nepoţi iar de noi s-au lepădat într-un stil foarte odios, aşa cum s-.a lepădat
şi generaţiile următoare, pentru o Românie modernă şi o naţiune Satan de Cristps!
înfloritoare. Hai cu toţi la luptă că viaţa-i pe sfârşite, cu curaj şi vitejie, aşa cum
Dar guvernanţii nu ne-au acordat atenţia meritată. Câte guverne strămoşii noştri stau în glie..
la putere s-au succedat, mereu ne-au minţit şi apoi ne-au lepădat. Aşteptăm cu toţii momentul să sune gornistul şi cu toţii încolonarea.
LŞAlA.M.?A ? S Ă P ŢÂ M Â N A L J NP