Page 8 - 1922-19

Pag. 290. - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - Nr. 19.

cultă pe bădiţa Mihai. Cu Dumne­
I L I E Ş . încolo: ciubote de iuft, de vax, cu tu- zeu llieş şi peste o lună să te în­
retcii moi, botine şi papuci pentru
femei. Şi pe la toate acestea pră­ torci.“
vălii Ovrei slimoşi, cu barbe şi cu Şi ilieş îi sărută mâna şi ea pe
O femee brună şi mărunţică la ochi mici ca de veveriţă, clipiau des, frunte. Până ce eşi din uliţă îl pe­
trup, după ce aşternu un ştergar alb vorbiau cu glasuri răpezi şi ascuţite, trecu cu ochii. Apoi se întoarse în
pe masă şi puse pe ea mămăliguţa îndemnând trecătorii să cumpere casă: era singură. începu să plângă.
caldă din care eşiau aburi, alături marfă bună şi eftină. Dar şi-n inima lui Ilieş se petrecea
cu o farfurie cu pepeni muraţi, zise : llieş era încântat de cele ce ceva, măcar că era copil de doi­
„llieş dragă, nici astăzi nu are văzuse. Se opri la o prăvălie cu o sprezece ani. Ajunse în Târgul-Vi-
ce-ţi da’ mama ceva bun de mân­ ferestruie murdară lângă trotuar: i se telor, căută în stânga şi în dreapta
care.“ Ş\ ca să nu vadă băetul, care părea că la acele din boite nu-i prin căruţele care rămăseseră: ro­
era simţitor, că ochi-i sunt plini cu pentru dânsul. mânul plecase. Şi în loc să se în­
lacrămi, se întoarse înspre fereastră, Pe o uşă îngustă de stejar erau toarcă acasă, pe la asfinţitul soare­
făcăndu-se că se uită afară, cu ba­ acăţărate haine. Coborî câteva trepte lui, un copil slăbuţ, cu privirea
tista ştergându-şi pleoapele umede. strâmbe şi se află în un fel de beci. melancolică şi c’un sbrtuc pe el
De câţiva ani ducea o viaţă a- O lampă murdară ardea atârnată strâns şi verde, eşia pe bariera ora­
inară, zbuciumându-se ca să poată din tavanul de cărămidă, împrăştiind şului, mergând * cu paşi mărunţi
trăi de o zi pe alta. Toate lucru- o lumină gălbue ce se încrucişa cu alături cu şoseaua albă.
şoarele cari le avuseră mai bune în trâmba de lumină albă, de afară, Din vârful dealului, de unde ră­
casă, le vânduseră ori le amanetase furişată înăuntru. Ovreiul în halat, mânea oraşul în urmă cu ultimile
şi nu ştia ce să mai facă şi încotro cu degetele-i deşirate, cu nasul co- luminişuri de raze în turlele înalte
să mai apuce, li venea să-şi eie lu­ roit, cu barba încâlcită, părea o fan­ delà biserici, llieş se uita încăodată
mea în cap. tomă, cu două puncte negre ce-i lung ... Avea un beţişor în mână,
~ Sara, când nu o vedea nimeni, licăriau în fundul capului, acoperit cu coborând la vale, în mijlocul târ­
lua pe llieş şi el aducea în sac o tichie. El căuta răpede prin vraful gurilor întinse ale ogoarelor arămii,
lemne cumpărate cu chila, de multe de haine şi scoase o pereche de la sfârşitul lui Septemvrie. In de­
ori băetul asculta cum ea se ruga pantaloni, vorbind. „La mine să nu părtări, ’ pe cer, nori albi căpătau
Turcului din colţ, până ce se în­ fie?.... Se poate..... Aşa cum vrei. forme de cai, de turnuri, de castele,
dura să-i deie pe datorie : o pâne Noui-nouţi. l-a mai purtat cineva o de zmei şi balauri. Pe drum din
albă, de câţiva bani zahăr şi o leacă leacă, dar suntnoui. Pentru D-ta că când în când, treceau căruţe huru­
de ceai. eşti un copchil, trei lei“. Şi llieş îi ind, lăsând în urmă pulbere. Şi se
O îngrozia vremea de-atunci.... şi cumpără. Pe drum una-două, se depărtau şi era iar linişte cu miros
tot mai simţia un fior rece în spate, uita la ei: erau cam lungi dar îi plăcut de’ câmp. Un unghiu de co-
când prin Novembre cu lapoviţă şi suflicase. Era vesel: scăpase de cei coare se pierdea spre zările apusu­
vânt ascuţit, un funcţionar de la gară, vechi, cu petici în genunchi, îi lă­ lui de unde se ridicau umbrele
îi adusese vestea dureroasă: să vie sase la Ovrei. nopţii. Cântecul despărţirii de sus
să-şi eie racla ca de copil, în care Acasă, mă-sa, îl întreabă: de unde se auzea tot mai trist şi mai încet.
era adunat trupul soţului ei fărâ­ a avut bani să-i eie? Şi el i-a is­ Şi delà o vreme focurile se vedeau
miţat sub roatele vagoanelor. Atâta torisit cum a strâns ban cu ban. cine ştie unde, ca stele sclipitoare.
rămăsese din conducătorul de tren „Mamă eu mă duc. Bine că am Greer’ii ţârâiau lung în iarbă. Ilieş
Alexandru Bădescu. pantaloni. Eu mă duc la ţaţa Pro­ întră înCosteşti. Fumurile se ridi­
Gândurile acestea o învăluiau fira. Scapi şi mata. Eu văd că-i greu...“ cau de sub ceaunurile cu mămă­
cât llieş inghiţi ca cu gura altuia. — llieş, dar ce-am să fac fără ligă, ţăranii se vedeau cu figurile
Nu-ţi place, puiule. Nu te-ai să­ tine? Tu n’ai lipsit niciodată de la mai bronzate la lumina flăcărilor.
turat. De unde să te saturi?.... Ce, casa părintească. In ferestrele căsuţelor răsăriseră
asta-i hrană de mâncat oamenii?“. — Eu mă duc. luceferii de sară. Era vale până în
Grăi ca cu tristeţe în voce şi-i luă ca­ — Cu ce? Nu ai bani. mijlocul satului. Aici la dreapta şo­
pul băiatului şi-l strânse la sân cu — Ba am. Până acolo o băn­ selei lângă pod şi iaz, moara părea
dragoste de mamă şi-şi potoli o cuţă mi-ajunge. Este un om în Târ- o fantomă albă în întuneric. Peste
parte din durere, muindu-şi buzele gul-Vitelor; mă aşteaptă cu căruţa. drum ratoşul. Ilieş întră. In încăpe­
în păru-i negru ca de corb. E de la Popricani. Am vorbit cu rea mare a crâşmei luminată cu o
llieş, peste puţină vreme, se află el: cunoaşte pe bădiţa Mihai şi pe lampă de opt ’ focuri, ca printr’o
în piaţă. Apoi pe o uliţă îngustă. tata Profira. Mă ia.’ Eu mă ’ duc ceaţă uşoară se vedeau câţiva gos­
Aici erau îngrămădite una lângă mamă.“ podari. ’Stăteau, la taifas în jurul
alta dugheni în boite întunecoase. Ea l’a început în ruptul capului unei mese, cu pălăriile mari de
La una se vedea afară : cojoace albe n’a vrut să-l lese. Dar la rugămin- pâslă în cap, pufăind din lule, fie­
cu miros de oaie, sumane nouă, că- ţele lui llieş, s’a răsgândit: la sora-sa care cu sângeacul de rachiu dinainte
ciule dintr’un miel; la alta un vraf îi va fi bine pentru cât va timp: si scuipând prin strunga dinţilor,
de cituri, tulpane, şaluri mari; lâ ocolo are să-i fie altfel.: masa masă (lies se apropie de ţarcul de lea-
cealaltă: sticlărie cu felurite pahare şi băiatul va prinde la puteri, tot era ţuri’ unde erau garafele cu băutură,
cu chisele, cu lămpi de la cinci fo­ slab. Se înduplică. Scrise în pripă rafturile cu tutun, câteva căni de
curi în sus, cu poloboace mici, co­ câteva ronduri Profiriţii. Şi apoi vin şi într’o balercă spirt, — ceru
lorate pentru rachiu dulce, oglinzi într’o buccea legă puţine rufe. delà crâşmar pâine şi o potcoavă.
în rame, în care te vedai strâmb: Din portiţă svârlind cu pâine şi Apoi cu oarecare sfială se aşeză la
peste drum la una: lăzi pentru zestre, sare, zise: „llieş dragă, ia sama cum o altă masă, rozând din pastrama
înflorite şi sipete mari şi mici; mai umbli. Fii cuminte ca acasă. As­ tare. Uşa delà ratoş se auzia din