Page 3 - 1922-13

Nr. 13. ................. .......— ■ - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - Pag. 195.

f Dr. Ion Sârbu cel mai cu rost, dacă nu cel mai credea că ar fi dat „lovitura de
harnic, astfel încât lucrarea sa, dacă moarte“ duşmanilor politici ai nea­
din punctul de vedere al formei, al mului românesc. Cu prilejul alege­
Prof. I. Lupaş. stilului şi al limbii întrebuinţate, rilor din primăvara anului 1922 îşi
lasă întru câtva de dorit, însă din pusese candidatura ca independent
La vârsta de 57 ani s’a stins în punctul de vedere al cuprinsului, al 1a Bozovici. Dar a rămas adânc
Rudăria, — satul său natal — pă­ studiului ştiinţific şi critic al isvoa­ mâhnit, că până şi voturile date de
rintele dr. I. Sârbu, unul dintre cei relor, al combinării rezultatelor do­ proprii săi credincioşi din Rudăria
mai bine pregătiţi istorici români. bândite prin acest studiu, ca şi al i-au fost şterpelite în cursul nopţii.
Născut la 19 Februarie 1865, ca expunerii' faptelor, după înlănţuirea O jalbă plină de amărăciune a în-
fiul preotului Iacob Sârbu, a studiat lor logică si adevărată, merită toată naintat M. Sale în numele celor ce
în Caransebeş, Dobriţin, Pojon şi lauda“.* avură durerea să vadă — şi la Bo­
Braşov, iar studiile universitare le-a zovici, ca şi în alte părţi — o astfel
început la Jena şi le-a terminat la La 1907 a apărut partea I-adin de neruşinată falşificare şi batjoco­
Viena, unde a luat şi doctoratul volumul II, dând istoria anilor 1598 rire a votului obştesc. „Lipsa de
prezentând ca teză o importantă —1599 cu toate întâmplările privi­ noroc“, pe care o accentuase dr.
monografie istorică asupra politicei toare la cuprinderea Ardealului, şi Sârbu în prefaţa „Istoriei lui Mihai
exterioare a lui Matei Vodă Basa- anunţând că în partea a doua a Viteazul“ nu l-a slăbit nici în ca­
rab: „Matei Vodă Basarabas aus­ acestui volum va înfăţişa stăpânirea riera sa bisericească, nici în cea
wärtige Beziehungen“, apărută în lui Mihai în Ardeal, purtarea curţii politică.
Leipzig la 1899 şi apreciată favo­ împărăteşti din Viena cu el şi a lui
rabil în reviste de specialitate ro­ cu împăratul, precum şi cuprinderea — Din „Telegraful Român“. —
mâne, maghiare, germane şi fran­ Moldovei, rămânând ca într’un ultim
ceze. volum (III) să dea întreg materialul %
istoric privitor la căderea lui Mihai.
încurajat de buna primire cu Moartea lui
care fu întâmpinată cea dintâi scriere
a lui, s’a apucat să studieze epoca Walter Rathenau
Iui Mihai Viteazul adunând material
bogat pentru o monografie a mare­ Uciderea ziua în amiaza mare a
lui Domn. Planul acestei lucrări l-a unuia dintre cei mai de seamă băr­
croit însă în dimensiuni atât de baţi de stat germani, care a fost
vaste, încât nici în două decenii Dr. Walter Rathenau, a produs o
nu l-a putut duce la îndeplinire. profundă impresie în toată lumea.
La 1904 a publicat în Bucureşti Detunătura armei ucigaşilor a sunat
volumul I. al monografiei întitulate: atât de puternic, încât Europa a
„Istoria lui Mihai Vodă Viteazul tresărit pentru un moment din som­
Domnul Ţării Româneşti“. Acest nolenţa ei şi a încercat să vadă
volum cuprinde o analiză foarte a- bine ce se petrece în tânăra repu­
niănunţită a tuturor isvoarelor isto­ blică germană.
rice şi o expunere conştiincioasă a Şi a văzut. A văzut că supt supra- .
tuturor momentelor din viaţa şi faţa’pacinică şi laborioasă a acesteia
domnia lui Mihai până la 1598. se întinde cea mai neagră anarhie,
In prefaţă arată autorul greută­ t Dr. Ion Sârbu, care dacă nu va fi sufocată la vreme,
ţile, ce a întâmpinat până a scris marele nostru istoric, mort in va fi în stare să turbure adânc apele
această carte şi se tânguieşte asu­ zilele trecute. liniştite cu atâta trudă şi cu atâta
pra „lipsei de noroc“ în cuvinte, Acestea din urmă însă nu au potop de sânge, de pe bătrânul
cari chiamă în amintirea cetitorului mai apărut. Căci autorul istoriei lui nostru continent. Reacţiunea ger­
soarta mult sbuciumatului Gheorghe Mihai, neizbutind să ajungă profe­ mană, care visează încă o Germanie
Şincai. * sor la universitatea din Bucureşti, trufaşă şi gâtuitoare a tot ce nu
Dar „lipsa de noroc“ avea să cum ar fi dorit, şi refuzând să este german, reacţiunea generalilor
se schimbe curând într’un noroc de primească la Universitatea din Iaşi scoşi la pensie şi a ofiţerilor care
care puţini istorici români s’au putut catedra, ce i s’a oferit — s’a aşezat nu ştiu să muncească şi altfel, de­
împărtăşi până la dânsul. In sesiu­ ca preot în locul tatălui său, la Ru- cât cu spada, —această reacţiunea
nea generală din 1905 „Academia dăria, unde îndatoririle cele multe încercat omorând pe Rathenau să
Română“ i-a acordat marele premiu ale oficiului său de paroh şi admi­ arunce sâmburele unei noui nebunii,
Năsturel de 12.000 Lei, urmând re- nistrator protopopesc l-au împie­ crezând că nu se va găsi un pumn
comandaţiunea cuprinsă într’un ra­ decat a îmbogăţi literatura noastră atât de puternic, care s’o amuţiască
port deosebit de elogios în care se istorică şi cu cele 2 volume, anun­ la vreme.
făcea constatarea, că cel ce s’a în­ ţate în prefaţa delà 1907. A parti­ Din fericire acest pumn pare că
cumetat să ia asupră-şi sarcina de cipat părintele Sârbu şi la luptele există. Democraţia germană mai tare
a scrie o istorie specială despre Mi­ politice ale românilor ’ naţionalişti ca oricând, pare a fi hotărâtă la
hai Viteazul „era de sigur cel mai din Banat contra nefastului curent orice pentru a nu lăsa, ca pământul
bine pregătit din tinerii noştri is­ al Burdiştilor, primind în cercul e- scump al ţării sale să fie târît în noui
torici, era, fără îndoială, spiritul cel lectoral Caransebeş un număr con­ aventuri.
mai potolit şi mai cumpănit,* scrii­ siderabil de voturi’ (2071) prin cari In lupta ei, această democraţie
torul conştiincios şi 'obiectiv,^obser­ are, ’ desigur, toată simpatia lumii ci­
* Cf. Analele Academiei’Române seria II. t.
vatorul _cel jnai fin şijnuncitorul XXVII 1904-5 .pag. 356. vilizate, care se ’ngrozeşte de un