Page 4 - Campul_1924_01_01

4 C Â M P U L

Iarna grea ce s’a lăsat ou omătul gros oare
acopere zările ţărei ne dă nădejdea că sămânţa
aruncată în pământul ars de soarele secetei din
toamnă va găsi culcuş bun pentru a da roadă
îmbelşugată....
Aşa e oredinţa poporului şi s’a văzut că
această credinţă este întemeiată.
Păşind cu nădejde şi muncă hotărâtă în noul
an dorim cetitorilor acestei cărticele an îmbel­
şugat şi gânduri bune.

Oameni ai pământului aceluia

Mii de săteni nu mai vor să muncerţiscă pământul.
Li se pare chiar că nici în sat nu trebuie să mai locu­
iască. Au intrat în târguri şi oraşe. Şi fiindcă în copi­
lărie nici carte n'au învăţat, nici meşteşug nrau deprins
nici la negustorie nu se pric&p şi n’au cu ce o face, au
intrat servitori, măturători, paznici, curăţitori. Şi aceste
slujbe trebuie să le îndeplinească cineva. Să le îndepli-
neiscă însă cu vrednicie şi cu cinste. înţeleg foarte bine
să-şi părăsească omul satul şi căminul său — dacă e
n'voie — când poate di peste m trai mai’bun. Dar să
părăsească o căsuţă bună pentru un bordeiu netrebnic,
să schimbe traiul său omenesc pentru uţi- trai în mi­
zerie, în murdărie, în desfrânare, aceasta nTo înţeleg.
Pentru acei cari aveau un rost şi puteau să aibă
unul şi mai bun, pentru acei cari s’au lăsat de plugărie,
socotind-o nevrednică, de ei, pentru îndreptarea acelor
rătăciţi scriu acestea.
,,W aveam pământ de ajuns şi de aceea am plecctt,r,
îmi spunea unul, căruia i se părea câ-i prea puţin 5
pogoane.
Cum? Cinci pogoane nu sunt deajuns pentru în­
treţinerea unei familii ţărăneşti? Dar le-ai muncit cum
trebuie? Căci în alte ţinuturi o aşa întindere de pământ
e socotită, ca o moşie. Pe cinci pogoane pământ poate