Page 8 - 1913-08

treg sistemul e suspendat în lăuntrul Căii lactee, la FLOAREA BETCJLIEI
care aparţine şi sistemul nostru solar.
ROMAN DIN EPOCA AS1RO-BABILON1ANĂ
De altfel, stelele pleiadelor se află în primul sta­
DE: ŞTEFAN LÂZÂR.
diu al evoluţiei din nebuloase. Aparţin la tipul prim:
al stelelor albe, celor mai ferbinţi. Spectrul lor se TRAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRII CRJRA
caracterizează prin liniile heliului. Sunt sori noi.
IX. - 6 -
GAVR1L TOD1CA
Sfatul nebunului.
Holofern isprăvise cu prânzul său prinţiar şi în­
cepu să se distreze în cortul lui, cu cei patru coman­
danţi. Vagao se învârtea ca un prisnel, turnând vinuf.
Măscăriciul se ghemuise la picioarele lui Holofern.
Simbol Băuseră multişor cu toţii; cel mai gălăgios eră
Nabuzar. El vorbiâ întruna, pe urmă aduse vorba de atac:
Cu valuri după valuri izbeşte n ţărmuri marea, — Eu voi răzbi cu pedestrimea mea până în vârful
Şi sună ca un cântec de rugă mohorâtă Betuliei, dar atunci va fi vai şi de pietri, aşa o poftă
Suflări de vânt de toamnă, pustie şi urâtă de măcel mă arde...
— Eşti laş — observă Bilbo, dându-se peste cap.
Şi stoluri vagi de paseri stropesc cu negru zarea.
— Nu uită, păpuşe ce eşti, că un erou nu măcelăreşte
niciodată.
Corăbii negre ’n largul de turbure-albastru —
— Eu nu sunt erou? Eu, Nabuzar?
Ca vise ’ntârziate ce ncet se şterg căite — Şi se înflăcără cu totul. Ceialalţi râdeau. Bilbo îi
Plutesc spre golul sombru ce rând pe lând le ’nghite, arătă o grimasă.
Iar sus c-o jale dulce veghiaz al sării astru. — Tu! Eşti doar erou numai când e vorbă de
ospeţe şi de chefuri...
El singur pe pustiul înţinderii de ape, — Taci — strigă Nabuzar, — căci altcum, te
strivesc.
Fermecătoarea Venus, luceafăru ’nnoptării,
— De sigur — râse Bilbo, dându-se totuş la a
Ieşind întâi pe bolta cu plumb de nori a sării —
parte. — îmi vei crepâ capul. Asta am mai auzit-o des-
E ca o lumânare deasupra unei groape. tuleori dela tine, dar chiar vieaţa mea dovedeşte, că
*
* * nu ţi-ai ţinut vorba.
— Mi-o voi ţineâ-o odată, ia seama, murmură el
Aşa-i şi marea vieţii, cu valuri şi cu vânturi. înfuriat.
Cu vise poticnite ce pier întârziate... — Ei, şi ce mai lucru mare, să omori pe un om
Ca un luceafăr veşnic, rămâne dintre toate aşa voinic, cum sunt eu... Dar dacă eşti aşa viteaz între
viteji, scoală-te şi porneşte împotriva Betuliei, să vedem
Câte-o idee mare stăpână pe pământuri.
cât ţi-e de puternic paloşul.
MIHNEA OLMAZ
Ceialalţi râdeau; Bilbo se întoarse spre ei:
— Ce râdeţi? Thartan, Rabsaris, Sarezer — sun­
teţi nişte câni! Voi n’aveţi voe să râdeţi, decât în clipa,
când Betulia nu vă mai rânjeşte în faţă... Acum luaţi-vă
haine de jale, şi...
— Ei, că viteaz mai eşti! — strigă Holofern vesel,
— încurând o să-ţi predau ţie comanda supremă.
— Aş fi şi mai bun ca tine, puşlama ce eşti...
căci dacă eu aş fi fost capul oastei asiro-babiloniene,
n’ar fi rămas piatră pe piatră din Betulia...
Se învârtiâ şi săriâ întruna, oprindu-se apoi în
faţa lui Nabuzar.
— Când apare deasupra întăriturilor umbra lui
Ieroboam sau a lui Salatiel, vestita oaste a pedestrimei
o tuleşte la fugă ca un iepure, şi nu se opreşte până
' Tabără bulgară dinaintea Ciatalgei. în timpul din urmă Bul­ nu se refugiază în tabără, sub aripile mele... Iubiţii mei
4
garii au fost nevoiţi să se retragă cu vreo 10 chilometri domni, sunteţi laşi şi proşti...
dinaintea întăriturilor dela Ciatalgea, neputând afirmative
— Adevărat! — râse Holofern.
rezistă tunurilor turceşti, cari împroşcau spre corturile lor
droaie de gloanţe. Bilbo, imitând gestul lui Holofern, porunci să fie
linişte, apoi zise: