Page 3 - Calauza_2007_915
P. 3

Călăuza noastră nr. 915                                                                                                                        Pag. 3



                                                                                        COMORILE



                                                                                                    DIN  M UNŢII



                                                                                                                  ORĂŞTIEI




                                                                                     la  1551,  citându-i  pe
                                                                                     isto rio g rafii  L azie  şi
                  D O U A   C O M O R I   I M E N S E                                Vplfgang  Betlen,  măr­
                                                                                     turiseşte despre comorile
             A Ş T E A P T Ă ...  Î N T Â M P L A R E A                              lui Gheorghe Martinusie
                                                                                     şi  sursa  lor:  lisim ahii
           Până la a doua goană după  aur, în   întrerupte de istorici cu autoritatea unui
                                                                                     confiscaţi de  la pescarii
        Munţii  Orăştiei,  începută  în  1990  cu   V asile  Pârvan  sau  C onstantin  Dai-
                                                                                     care  găsiseră  în  vadul
        aparatură performantă de către grupuri   coviciu  şi  de  apropierea  războiului.
                                                                                     S treiului  com oara  de
        mafiote şi reţele de traficanţi, se vorbea   Altfel, credem noi, pânza bănuielilor şi
                                                                                     400 000 de cosoni, plus
        despre  Comoara  lui  Decebal  dusă  la   incertitudinilor s-ar fi destrămat demult,
                                                                                     podoabe  şi  sloiuri  (lin­
        Roma  ca  despre  o  legendă  Fuseseră   spre mai binele istoriei naţionale.
                                                                                     gouri)  de aur:  „a  şi  luat
        uitate  şi  cele  descoperite  în  secolele   Sub  pecetea  tainei  mai  stau  două
                                                                                     m ulte  m ii  de  la  unii
        XVI-XVIII.  Pentru  a  nu  fi  bănuiţi,   comori:  cea din veşminte  şi obiecte de
                                                                                     pescari  şi  multe  mii  a
        săltaţi  şi  schingiuiţi,  sătenii  de  la   cult,  ascunsă  în  Peştera  M arelui  Zeu
                                                                                     m ai  g ăsit  în  num ita
        G răd işte,  S ubcununi,  M ăgureni,   Zamolxis  (vezina),  şi  cea  ascunsă  de
                                                                                     boltiţă”.
        Costeşti,  Piatra Roşie -   Alun  păstrau   F ran ciscu s   G ezti,   guvern ato ru l
                                                                                        M artinuzi,  zis  M onahul,  episcop   acestea, zice Volfang Betlen, citat de
        sub  jurăm ânt  de  m oarte  taina.  Câţi   Transilvaniei,  în  zidurile  cetăţii  Deva
                                                                                     catolic  al  Oradiei  M ari,  era  tutorele   Şincai, au fost răpite de la români.
        s-au  îm bogăţit  şi  câţi  au  m urit  sub   sau la conacul de la Sântuhalm (ale cărui
                                                                                     fiului nevârstnic al lui Ioan Zapolya. în   Aşa  stând  lucrurile  să nu ne  mire
        pecetea ei nu se mai ştie.            urm e  ar  trebui  căutate  pe  dealul  de
                                                                                     numele  lui  Ioan  Sigismund el  guverna   fabuloasa  comoară  a  lui  Franciscus
           Izvoarele  scrise  vorbesc  despre   deasupra  b isericii).  G ezy  devine
                                                                                     îm preună  cu  g en eralu l  C asaldo,   Gezti, care îşi aşteaptă descoperitorul.
        com orile  duse  de  Traian  la  Roma,   guvernator al  principatului cu reşedinţa
                                                                                     castelanul  Devei.  Pentru  înţelegerea   Dacă  nu  cum va  ele  fac  parte  din
        despre  cele  d esco p erite  în  vadul   la  Deva  după  m oartea  lui  Cristofor
                                                                                     secretă cu turcii, lăcomind să devină el   „reţeaua brăţărilor” şi din grupări in­
        Streiului (Sargeţiei) ori la Grădiştea de   Bathory,  la  sfârşitul  veacului  al  XVII-
        Munte,  dar nu  e  de mirare,  de  vreme   lea. Acesta era considerat cel mai bogat   principe al Ardealului, a fost căsăpit în   terlope  de  tip  Ceia.  Dacă  gândul
                                                                                     castelul său de la Vinţu de Jos de către   asociativ  ne-ar duce  mai  departe  am
        ce nu a fost descoperită cu certitudine   om  din  Im periul  Austriac.  El,  ajuns
                                                                                     spaniolii  lui  Casaldo.  Gheorghe  Şincai   pune semne de întrebare privitoare la
        adevărata Sarmizegetusa.  capitală po-   hotr.og  de  steag  al  Ardealului  şi  Ţării
                                                                                     zice că l-a ajuns blestemul aurului dacic   graba  şi  cheltuielile  cu  care  „se
        litico-adm inistrativă  a  Regilor  daci.   Ungureşti, reface cetatea, o lărgeşte şi o
        Din tot ce au descoperit arheologii  de   restaurează pe cont propriu. Dar moare   însuşit de la bieţii pescari.  După moar­  resta u re a ză ”   sub   „regim    de
        pe  la  1920  încoace,  nim ic  nu  de­  otrăvit  la  Orăştie,  pe  când  venea de  la   tea  sa,  „în  cetatea  Gherlei,  cea  de  el   p ro p rie ta te ”  sau  de  sit  scos  din
        m onstrează  cu  certitu d in e  că  ea,   Alba  Iulia,  lăsând  ascunsă  o  imensă   făcută,  s-a  găsit:  872  funţi  de  aur   circuitul  patrimonial  Cetatea-Devei,
        capitala,  a  fost  în   M unţii  Orăştiei   comoară.                        nelucrat,  20 funţi de aur (sloi) neprelu­  M ărturie  ar  putea  depune  Sorin
                                                                                     crat,  1387 funţi  de argint nelucrat, 466
        (Grădiştea)  ori  la  Porţile  de  Fier  ale   Cum a fost strânsă, de unde provenea                                 Moldovan,  apropiatul  multora dintre
                                                                                     funţi, sloi galbeni şi 4000 galbeni de ai
        Transilvaniei  (V arhel).  Cercetările   ea  putem  deduce  apelând  la                                             bănuiţii de astăzi, numai că acesta s-a
        c o lo n elu lu i-to p o g raf  C onstantin   Gheorghe  Şincai,  care,  în   lui Lisimah, dintre care fieştecare făcea   dus, cu un glonte în cap, în „lumea lui
                                                                                             patru galbeni ungureşti”. Toate
        Zagoriţ, între  anii  1920-1937,  au  fost  Hronicul  său,  la  1543  şi                                            Bicilis”.
             BLESTEMUL AUBULUi                                                                      c r a i u l     Este bine să observăm coincidenţe şi dezacorduri
                                                                                                     T ra c ie i,   între surse.  în celelalte două, amintite,  se vorbeşte
           Informaţiile despre imensa comoară, constând în prin­
                                                                                                     cu   ins­    despre 40 000 de monede Lisimah; la Lazie  respec­
        cipal din  lisimahi  de aur,  dar  şi  din  obiecte  de  oferverie
                                                                                                    cripţie  gre­  tiv Şincai, de 400 000, cifră mai plauzibilă dacă ne
        care pluteau în Apa Sargeţiei, sunt contradictorii. Toate se
                                                                                                   cească.  Cum   gândim la aurul regilor daci strâns în cantităţi imense,
        pun de acord că ea a fost găsită în vadul Streiului, în dreptul
                                                                                                fil m înţeles  din   în legătură cu găsitorii:  două surse vorbesc despre
        localităţii  Sântămăria Orlea, că în  întregime  sau  în  parte
                                                                                               (Simeni vrednici   nişte  pescari,  o  alta  despre  iobagii  grofului  de  la
        comoara a fost însuşită de cardinalul (Călugărul) Martinusi,
                                                                                                 credinţă,  s-au   Sântămărie Orlea care au găsit comoara în prundul
        în  cârdăşie  cu  generalul  Casaldi,  încartiruit  cu  trupe
                                                                                             găsit   cam    la    Streiului, cărând pietriş pentru reparaţii la zidurile
        austriece în Cetatea Devei. Ştirea cea mai completă o găsim
                                                              400.000  de  galbeni  şi  multe sloiuri (lingouri) de aur.   castelului. în toate cele trei cazuri se vorbeşte despre
        în „Cronica românilor” de  Gheorghe Şincai. Apelăm deci,
                                                              Ducându-i acasă şi împărţindu-i între ei, unii dintre dânşii   Strei-Sargeţia şi nicidecum despre Râul Orăştiei care
        la Şincai, aducând limbajul cronicii la vorbirea de astăzi:
                                                              au  mers  la  Bălgradul  Ardealului  pentru  a  afla  de  la   vine  de  la  Sarmizegetusa  Regia  pe  sub  cetăţile
        „O istorie frumoasă scrie despre anul  1543 Lazie, despre
                                                              argintari  ce  preţ  ar  avea  aurul  acela.  Aşa  s-a  aflat  şi   Blidaru şi Costeşti. Aşadar, neîndoielnic Streiul este
        nişte români şi o parte a visteriei lui Decebal ascunsă sub   Gheorghe Monahul sau Martinusie, tutorele pentru fiul   Sargeţia cea  veche,  care  prin  secole  şi  milenii,  şi
        albia Streiului,  cea neaflată de împăratul  Traian,  zicând:
                                                             • craiului (regelui) Ioan Zapolia, care ocârmuia Ardealul,   prin corupere fonetică, astăzi se numeşte altfel. Prin
        „O parte a acestei visterii  s-a aflat (găsit) în numitul râul
                                                              care  a  început  a-i. cerceta  pe  pescari  luând  mii  (de   urmare  capitala  Daciei  nu  a  fost  la  Grădiştea  de
        Sargeţiei,  pe  care  râu  romanii  îl  numesc  Strei  (Sar-
                                                              monede) de la unii şi multe mii a mai găsit în amintita   astăzi, ci în apropierea actualei Sarmizegetusa Ulpia
        geţia=strei-geţia=Strei?), prin această întâmplare: Mergeau
                                                              boltiţă.  Ceilalţi pescari, prinzând de veste,  au încărcat   Traiana,  cum  bine  intuiesc  istoricii  de  la  sfârşitul
                                      nişte pescari romani cu
                                                              câteva  cară  (de  aur  sau  de  bunuri?)  şi  au  trecut  în   secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. Nici
                                      şeicile (luntrii cu fundul
                                                              Moldova”.  La  anul  1551,  Gheorghe  Şincai,  vorbind   o raţiune nu există în.ideea că Decebal  a venit cu
                                      plat),  au  zărit  că
                                                              despre viaţa lui Gheorghe Martinusie şi sfârşitul acestuia,   convoaiele  de  prinşi  tocmai  din  inima  Munţilor
                                      sclipeşte ceva pe fundul
                                                              zice: „Aşa s-a sfârşit viaţa lui Gheorghe Martinusie, zis   Orăştiei  ca  să  ascundă  comori  în Ţara Haţegului,
                                      apei; vrând să scoată de
                                                              Monahul, care prădase pe bieţii pescari români”. Despre   stăpânită de romani încă din întâiul Război  Dacic
                                      sub apă ceea ce sclipea,
                                                              el scrie Samoil Cheuleşeri: Din „Istoria ardelenească” a   (101-102). Castrele descoperite recent la Chitid şi
                                      au  scos  o  grămadă  de
                                                              luminatului  cancelar  Volfang  Betlen  se  ştie  că,  după   Vâlcele  (Boşorod)  de către  Vladimir Brilinschi  şi
                                      galbeni.  Căutând  mai
                                                              moartea lui Martinusie, s-a găsit în cetatea Gherlei aur   Dan  Olteanu  în  apropierea  locului  unde  a  fost
                                      încolo,  au  dat  de  o
                                                              neprelucrat în cantitate de 872 funţi (unitate de măsură   descoperită comoara de lisimahi întăresc ipotezele
                                      boltiţă zidită sub apă, pe
                                                              germană egală cu 0,5 kg; un funt = o livră) sub formă de   noastre. Ba, mai mult, îngăduie să fie formulată alta-
                                      care   o   spărseseră
                                                              „sloi”  (azi lingouri), 20 de funţi de argint neprelucrat,   în  castrul  de  la  Vâlcele  Rariştea  trebuie  căutată
                                      rădăcinile  copacului  şi   1837 sloi de argint, 466 funţi de argint şi 4000 de galbeni   localitatea (cetate,  castra) unde a fost dus capul  şi
                                      au  aflat  şi  mai  mulţi
                                                              de-ai lui Lisimah, dintre care fieştecare făcea cât patru   dreapta  lui  Decebal,  pentru  ca Traian  să  le  arate
                                      galbeni,  mai  cu  seamă
                                                              galbeni ungureşti”.Comoara aceasta, mai adaugă Şincai,   oştenilor (Rani-storum = Raniş-storum).
                                      lisimahi, după Lisimah,
                                                              fusese răpită de la români.                                       Pagină realizată de Gligor HAŞA
             W' _____  W" _____                  _ ____ W*
                                                                —   Z i a r u l   care  sc  respectă  şi  vă  respectă.
   1   2   3   4   5   6   7   8