Page 2 - 1913-26
P. 2

Pag. 554.                                 C  O  S I N  Z E A  N    A                          Nr. 26.

                                                                                     De aceea drag îmi este vântul
                          C H I P U L             B L Â N D                          Şi veşnic îl aştept şi-l chem,

                                                                                      Căci amândoi purtăm în lume
             şi iertător al preotului, pe care-1  ai primejdiilor şi ca singurii
             dăm în fruntea revistei noastre,  arătători ai drumurilor drepte...     Acelaş cântec şi blestem...
             e poate icoana cea mai duioa­           Figura  aceasta  iertătoare  e                       I.  U. SORICU
             să,  din  câte  s’au  plămădit  pe   a luptătorului vremurilor noas­                   □ □ □
             pământul  îmbelşugat  în  sufe-     tre,  dela  care,  ca  şi  ’ntrecut,   Congresul
             rinţi,  dintre  Tisa  şi  Carpaţi.  în   maica  biserică  şi  neamul  cere
             ochii adânciţi în orbite se res­    scut  şi  ajutor.  Pentru  cei  înţe­  femeilor române.
             trânge  munca  uriaşă  de  apos­    legători chipul acesta vorbeşte,        Noi,  cari  nu  i-am  anticipat  nic
             tol, care în vremuri de restrişte   îndeamnă şi întăreşte...             o  laudă,  i-aducem  acum  prinosu
              se  pune  însuş  pavăză  credinţei                                      nostru.  II  aducem  cu  sufletul  plir
              şi din sufletul său îi face scutul,                                     de  muljumire  şi  convinşi  pe  deplin
                                                                                      că  ceeace  s’a  hotărît  în  congresu
              de  care  săgeţile  se  frâng  ne­                                      dela Braşov, va fi trainic şi de lunge
              putincioase.  Privindu-1  îndu­     C â n t u l                         durată.  Entuziasmul  şi  interesul  «
              ioşaţi,  vrând  nevrând  ne  trec                                       s’a  arătat  faţă  de  el,  ne  sunt  cek
              pe dinainte p r e o ţ i i   n o ş t r i    Colindător fără odihnă,      mai  drepte  chezăşii  a  acestei  trăi­
                                                                                      nicii  şi  de-aceea  urăm  cu  mândrit
              de  pe  vremuri,  cu  vieaţa  lor  El trece peste mări şi ţâri.         noroc „Uniunei femeilor române"..
              zbuciumată,  loviţi  şi  înjuraţi,   O,  daţi-mi aripi zburătoare          A  fost ca o revelaţie acest con­
              —  aşa  cum  ni  i-a  păstrat  în   Cu vântul să pornesc in zări.       gres,  în care femeea noastră a apă­
              rânduri neperitoare istoria. Ar­                                        rut  plină  de  demnitate  şi  de  disci­
              hierei  întemniţaţi  sau  exilaţi,  Tovarăş gândurilor mele             plină.  Discuţiile  serioase  şi  temei­
              preoţi  schinguiţi,  ei  vin  rând  Şi visurilor mele stol,             nice,  cari  au  răsunat  în  aula  liceu­
              pe rând, se oglindesc pe-o clipă    De-atâtea ori, cu ruga-mi caldă,    lui  din  Braşov  au  reliefat  până  la
              în  ochii  trişti  ai  aceştui  moş­  Pământului a dat ocol.            evidenţă,  că  ea  se  ştie  entuziasmâ
                                                                                      se  ştie  agita  şi  se  ştie  preţui.  Ps
              neag,  şopteşte  fiecare  o  vorbă                                      urma  acestui  congres  cu  desbaterik
              de încurajare, spune un îndemn,  De-atâtea ori, cu viersu-i dulce,      lui  aşa  de  importante,  în  sufletul
                                                                                      nostru-  a  crescut  şi  încrederea  şi  a
              înalţă o rugăciune. Ascultându-  în zorii tristei dimineţi,
              le  cuvântul  tremurător  şi  plin   El m'a făcut să uit durerea        crescut  şi  nădejdea.  Ceeace  până
                                                                                      acum  s’a  recunoscut  în  tăcere:  im­
              de  puterea  credinţei,  apare  în-                                     portanţa  femeei  în  viaţa  noastră
              chegându-se şirul fără de sfâr­     Minţitei mele tinereţi.             culturală, acum s’a accentuat energic
              şit  al  luptelor,  pe  cari  neamul  M’a mângâiat uşor pe frunte       şi  fără  de  sfială.  Aşa  e  bine,  căci
              nostru le-a dat de veacuri. No­     Şi ochii mi i-a sărutat,            drumul  va  fi  mai  uşor.  Prilejul  a-
              rocul  nostru  a  stat  vecinie  în   Pe groapa visului meu tânăr       cesta  al  femeilor  noastre  de-a  se
                                                                                      îi  cunoscut,  de-a  se  fi  înţeles,  e
              bătrânii cu sufletul tânăr şi în­                                       însuş  un  mobil  din  cele  mai  de
              ţelegător,  cari  în  vremuri  de   El dalbe flori a scuturat.          seamă  în  lupta  ce  de  acum  ne-a-
              cumpănă au părăsit liniştea ca­     L’ am aşteptat in seri de iarnă     şteaptă...
              sei,  familia  duioasă  şi  au  dus  Nebun să-mi bată în fereşti,          Dorim „Uniunei femeilor române“
              în focul luptelor crucea a toate    Din largul zărilor umbrite          cel  mai  strălucit  noroc  şi  cea  mai
              iertătoare.  De  câte  ori  s’a  ce­  Să vie să-mi aducă veşti.         strălucită  izbândă.  Sprijinite  de  cea
                                                                                      mai  puternică  armă  de  cucerire:
              rut,  au  alergat  plini  de  avânt,                                    iubirea  de  mamă,  femeile  noastre,
              ca  turmei,  care  credea  în  ei,  L’ am auzit trecând prin codri      dacă  vor  ştî  să-şi  păstreze  entu­
              să-i  fie  scut  şi  îndrumători  în liniştea albastrei seri,           ziasmul  dovedit  la  Braşov  şi  pe
              să-i fie...                         Vestindu-le în cântec vesel         mai  dedarte,  ne  vor  fi  de-acum  de
                  Şi deşi s’au schimbat veci­     Sosirea dulcei primăveri.           cel  mai  mare  folos  în  desvollarea
                                                                                      culturală.  Cu  căile  ce  duc  spre  a-
              nie  după  vremuri,  s’au  prăpă­                                       ceasta  ele  au  fost  în  curat  şi  de
              dit  şi  au  dispărut,  numărul  lor   Şi lam văzut pe ’ntinsul mării,   aceea, până la izbândă, perseveranţâ
              totuş  a  crescut  mereu  şi  me­   Sălbatec purcezând ’n larg          mai trebueşte numai.
                                                                                                       *
              reu  au  venit  alţii  şi  iarăş  alţii.  Şi ’n furia-i nepotolită
              Uneori  câte  unul,  alte  dăţi  doi   Sfărmând catarg după catarg.                 Momente dela congres.
              şi mai mulţi, dar niciodată ne­                                             întâiul  congres  al  femeiior  ro­
              închegaţi şi duşmăniţi...           Al nimăiui, şi-al tuturora,         mâne  din  această  ţară  şi-a  început
                  Ne  vine  a  crede,  că  Dum­   înduioşat şi răzvrătit,             lucrările luni, în 16 Iunie n., a doua
                                                                                      zi de Rusale.
              nezeu ni-a hărăzit preoţii-luptă-  Ca şi pe mine, pe el nimeni              Din 61 de reuniuni femeeşti che­
              tori, ca singurii noştri biruitori  Nu la ’nţeles, nu la iubit.            mate la congres, au trimis delegate
   1   2   3   4   5   6   7