Page 2 - Calauza_2008_922

Călăuza noastră 922 Pag. 2

L I N G U R I Ţ A I ) L M I E R E Ş I . . .
C A T U R A I > E V E N I N
VALEA Uman - umanitarism şi omenie faci un act umanitar

DE NEUITAT româneasca omenie” pentru un copil, un bătrân,, un
bătut de soartă, nu se cade, să
99
■ - urmare din pag. 1 - statului, a clasei politice fără dezveleşti în public rănile lui
pe malul stâng al văii şi priveam
Unele reintră în circuit, lege şi Dumnezeu; atitudinea Iov pentru a impresiona Cerul.
plopii înalţi în lungul apei.
îmbogăţindu-se cu alte de nepăsare crasă faţă de Miticul Crăciun a devenit
Uneori, îmi ieşeau la numă­
semnificaţii, impuse nu de bătrâni şi copii, lăcomia simbolul bunătăţii şi al
rătoarea mea grăbită, 23, alteori
aducerea aminte, ci de viaţa devenită boală socială la dărniciei omeneşti fiindcă a
24 şi chiar 25 de plopi.
Iarna asta s-a vestit când într-una din verile cele mai î n s ă ş i. E ste şi c azu l „Onasici" de-ai noştri, dăruit din inimă. Noi, românii,
din cer, a început să ningă cu secetoase ale copilăriei mele, cuvântului UMAN prin care precum Patriciu, Vântu, suntem un neam trăitor sub
fulgi albi, ca mâna ta. Poate vreme de vreo săptămână n-am înţelegem ceea ce ţine de Becali, toate astea şi încă s e m n u l o m e n i e i , î n t r ­
această ninsoare va ajunge ajuns la întâlnire cu râul cel om, de omenire. Luat adver­ altele au repus în circulaţie ajutorării, frăţietăţii creştine.
pentru câţiva oameni de drag. Era prima oară când am bial semnifică ceea ce ţine de un cuvânt nobil, sortit Vin sărbătorile darurilor, e
zăpadă şi pentru o plimbare a început să plâng acolo unde de dragostea de oameni, care cândva „cimitirului de vremea colindelor; cu daruri
celor îndrăgostiţi. atâtea ori bucuria mea nu mai simte compasiune faţă de c u v i n t e " şi a v â n d o alese ne caută Magii. în
N-am să uit. niciodată avea margini, Valea secase s u fe r in ţe le s e m e n ilo r, cauzalitate de noi toţi ştiută: bordeiul săracului şi la ieslea
V a l e a B o z u l u i . V a l e a însemnând bun, omenos, sărăcia ţării . şi nepăsarea mitică s-a născut Mântuitorul.
peste tot chiar şi mica bulboană generos, sensibil. Astăzi tot
copilăriei mele. Valea atâtor conducătorilor ei. Parcă mai Fie ca în inima oricărui român
de sub un ţărmure, dispăruse. mai frecvent şi în speţă prin
zile de vară, când, îmi priveam ieri am eradicat boala să renască SPERANŢA. Din
De atunci, o altă vară mai mijloacele mass-media,
chipul unduindu-se în curgerea foametei, pelagra, mai apoi lumea speranţei, poetul
secetoasă n-am trăit. Cred că şi a u z i m d e r i v a t u I tuberculoza, odată cu ele,
limpede a apei şi pe care am naţional ne trimite în dar
• fralete meu, s-a inspirat din acea U M A N I T A R - analfabetismul, pentru ca
iubit-o fiindcă o simţeam colinda: „Crăiasă alegându-te/
vară, când, mai târziu a scris U M A N I T A R I S M , cu astăzi toate să recidiveze
aproape de tălpile picioarelor. îngenunchem rugându-te,/
cartea de povestiri pentru copii referire Ia acte umanitare în îngrijorător.
Valea, când în unele veri înalţă-te, ne mântuie/ Din
„Arşiţa verii şi a sufletului sprijinul celor suferinzi, După atâtea „picături de
fierbinţi şi secetoase rămânea valul ce ne bântuie/ Fii scut de
meu!". Doamne, ce titluri de bolnavi, bătuţi de soartă. Din venin" pipetate la această
numai cât un firicel de aţă şi întărire/ Şi zid de mântuire/
mare frumuseţe a avut fratele nefericire, frecvenţa cu care rubrică am socotit ca la
chiar dispărea şi acesta. Privirea-ţi adorată/ Asupră-ne
meu. Şi ce cărţi minunate a circulă term enul vizând sfârşit de an vechi, al
Valea ce am urât-o doar în c o b o a r ă , / O, M a i c ă
scris, cărţi pe Care acei ce vor manifestările umanitare ne nenorocirilor, şi început de
două rânduri, atunci când şi-a p rea c u rată ,/ Şi puru rea
ajunge în satul natal şi vor pune pe gânduri. Cândva an nou, al speranţelor (că,
dat pe faţă furia şi-a ieşit din Fecioară, Mărie!/ Noi ce din
poposi câteva minute sau ore în acţiunile um anitariste se
maluri de a ajuns până-n uşa deh, speranţa moare ultima, mila sfântillui/ Umbră facem
Casa Memorială Nicolae Ţie, cu petreceau cu frecvenţa de
bisericii şi în grădina casei, dar măcar de-ar muri de gât păm ântului,/ Rugămu-ne-
siguranţă că se vor bucura. astăzi, la noi, în ţările din
părinţilor. Atunci, mi-a venit cu cei ce ne-au luat-o!) Să n d u rărilo r,/ Luceafărului
Poate, iama asta va ninge şi lumea a treia unde se trăia ca
să-i blestem apa puturoasă, dar punem ca dar al „Călăuzei mărilor;/ Ascultă-a noastre
peste Valea satului meu, apa ei în plin ev mediu primitiv.
n-am putut să fac acest lucru. noastre" şi o linguriţă de p lân g eri./ R egină peste
sorbind fiecare fulg căzut din A ş a d a r, r a d i c a l i z a r e a
îmi aduc aminte cum miere. Numele acesteia fie îngeri,/ Din neguri te arată,/
ceruri. s o c i e t ă ţ i i r o m â n e ş t i ,
alergam din grădină cale de „omenie" şi „umanitarism". Lumină dulce clară,/ O, maică
M iron ŢIC creşterea îngrijorătoare a
vreo 40 de metri şi mă aşezam Deşi ne repugnă fastul,
numărului celor săraci lipiţi prea curată,/ Şi pururea
a g r e s i v i t a t e a , p o m p a
pământului, năpăstuiţi ai F e c i o a r ă , / M ă rie ! (M.
fudulului şi chiar nesimţirea
s o a r t e i , î m b o g ă ţ i r e a ; cu care se fac pe scene şi la Eminescu)
Sărbătoarea Crăciunului şi midasică a celor puţini, GligorHAŞA
televiziuni actele umanitare.
Noul An 2008 să aducă lacomi şi veroşi, nepăsarea D acă din c re ş tin e a sc ă
--------------------- ----------- v
tuturor locuitorilor judeţului VA S C U L
Hunedoara, membrilor şi
SIMBOL AL PĂCII
colaboratorilor partidului
ŞI BUCURIEI
nostru, bucurie şi deosebite
Cu toţii ştim că
împliniri însoţite de
vâscul este o plantă
tradiţionalele urări Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi Anului parazitară ce creşte pe
Nou ne oferă prilejul de a adresa tuturor militarilor ramurile sau trunchiul
Sărbători fericite! şi
activi şi în rezervă, precum şi populaţiei din unui copac, în lemnul
La mulţi ani!
judeţul Hunedoara, c ă r u i a î şi î n f i g e
Florin CAZ ACU, preşedinte Sărbători fericite! şi rădăcinile şi-şi ia hrana
g a ta p r e p a r a tă . El
al PSD - Filiala Judeţeană tradiţionalul „La mulţi ani!”
preferă mai ales bradul,
Hunedoara Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în mărul, stejarul.
\rezervă - Filiala Judeţului Hunedoara - M.A.I. î n t i m p u l
sărbătorilor de iarnă,
interpretate de budaşii de la Boz, care, de-a vâscul se bucură însă de '
lungul timpului au păstrat, au transmis şi au
DE SĂRBĂTORI, colinde, colinde pus în valoare frumoase colinde ale zonei, o atenţie deosebită, fiind
folosit la decorarea
L> grupul instrumental „Crai Nou” din în zilele de sărbătoare ale Crăciunului. caselor. De ce acest
în aceste zile de început de AlbaMia, Printre colinde se remarcă: Marşul dubei în lucru? Deoarece vâscul
Ajun, Delean gazdă 'cest domn bun, Colo este socotit a fi simbolul
sărbători au apărut pe piaţă două C.D.-
susu mâi dinsusu, De când Domn bun pe păcii şi bucuriei. Există
uri de excepţie şi de importanţă pentru
pământ, Vânători de-ai lui Pilat, Noi de obiceiul ca sub crenguţa
judeţul nostru. Este vorba de:
veste, ţi-am venit, Marşul dubei de de vâsc atârnată de tavan
CO LINDE TRA D IŢIO N A LE
Crăciun. sau de tocul uşii,
DE PE VALEA GEOAG IULU I
Adriana DIMA oamenii să se sărute. De
(Hunedoara), ce conţine colinde
a s e m e n e a e x i s t ă
tradiţionale de pe Valea Geoagiului,
credinţa că vâscul aduce
interpretate de tinerii solişti:
în casă, sănătate pentru
VALENTIN CRAINIC, CRISTIAN
întreg anul, că verdele
FODOR şi OV1DIU OLARI. C.D.-ul
său protejază casa şi
conţine 20 de colinde printre care: familia. De aceea, să nu
Scoală-te scoală domn bun; Colindă de A STA -I SARA LU I A JU N ,
Ajun; Colinda Sfinţilor; Colinda lu' M Â IN E-I ZIUA DE CRĂCIUN. uităm: nici o casă fără
vâsc în aceste zile de
Pătru; Colinda lu' Niculaie; După COLINDELE DUBII DE LA BOZ.
sărbătoare,
Sfântu' de Crăciun etc. Acompaniază Aşa cum se spune, colindele sunt
Viorel TINCA
Ziarul care se respectă şi vă respectă!
CĂIAUZA NOASTRA -