Page 10 - Campul_1924_01_01

C Â M P U L 9
Pentru întâia oară la Ţigăneşti s’au plămădit neamuri de
grâu curate, mai productive şi mai bune de cât cele ce se cultivă
obicinuit în ţara noastră, sau, cum zicem în graiul cărturăresc,
pentru întâia oară s’a produs la Ţigăneşti grâu selecţionat.
Gospodăria de acolo e o pildă de rânduială şi de muncă:
rari plugari care să aibă vite mai frumoase, cai mai aleşi, holde
mai bogate ca la Ţigăneşti.
G. Ci păi a nu nu a păstrat lumina sub obroc ci a împărtăşit-o
şi altora. A scris în foile de agricultură, a scris cărţi pentru lumi­
narea plugarilor. A lucrat neobosit în Societatea Agronomilor,
anume întemeiată pentru a ajuta răspândirea luminei la ţaiă.
Nu era constrâns de nevoile zilnice să caute o slujbă pentru
că împrejurările îl ajutaseră să aibă agonisita trebuincioasă. Ci
din curată dragoste pentru ţărănimea al cărei fiu era, el a intrat
în slujba Casei Rurale care era menită să ajute împărţirea pă­
mântului la ţărani înainte de reforma agrară. Acolo a fostunul
din cei mai destoinici slujbaşi şi bunul tovarăş de muncă a altor
agronomi de mâna întâia : Max. Popovici, pe care o moarte ne­
miloasă l’a răpit prea de vreme dintre noi, Popovic;-Lupa, Sache-
1 ari de şi alţii.
In timpul războiului, G. Cipăianu a fost consilier agricol
şi a dat dovadă în acele grele împrejurări de o mare vrednicie.
Acea vreme de greutăţi nespuse a fost piatra de încercare când
s’au ales cu adevărat oamenii de nădejde. Acea vreme l’a pus în
rândul întâiu pe cel ce dăduse aşa de hotărîtoare dovezi de des­
toinicie. A fost numit după aceea Prefect, pentru scurtă vreme
iar în 1919 Secretar general la Ministerul / gri culturii şi Domeniilor.
Alăturea de Ministrul I. G. Duca, şi ajutaţi de o mână de oameni
anume aleşi de dânşii, el a pornit reforma agrară. Curând a fost
numit Director general al Casei Centrale a Cooperaţiei şi Imprc-
prietărirei. De atunci, de -5 ani încheiaţi, el conduce ca un general
de oştire, marea bătălie de întărire a ţărănimej.
Azi bătălia e câştigată : ţăranii sunt stăpâni pe pământul
lor, 6 milioane de hectare s’au expropriat în toată România şi
un milion două sute de mii de ţărani au fost împroprietăriţi.
( Cum a putut sta G. Cipăianu aşa de neclintit la postul de
comandă? I-a dat putere şi statornicie însuşirile sale alese : o
minte ageră, o vajnică putere de muncă, o fire care nu se turbură
de nimic, ci ia lucrurile cu chibzuială şi linişte. Nici un om n’a
ieşit vreodată supărat din biroul său şi tuturora le-a fost drag.
Cunoaşterea de oameni l’a ajutat mult, învăţătura sa în tre­
burile plugăreşti şi mai mult, dar mai presus de orice, l’a ajutat
darul pe care i i’a dat Dumnezeu de a descurca şi lucrurile cele
mai încâlcite şi de a nu întortochia pe cele ce sunt drepte şi liiri-
pezi.