Page 3 - 1913-49
P. 3

Nr. 49.                                 C O S I N Z E A N   A                               Pag. 715.

   UN POET INDIAN                                                          codrii  din  ţara  lui,  ruinele  ei  gran­
      Cetitorii  ştiu  cu  toţii  că  Nobel,                               dioase,  dulceaţa  vântului  şi-flacăra
   inventatorul dinamitei, a lăsat imensa                                  amorului indian.
   lui  avere  pentru  scopuri  mecenatice.                                   In  opera  lui  vezi  înainte  de  toate
   O  parte  din  venitul  ei  se consacrează                              o  afirmare  estrem  de  originală  şi  a-
   în fiecare an pentru premiarea medi­                                    devărată.  El  constată  că  biruitorul
   cilor,  chimiştilor,  fizicianilor,  scrii­                             a  fost  cucerit  la  rândul  său  de  pă­
   torilor  şi  pacificiştilor,  de  toate  nea­                           mântul  indian.  Englezii  cari  vin  să
   murile,  caii  vor  fi  atras  asupra  lor                              locuiască  în  India,  nu  o  mai  pără­
   atenţia lumei culte.                                                    sesc  până  la  moarte.  Nordul  brumos
      Ceea  ce  l’a  împins  pe  Nobel  la                                 şi  rece  nu  are  puterea  să-i  mai
   aceste  acte  de  înaltă  filantropie,                                  atragă  din  mijlocul  orientului  scân-
   este  probabil,  un  sentiment  de  re-                                 teetor,  care  le  dospeşte  în  suflet  o
   muşcare.  El  a  voit  să  atenueze  întru                              blândeţe  şi  o  poezie  nouă,  pe  care
   câtva  rezultatele  distrugătoare  ale                                  nu  le-au  cunoscut  până  atunci.  Aşa
   năpraznicei  lui  invenţiuni.  El  şi-a                                 bunăoară,  cum  cântă  el  în  admira­
   spus  de  sigur  că  dinamita  va  servi                                bilele versuri de mai jos:
   mai  mult  războaelor  dintre  oameni.                                  Omul alb şi blond
   Şi  a  voit  ca  savanţii,  scriitorii  şi   Rabindranath Tagor.          strânse mai tare la piept
   pacifiştii,  cari  sunt,  în  principiu,  o-                            Trupul de aur al indianei,
   puşi războaelor, să fie răsplătiţi.  a  înţeles-o  şi  o  iubeşte.  Poetul  in­  trupul ei subţire şi mlădios
      Dela  moartea  lui  Nobel,  numă-   dian  posedă  o  vastă  cultură  literară   Şi privea în luceferii ei dulci
                                                                             cu încântare şi cu uimire
   roşi  au  fost  învăţaţii  şi  scriitorii  cari   şi  artistică,  în  senzul  cel  mai  euro­  Razele lunei râdeau prin pagodă.
   au  fost  premiaţi  de  academia  sue­  penesc  al  cuvântului.  Dar  în  versurile
   deză.  Ei  au  fost  luaţi  din  toate   lui,  el  a  rămas  orientalul  visător  şi   Şi se întrebă cuceritorul
                                                                             sub chipiul lui de pânză albă:
   neamurile.  Ştim  că  printre  ei  au   feeric,  misterios  şi  eclatant,  ce  se   „Oare ce să fie şoaptele acestea
   figurat  poeţi  ca  Sully-Prudhomme  şi   scaldă  în  clarul  albastru  al  lunei  in-   din văzduhul apropiat
   Carducci,  pacifişti  ca  Bertha  von   diane.  El  cântă  cu  o  măestrie  rară   Şoaptele acestea cari mă ating
   Suttner,  romancieri  ca  Sinkiewici  şi   farmecele  ţărei  lui  şi  reveria  nea­  ca nişte aripi de colibri ?“
   Rudyard  Kipling,  poeţi  epici  ca  Mis­  mului din care face parte.   Vântul suav murmură prin pagodă.
   tral.  Ei  fac  parte,  după  cum  vedeţi,   El  are  mai  ales  cultul  artistic  şi   Şi îşi mai zise omul blond:
    din  mai  multe  neamuri,  dar  cu  toţii   pe  acela  al  trecutului.  Am  cetit  o   „De ce simt eu
    au fost de rasă albă.              poemă  a  sa  în  traducere  franceză   în sufletul meu scânteetor,
                                                                             atâta flacără şi atâta duioşie
       Anul  acesta  premiul  pentru  poe­  în  care  valurile  Gangelui  murmură   De ce este aşa de mare,
    zie  a  fost  dat  unui  indian  din  India.   melodios,  şi  în  care  razele  lunei  se   aşa de neînţeles de mare, iubirea mea?“
    Numele  lui  este  Rabindranath  Tagor.   plimbă  prin  ruinele  de  marmoră  ale   Frunzele uscate foşneau prin pagodă.
    Cetitorii  îi  pot  privi  chipul  în  gra­  vechilor  pagode.  Nu  cunosc  nimic   Şi razele lunei, şi vântul,
    vura care însoţeşte acest articol.  mai  dulce,  mai  diafan,  mai  curat  ca   şi frunzele şoptiră:
       Trăsăturile  lui  sunt  ale  unui  a-   versurile acestea. Intrânsele simţi îm­  „Fiindcă în locul acesta
    devărat  poet.  Şi  ceea  ce  izbeşte  dela   prăştiat  sufletul  mistic  şi  misterios   au iubit odinioară indieni
                                                                           Au iubit cu foc,
    prima  vedere  este  asemănarea  pe   al  indianului,  cu  indolenţa  lui  suavă
                                                                             cu lacrămi şi cu sânge
    care  o  prezintă  cu  capul  lui  Christ.   şi aurită.                Cum numai indienii ştiu iubi,
    Aceeaş  fizionomie  fină  şi  nervoasă,   Şi  Rudyard  Kipling  a  cântat  In­  streine cu inimă de peatrăl
    aceleaş  bucle  în  jurul  aceleiaş  frunţi,   dia  în  pagini  neperitoare.  Dar  câtă   Sufletele lor rătăcesc prin pagodă“.
    aceeaş  barbă  şi  aceleaş  mustăţi.  O   deosebire  între  versurile  şi  proza                   F. N.
    blândeţe  nobilă  se  desface  de  pe   hotărâte  ale  cuceritorului  alb  şi  între   n  a  n
   ‘  chipul  acestui  fiu  al  Gangelui.  In   poezia  lină,  duioasă,  scăldată  într’o   Electrocultura.
    ochii lui străluceşte poezia.      lumină  albastră,  a  indianului  cucerit.
       Versurile  sunt  fermecătoare.  Ra­  Rabindranath  Tagor  a  cântat  cu  o   Scriitorul  englez  H.  G.  Wells,  a
    bindranath  Tagor  şi-a  făcut  studiile   jale  adevărată  vitejia  şi  nenorocirea   scris  mai  acuma  câţiva  ani  un  ro­
    în  apusul  european  şi  mai  ales  la   neamului său supus. Dar el nu izbuc­  man  întitulat:  „Vin  uriaşii“.  Eroul
    Londra,  unde  a  stat  timp  îndelungat.   neşte  niciodată  în  revoltă,  ci  îşi  de­  romanului  descopere  hrana,  care
    In  imensa  metropolă  de  pe  malul   turnează  privirile  cu  durere  dela  în­  face  să  crească  plantele  şi  anima­
    Tamisei  a  intrat  el  în  atingere,  el   cătuşarea  poporului  indian,  ca  să   lele : hrana zeilor.
    orientalul  cel  mai  pur,  cu  civilizaţia   cânte  cu  o  spontaneitate  şi  cu  o   E  drept  că  hrana  aceasta  a  zei­
    din occident. Civilizaţia aceasta el  graţie  singulară  foşnetul  imenşilor  lor nu s’a aflat, dar suntem pe drum
   1   2   3   4   5   6   7   8