Page 5 - Campul_1925_08_15
P. 5

CÂMPUL                           197


             Se  cunosc  patru  varietăţi  de  sparanghel :
              1)  Sparanghel  comun  cu  trunchiul subţire verde  şi  vârful
        violet.
              2)  Sparanghel  de  Olanda  cu  trunchiul foarte  gros, scurt,
        alb  şi  cu  vârful  violet.
             3)  Sparanghel  d’Argenteuil  timpuriu  şi  târziu  cu  tul­
        pina  groasă  şi  foarte  gustoasă  şi
             4)  Sparanghelul  de  Germania  cu  trunchiul  lat  de  co­
        loare  roşcat  cenuşiu.
             Sparanghelul  se  îmmulţeşte prin  seminţe  care  se  seamănă în








        Februarie  sau  Martie  în  terenuri  care  au  fost  bine  desfundate
        şi  îngrăşate  cu  bălegar.  In  acest  caz  riţomeîe  se  desvoliă  for­
        mând,  rădăcini  care  într’un  an  se  pot  transplanta  la  Jocul  de­
        finitiv.  Sămânţa  se  seamănă  rar  pe  straiuri  la  distanţe  de  23-
        30  cm  rând  de  rând  şi  după  răsărire  e  bine  să  se  rărească
        acolo  unde  sunt  prea  dese.
              Cultura.  Sparanghelul  creşte  bine  Intr’un  teren  bine  des­
        fundat  şi  gras.  In  acest  scop  se  desfundă  la  30— 70  cm  şi
        la  fiecare  strat  se  adaugă  bălegar  putred.  Natura  terenului  ni-
        sipo-argilos  sau  humos  este  de  recomandat.  La  desfundat,  care
        este  bine  să  se  facă  cu  casmaua,  se  va  avea  în  vedere  ca  pă­
        mântul  să  se  cureţe  bine  de  pir  si  alte  rădăcini  de  ierburi.
              După  desfundat  se  pichetează  la  distanţe  de  1  m./i  m.
        când  voim  să-l  cultivăm  prin  muşuroire  sau  se  deschid  şanţuri
        la  1  m.  20,  în  care  caz  se  plantează  la  40  cm  pe  şanţ  şi
        se  muşuroeşte  pe  rând.  In  ambele  cazuri  plantele  se  pun  in  tri-
        ungbiu.  Plantarea  se  face  după  ce  mai  întâi  se  aleg  plantele
        cât  se  poate  de  uniform,  se  taie  rădăcinile  la  vârf,  se scurtează
        trunchiurile  la  io   cm  dela  bază.  Rădăcinile  preparate  se în­
        moaie intr’o  mocirlă  din  2  părţi  baligă  şi  1  parte  pământ şi  se
        plantează  in  şănţuleţele  făcute  la  40  cm  unul  de  altul  sau  in
        gropile  pichetate  la  1  m.  Atât  în  gropi  cât  şi  pe  şănţuleţe  se
        formează  mici  moviliţe  a  căror  vârf  să  rămână  sub  suprafaţa
        terenului  cu  3— 4  cm.  Pe  aceste  ridicături  se  aşează  planta
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10