Page 10 - Calauza_2003_679

{^ IP c s ^ o iL W Săptămânal independent aflat în slujba tuturor oamenilor

UNDEVA E RĂZBOI
De foarte multe ori, m-am gândit să dau o
definiţie vieţii. M-am întrebat de atâtea ori, ce
este viaţa? Dacă are aripi şi dacă poate să
zboare? Zborul vieţii, poate fi o realitate, sau o
metaforă a poetului cu ochii deschişi spre merele
coapte. Viaţa este timp învăluit în clipe, minute,
ore, zile şi nopţi. Este acea respiraţie ce porneşte
din sângele neuscat în trup, pe care o simţim
când ne aşezăm degetele mâinii la înălţimea
gurii. Viaţa, nu poate fi dată în chirie, atâta vreme
cât roata se învârteşte şi inima bate în pieptul,
u'in care, răzbate bucuria sau amărăciunea,
cuibărită între amiază şi seară. Stau de o vreme
în apropierea ierbii şi a grâului şi încep să simt
acel verde crud, acea tinereţe, de care, aveam
atâta nevoie. Nici nu ştiu cum am plecat de-acolo,
dar când mi-am privit palmele mâinilor, am văzut
în ele acea culoare, pe care, o respiră viaţa. Am
simţit aerul cuibărit pe acel mal, din preajma unui
pod peste care a trecut noaptea şi eu i-am auzit
paşii lungi şi grei de cântecul întunericului. Tata,
îmi spunea că a dus în braţe două vieţi, adică,
pe a fratelui meu şi pe a mea. Mama, îmi spunea
că a legănat două vieţi şi din acea legănare,
s-au născut cântecele ei ce făceau ca zorii
dimineţii, să vină lângă fereastra casei noastre
şi noaptea să plece în ascunzişul ei. Viaţa este
un ochi deschis, sau doi ochi deschişi spre acea
creangă din care mâinile noastre culeg fructul
cu miez de floare. Atâta vreme cât aerul nu este
învins, cât putem să-l simţim pe buzele noastre
şi să ne săturăm cu răcoarea lui, putem spune
că viaţa are cea mai mare valoare, cel mai mare
preţ.
Multă vreme, am avut ca vecin un medic, ■ .,. >--■ t , . ■ - , .
un om care, când nici nu mă aşteptam bătea în m m . , .
uşă şi intra pentru a mă întreba: „ei, vecine ce ' '* * <»* « + ’* * m '+ MMM MM M-mW T t i M i i nirtrnMiM
mai crezi despre viaţă? Poate fi asemuită cu un -.«•MM* Mmm' * MM* ti ' ' * # t a r * i r
ochi care râde şi unul care plânge?" , jmm* * «m m m * * * M «mM ' ptBH
Eu îi răspundeam că „Viaţa poate fi o «* e*rtnrr«irtM3*» * *>**«* K M to k
primăvară dar şi o lungă iarnă care te poartă I» antttte ff I&i
printr-un somn lung". Medicul, mă privea
întotdeauna cu un zâmbet amestecat cu un fel <.« t r i l . BANCA
de ironie fiindcă de fiecare dată găseam câte o R K C.'OMLKC IAI.A
metaforă, care-l făcea să-şi simtă limba puţin
amorţită. Undeva e război şi viaţa este în bătaia r b cr re - RO NUSA
armelor. Se aud bătăi în uşă, poate medicul îmi
aduce vestea că războiul a încetat!
M iron ŢIC
2000, va avea o bătrâneţe grea. Compunând acest proiect, am
considerat necesar ca în societatea noastră să înceapă un proces
DE CE SIMPLU DACĂ SE real de trăire umană prevăzut în Constituţia ţării. în Constituţie se
POATE ŞI COMPLICAT? prevede obligativitatea statului de a asigura cetăţenilor ţării un trai
Replica la legea 19/2000 - legea pensiilor decent.
Or, constatăm că nu ştim cine este statul. Iar guvernul se dovedeşte
Argumente şi motivaţii a fi specialist mondial în desfiinţarea surselor noastre de trai şi
- urm are din nr.678 - parlamentul un loc unde se trăieşte bine pe banii noştri.
Am declanşat iniţiativa legislativă în anul aplicării Legii 19/2000, Aşa că de la ocupanţii acestor fotolii şi portofolii nu ne mai putem
când după studierea ei am descoperit cele scrise deja şi încă multe aştepta decât tot la promisiuni deşarte şi demagogie neruşinată ca şi
altele. Când apariţia unei noi legi a pensiilor se justifica pentru până acum şi a nu încerca să ne rezolvăm noi problemele sociale de
eliminarea discrepanţelor dintre pensionari, am constatat că nici pe viaţă şi trăire, ar fi o dovadă că nu suntem fiinţe inteligente.
departe n-a fost vorba despre aşa-ceva, în principiu, ci doar de o soluţie Şi fiind vorba de un trai decent, în concepţia mea acesta - traiul
de veşnică cârpocire botezată „recorelare” care le oferă funcţionarilor decent - trebuie să fie nivelul de trai cel mai mic în societate, nivelul
posibilitatea câştigării celor necesare traiului, în mod uşor şi şefilor de trai al acestor oameni, care din diferite motive, printre care şi
acestora! Ocazia de a fi cunoscuţi ca oameni cu o mare disponibilitate bătrâneţea, nu pot munci.
la justificarea absurdului şi inechităţii legii pensilor. Când m-am convins Restul populaţiei active fireşte, trebuie să aibă un nivel de trai mai
definitiv, că autorii legii şi-au consumat inteligenţa doar pentru a croşeta ridicat în continuă creştere, căci altfel ne abatem de la legile naturii
o ţesătură din cuvinte cu ajutorul căreia să subtilizeze nişte bani din umane şi ajungem să fim canibali.
BASS şi să-i treacă în buzunarele proprii, m-am hotărât să le dau o în concluzie, ideea este că traiul decent, trebuie să fie nivelul de
replică. Şi aşa s-a născut Proiectul publicat în acest ziar după ce a trai cel mai scăzut în societate, iar dacă astăzi alături de pensionari
trecut prin furcile caudine ale aleşilor noştri din PUR, PSD, PD, PRM, trăieşte şi majoritatea cetăţenilor activi, la limita sărăciei, se datorează
şefi de organizaţii de partid locale, senatori şi deputaţi, care însă, nici în mare măsură lipsei convenţiei sociale în forma concepută de mine.
după doi ani n-au reuşit să studieze proiectul primit fiind ocupaţi cu Proiectul de lege a pensiilor care în sfârşit pune temelie traiului de­
treburi mult mai importante pentru ei şi ştiţi dvs care sunt acele cent în România şi care este posibil de aplicat, fiindcă are bază
importante treburi. Aşa stând lucrurile, soluţionarea nivelului de trai al materială necesară, adică fondul monetar al bugetului de asigurări
pensionarilor mai este posibilă doar prin voinţa societăţii în mod spe­ sociale de stat, supranumit.şi de solidaritate socială.
cial a categoriei active, care încet-încet se apropie de pensionare şi Aştept părerile şi opiniile dvs!
care dacă nu participăm la această campanie de abrogare a legii 19/ N isto r OCT A VIAN