Page 2 - 1913-38

Pag. 546. C O S I N Z E A N A N r . 3 8 .

Educaţia fiicelor noastre. tenie — e potrivită mentalităţi
şi virtuţilor noastre tradiţionale
Să apropiăm dar fiicele noastn
Am trăit şi trăim zile ho­ pe deasupra. în schimbul ace­ de surorile lor din Regat, c;
tărâtoare. Acum după glorioa­ stor sacrifice, tinerele românce laolaltă să înveţe să se cunoa
sele succese ale României, ne dobândesc o cunoaştere per­ scă mai de-aproape unele p»
dăm seamă că în noi şi afară fectă a limbilor ungureşti şi altele, să se cunoască, să si
de noi s’a produs o schimbare. nemţeşti, noţiuni slabe de fran­ iubească, şi să pună în comui
Ne simţim par’că în ajunul u- ceză şi o mediocră spoială a dragostea lor de limbă şi di
nei şi mai mari prefaceri sufle­ limbei engleze. Şi cunoaştem neam, visele şi aspiraţiunil»
teşti. Steaua Românismului ne părinţi, buni români de altfel, lor naţionale. F. N.
pare a fi căpătat o strălucire cari se mândresc că odraslele
nouă. încrederea noastră în ea lor stăpânesc limba germană şi
şi în viitor s’a întărit în inimile maghiară, „tot aşa de bine“
Redactorul nostru, dl Sebastiat
noastre. Avem impresia că pa­ ca şi limba românească. Noi Borne misa, părăsind pentru vrem
şii ne sunt mai fermi şi glasul ne închipuim că le stăpânesc mai îndelungată Orăştia, conduce
mai sonor. Şi în împrejurările chiar mai bine decât graiul lor rea revistei noastre va luă-o un co
triste în cari trăim noi Româ­ naţional, cea ce e mai degrabă mitet de redacţie. Drept aceea toai
nii din Transilvania, simpto- trist. Unde mai .punem că acea­ scrisorile ce ni se trimit de-acun
mele acestea sunt pline de în­ stă educaţiune streină le-a in­ înainte, rugăm să se adreseze direct
ţeles. Ne rămân însă atâtea şi a- filtrat şi aspiraţiuni streine cari Redacţiei „Consizeana“ şi nu ma
mult fostului nostru redactor. Dl S
tâtea de făcut. în primul rând, combat şi de multeori biruesc Bornemisa va colabora de altfel ş
să ne punem întrebarea: Ne vom pe cele naţionale? Căci în che­ mai departe la revistă cu aceea
mulţumi noi încă multă vreme stie de cultură, Românii din dragoste şi cu acelaş zel şi proprie
tarul ei va rămânea şi pe mai de
numai cu vorbe şi cu zadar­ Transilvania pot să ofere numai parte lot dânsul.
nice declamaţiuni? Credem că un slab contrapunt. Contrapun- *
a venit vremea să trecem la tul acesta ar trebui căutat şi în amintirea lui Caragiale. Ii
fapte. Ataşarea noastră la soarta găsit în Regat. luna Iunie a anului 1912, a muri
României să se traducă şi în Octavian Goga a spus o- marele poet al comediei şi al drame
altceva decât în beţia de sen­ dată, vorbind cu un prieten al româneşti, cum foarte bine numeşti
timente şi de cuvinte. Mai în­ său: „Fiecare noţiune de cul­ profesorul universitar din Bucureşti
dl Mihail Dragomirescu pe Ion Luc;
tâi de toate să căutăm a cu­ tură ungurească sau nemţească Caragiale. Cele trei teatre naţionali
noaşte mai de aproape viaţa, pe care o primim, constitue o din Bucureşti, Iaşi şi Craiova, c;
aspiraţiile şi idealul fraţilor violare a mentalităţii noastre să-şi manifeste adânca lor admira
noştri din Regat, şi să ne adă- de latini“. Cuvânt plin de pă­ ţiune pentru măiestrul coborît p<
păm la acclaş izvor de cultură trundere şi de adevăr, pe care vecinicie în pământul ţării sale, —
au representat în şir, la începutu
ca şi ei. O cultură comună e îl putem controla la ori ce pas. stagiuniilor, celebrele sale comedii
cel mai bun mijloc de a ajunge Să ne ataşăm dar mai se­ „O noapte furtunoasă“, „O scrisoari
la o comunitate de gândire şi rios de acum încolo, la soarta perdută“, „Conu Leonida faţă d<
de năzuinţe. fraţilor noştri din Regat. Să ne reacţiune“ şi drama „Năpasta“. Ia
publicul din România se ducea îi
Iată că venit toamna. Sep­ trimitem fetele în admirabilele acele seri la teatru ca la biserică
temvrie îi chiamă pe copiii pensionate româneşti din Bu­ ridicând astfel altare de caldă ado
noştri la învăţătură. Pensioa- cureşti şi de aiurea. întrucât raţiune pentru acel mare scriitor cari
nele nemţeşti şi ungureşti se sunt ele inferioare greoaelor cu condeiul a fost poetul aspiraţii
deschid mari în faţa fiicelor pensioane ungureşti şi nemţeşti lor naţionale, al dreptelor revolte
al tragicului trecut şi care a ştiut si
noastre. Ele sunt în ajun de a de la noi ? Numai aceia cari înfăptuiască în trăsături desăvârşite
primi o educaţie străină, îm­ nu cunosc România, nu au ad­ frământările renaşterei politice a Ro
potriva cărei protestează în­ mirat strălucita şi solida edu­ mâniei. Şi noi, Românii din Ardeal ş
treaga noastră viaţă socială. Şi caţiune pe care o primesc fii­ Ungaria, admirăm pe Caragiale, pi
acest vrăjitor al cuvântului românesc
— culmea ironiei — în vreme cele acestei ţări în instituţiu- Dar neavând teatrul nostru, nu an
ce părinţii se luptă din răspu­ nile lor naţionale. Educaţia a- putut evocă pe scenă gloria lui di
teri ca să alunge dela fiii lor ceasta e mult mai fină şi mai eroi şi „tipuri“. Acum însă ni st
primejdia unei astfel de cul­ atrăgătoare decât cea ungurea­ oferă prilegiul. Pe la începutul lune
turi, aceiaşi părinţi îşi trimet scă sau nemţească. Ea întru­ viitoare, vine la noi o trupă admi
rabilă din Bucureşti, de sub direcţi,
fetele în pensionne nu mai pu­ neşte într’un grad înalt plăcutul dlui Victor Antonescu, în frunte ci
ţin streine, şi mai plătesc încă cu utilul, şi — lucru de căpe­ marii artişti Ioan Brezeanu, Mari.