Page 3 - Calauza_2007_894
P. 3

Călăuza noastră nr. 894                                                                                                                        Pag. 3
                                                                                         . \

        MIRIFICA ŢARA A  PADURENILOR (I)






                                                 -  Toţi învăţătorii sunt calificaţi, au merite  Şcoala, prin dotări, se aliniază la standarde  80 de ani, făcea acad. Alexandru Rosctti o
       „M I-AM  GĂSIT ROSTUL"
                                              şi grade didactice. Profesorii, la rândul lor,  europene.  Numai că dramurile...  Dacă nu  vastă  cercetare  dialectală,  publicată  în
            Cum v-aţi „ rătăcit” în acest colţ de Rai  âu rezultate lăudabile. Iată, la teza cu subiect  ne-ar izola dramurile! Visez o Lunca Cernii  Volumul „Graiul de la Meria! Dare nu va fi
          -
       şi cum de aţi rămas în atâta izolare în munţi  unic, proba de limba rotnână, din cinci elevi,  cu  borna  km  0  şi  dramuri  asfaltate  care  fost cândva Mierea? pentru că jos, în valea
       cu păduri nesfârşite şi drumuri proaste,   unul a fost notat cu nouă, doi cu opt, doi cu  coboară către Hunedoara?  Sarmizegetusa,  numită Vadul Dobrei se pritoceşte cea măi
       doamna Claudia Locher, director al Şcolii  şase, adică mult peste media judeţului. în  Depsuş şi Dobra, centru turistic fără egal,  căutată miere de tei şi multifloră. Cine ştie?
       Generale Lunca Cernii de Jos?          şcolile unde vor merge ne fac cinste. Ei au  mpzeu în muzeu din coroană de munţi.  Ştiut  este,  însă,  că  sufletul  pădurenilor
          -  Mai  întâi  am  venit  suplinitoare  la  mai multe clase decât cei de la oraş, adică   SUFLETUL DE MIERE AL   luncani este unul de miere.
       Lunca Cernii  de Sus, pentru clasele I-IV;  toţi au absolvit cu zece cei şapte ani de acasă:   PADURENILOR                                  GligorHAŞA
       apoi am fost titularizată la „Centru”, dar cu  au muncit de mici, sunt obişnuiţi cu greută­  Elevii erau toţi în sală. De toate
       gândul la plecare. Iată că am rămas „direc­  ţile, au deprinderi educative sănătoase, sunt   vârstele, în costumele lor cusute cu
       toare la şapte şcoli” -  şcoala de centra şi  fii  şi  fiice  de  pădureni  „de  dincoace  de   fir  de  lumină.  în  sală  se  aflau  şi
       cele  din  satele  care  alcătuiesc  comuna.  tunel”, adică de „pădureni luncani”.  oaspeţi  rari,  elevii  de  acum  peste
       Mi-am găsit rostul.  Şcolile  sunt dotate  la   DACĂ NU NE-AR IZOLA          cincizeci  de  ani:  scriitorul  merian
       standarde  medii,  copiii  sunt  peste  media     DRUMURILE!                 Ioân  Scorobete  şi  generalul  în
      judeţeană  la tezele cu  subiect unic  sau la   La îndemnul  reporterului  intervine în  rezervă, Petra Coţolan. Spectacolul
       admiterea în învăţământul liceal.     discuţie învăţătoarea de la clasele I-V, Silvia  prezentat pentru oaspeţi s-a ridicat
         -   Constat că, de emoţii, vă ţineţi de mână  Prejban. Dânsa e fiică a locului, fostă elevă  peste  spusele  dascălilor  despre
       cu  colega dumneavoastră,  mai veche pe  a acestei  şcoli,  unde  s-a întors ca să facă  şcolarii lor. Am urcat către cupola
      aceste meleaguri. Cum reuşiţi să stabilizaţi  apostolat.  -  Copiii  mei  sunt  cum  vedeţi,  cerului la Meria în zumzet de albine
      aici într-un colţ de veşnicie, cadrele didac­  floricele de un colorit nemaiîntâlnit, crescute  şi miroznă de fagure. în acest sat de
      tice, în general pornite în exod către oraş   în poieni fără seamăn: 69 de flori din şapte  culme, rătăcit din vechime pe cea
      după 1990?                             sate. Au dragoste de carte, de dascălii lor.  mai înaltă coamă, în urmă cu vreo


         FIU IŞJ CINSTESC SATUL, SATUL                                                PORTRET                                 FAMILIA POPA
                     ÎŞI CINSTEŞTE FUI                                        DE  BIBLIOTECARĂ
                                                                                                                              Cadre didactice care s-au cunoscut aici,
         O plăcută pată de culoare, tonică, a fost implicarea Marianei Suciu   Pe  doamna  Lucia,  o  zvârlugă  de  femeie,  sprintenă  la   la  Lunca  Cernii,  s-au  căsătorit  aici,  au
      în organizarea întâlnirii Juncanilor” cu scriitorii şi cartea, manifestare  minte, dulce la vorbă şi pricepută în ceea de face, o reîntâlnim   păstorit 20 de ani, au coborât „prin tunel”
      prilejuită de omagierea unui  cunoscut scriitor român, fiu  al satului  în  Pădurenime.  Deşi  o  ştiam  cea  mai  nouă  angajată  a   la Hunedoara dar revin mereu cu dor de
      Meria, Ioan Scorobete. Aşa cum mi s-a părut şi prezenţa în sală a  bibliotecii municipale din Hunedoara. Nu are astâmpăr: ajută   obârşii. Ana şi Dumitru. Ana, dăscăliţa,
      generalului  în  rezervă  Petru  Coţolan,  fost  comandant  al  poliţiei  la pregătirea copiilor pentru spectacol, întâmpină oaspeţii,   vine dintr-o altă binecuvântată zonă,  cea
      judeţene. N-am prididit să-l intervievăm pentru a ne potoli mirarea.  toarnă în pahare esenţe de prună, dă relaţii, ştie multe.  a  Romosului  înflorit în  Câmpul  Pâinii,
         - E  o surpriză, o surpriză plăcută să vă văd într-o sală cu pădureni   Pare născută pentru meseria de „lucrător” cu cartea. Are   vatra Studentului de la Romos  şi a marelui
      şi odrasle de pădureni,  oameni de toate vârstele,  cunoscuţi mai cu  păreri de consemnat:  „Aici, aparent departe de civilizaţie,   chirurg cardiolog Nicolae Stăncioiu. Poate
      seamă prin  intermediul televiziunii,  ca  şi când ar locui  în  Insula  oamenii sunt civilizaţi; dintr-un decalog al bunelor purtări   de  aceea,  repartizată  aici,  a  rămas  aici,
      Paştelui. Ce vă aduce aici?                                   ei  au  făcut  tetralog.  De  aceea mă  implic,  de  aceea  „trec   alături de un bărbat frumos,  cu  nume de
                                                                    tunelul”, de aceea mă simt acasă. Nu am mari păcate, zice   „dascăl” predestinat în neam, Popa,'
         -   Mă  aduce  pe  aceste  locuri  fără  seamăn,  a  căror  unicitate în
                                                                    ea, nu ştiu dacă voi fi primită în Raiul Biblic, dar ştiu că,   El  zice:  „De  câte  ori  vin  îmi  caut
      frumuseţe o tot descopăr, faptul că m-am născut, am copilărit şi am
                                                                    venind aici,  am fost de mai multe ori în Rai  şi că aceasta   copilăria şi o găs’esc ca balsam de suflet”.
      şcolărit pe aceste locuri. Sunt, cum s-ar zice, băştinaş. Ori, la baştină                                            Ana, tânără profesoară de limba română,
      te  trage  dorul.  De  aici,  părinţii  mei  au  coborât în  Ţara Haţegului,   este poarta de trecere către celălalt Rai. Cunoaşte şi din cărţi   aici şi-a făcut apostolatul (pe vremea când
      adică pe vatra de neam de unde, în Evul Mediu, au urcat muntele şi   istoria „populării” în ev mediu şi cea a depopulării în zilele   Gligor Haşa, ca inspector general - adjunct
      au căutat codrul românii „nesupuşi”. Poate că de-aia, vezi Doamne,   noastre.  Pare, deşi fragilă liană, o luptătoare potrivită pentru
                                                                    funcţia de directoare la Muzeul Sătesc al Pădurenilor. Lasă,   colinda şi pe la şcolile din munţi), aici s-a
      suntem atât de mândri de „noua noastră ţară”.                                                                        perfecţionat prin lecturi, fără a avea nevoie
           înseamnă că şi prin zestre genetică v-aţi depăşit  condiţia fiind   cu  modestie,  la sfârşit,  informaţia că este  fiică  a locului,
         -                                                                                                                 de  o  „universitate  lâ  distanţă”;  aici  a
      fiu  de pădurean  ajuns  general.  Aşa  trebuie  să-mi  explic  marea   unde a făcut şi şcoala generală, că a fost colegă cu pui de
      dumneavoastră prietenie cu un alt pădurean care a onorat şi sfinţit   pădureni  care  iarnă,  vară,  pe  zi  senină  ori  sub  cumplite   pregătit zeci de generaţii de Feţi-Logofeţi,
      locul, Muntean Drăgan.                                        furtuni de zăpadă au coborât şi urcat potecile pentru a ajunge   coborâtori  din  istorii,  cu  toloboni  in
                                                                    la „soba” cărţii. A iubit, de mică, cu dor, cartea şi, fără să  picioare  şi  trăistuţa lui Drăgan pe  umăr.
         -  Aşa este. Cu aceasă origine şi cu asemenea prieteni mă mândresc.
      Cine îşi uită rădăcinile, se usucă; cine le adapă cu rouă de suflet, le                          viseze,  a  ajuns  bi­  împreună  cu  soţul,  care  a  cuvântat  ce
                                                                                                                           mi-a mers îa inimă, aşteaptă pensionarea
      întăreşte. Sunt mândru cu pădurenii mei de dincoace şi de dincolo de                             bliotecară,  colabo­  pentru  a  reveni,  mai  des  sau  pentru
      „tunel”,  adică  de  punctul  care  desparte  pădurenii  ghelăreni  şi                           ratoarea  „doamnei   totdeauna la izvoare. Ei sunt convinşi e*
      hunedoreni, de pădurenii luncani şi merieni. G zi ca asta îmi trezeşte                           Herban”,  cea  mai   şi într-o altă viaţă se vor regăsi aici. Dacă
      dorinţa de a deveni activ, ca să pot face ceva pentru ei, pentru costumul                        sufletistă  biblio­  mi se va cere adresa, zice Ana, aş specifice.
      şi brâul pădurenesc, pentru datinile nealterate.  Urc aici şi mă bucur                           tecară,  după  Mo-
      ori de câte ori au loc asemenea evenimente. Astăzi chiar gândeam:                                nica  Anton  de  la   Ţara de Dincolo de Tunel. Mai înregistrez
                                                                                                                           câteva metafore absolut inedite şi zemoase
      Bucureştiul are un muzeu al satului românesc; Sibiul are un muzeu al                             Blaj, pe care o ştie   despre acest Spaţiu Ocrotit de Dumnezeu
      civilizaţiei ţărăneşti transilvănene. Oare de ce nu am avea şi noi aici,                         autorul   acestui   şi ne despărţim, cu părere de rău.
      în inimă de ţară, un muzeu al civilizaţiei muntelui şi pădurii?!                                 portret  de  tânără
         -  Generos  gând.  Şi n-ar fi prea greu  să devină faptă.  Mai ştii?!                         bibliotecară.                                   G.H.
      Punând suflet lângă oameni ca voi, Ioan Scorobete, Rusalin Işfănoni,                                         cea mare de  36 de ani este vânzătoare,  iar băiatul
                                          Mariana  Suciu  şi  alţii  aţi   SCOROBETE MARIOARA                      Daniel  lucrează ca paznic  la Hunedoara.  Celelalte
                                          putea  înfăptui  m inunea.                                               două fete sunt plecate în Spania să câştige nişte bani
                                          De-o fi să fie, las Deva pen­       SE DESTAINUIE                        acolo.  Fetiţa cea mică  a făcut Liceul economic  şi
                                          tru Lunca Cernii.
                                                                                                                   Şcoala sanitară, dar tot a plecat.
                                                      GligorHAŞA       Numele de  Scorobete în comiina Lunca Cernii   -V ă  ocupaţi cu creşterea animalelor, cu laptele
                                                                    de Jos este destul de des întâlnit. Cu ocazia acestor  de la vaci ce faceţi?
                                            P.S. Acest scurt interviu   întâlniri cu locuitorii de aici, pentru câteva minute   -   Da,  ne  ocupăm  cu  creşterea animalelor'  iar
                                          s-ar fi putut intitula: „ Când   ne-a fost interlocutor Doamna Scorobete Mărioara.  laptele îl  folosim în  gospodăria proprie.  Nu  avem
                                          nu  uiţi  rădăcinile ” .  Petru   -  Doamna Scorobete, vă iubiţi aceste locuri?  unde să-l vindem.
                                          Coţolan ne-a declarat că le   -  Le iubesc fiindcă aici m-am născut şi aici îmi   -  Sursele de venit sunt slabe, aici la dvs.
                                          simte prin bunici şi părinţi.   sunt înmormântaţi bunii şi străbunii. Viaţa n-a fost şi   -  Da, nu-prea avem din ce să facem un ban şi poate
                                         Niciunde  nu  se  mai  dă   nu este uşoară, mai ales în anotimpul de iarnă. Am  şi din această cauză cei tineri pleacă în alte ţări,
                                          bună-ziua ca aici şi niciunde   soţul  bolnav  şi  acest  lucra  îmi  apasă  şi  mai  mult   -Speraţi să se întâmple ceva să o duceţi mai bine?
                                          nu se lasă atâta loc de bună   mersul vieţii.                               -  în primul rând să avem sănătate că afine, chiar
                                         ziua,  chiar şi  de  către  un   -  Copii aveţi, cu ce se ocupă şi dacă vă sprijină ?  şi la greu, nu ne dăm bătuţi.
                                          general-poliţist.            -  Am avut cinci copii, dar unul a decedat. Fata                             MironŢIC

       c A l , A  6 ^ 4   n o ^l s t r A                           Z i a r u l  c a r e   se;  r&sp&ctă.  ş i   v>â  r&sp&Ci&i
   1   2   3   4   5   6   7   8