Page 10 - 1923-05

Pag. 82 C O S I N Z E A N A ---------------------------------------- 10—III. 1923

eu naiul la gură privind spărioşi la GHINION
îndepărtatele becurii electrice. In ju­
rul lor figuri eterice, nimfe cu haină Domnul Nae, proprietarul moşiei lon. (Domnul Nae se împiedică
de abur şi trupuri de fideş se prind Zarvada legase astăvară la băile de covorul de smirna, uşa se is-
în horă nebună de vreme ce un Nămoloasa mare prietinie cu domnul beşte vrăşmaş în perete, el dă
Satir hazliu cu picioare de ţap le si doamna Popescu, advocat în str. buzna în salon, doamna sare spe­
cântă duios din fluer. Din adâncul Plevna Nr. 13. Invitat cu deosebită riată dela masă.
întunecat al codrului porneşte un afabilitate de familia Popescu, dom­
glas, un chiot de biruinţă, prăvă- nul Nae se prezintă la oraş pentru Nae: A! Sărut mânuţele, damna Po­
lindu-se inspre văi: — A înviat vizita de rigoare. pescu. Ce mai faceţi?
Pan! Codrul respunde în mii şi mii Doamna: (rece)Mulţămesc, aşa-ş’aşa.
de ecouri chiotul: — Aînviat Pan! Nae (în faţa uşii, ştergându-şi ghe­ Nae: îmi pare foarte bine. Ce fru­
Pan a înviat... Pan!! Pan!!! tele pline de tină, izbeşte cu moasă v’aţi făcut.
Nimfele se învârtesc mai repede, fruntea pervazul uşciorului si i Doamna: Curn adecă? Eram urâtă
părul li flutură în vânt, cununile de sare jobenul cât colo): Oho! Par­ astăvară ?
ghiocei se desprind şi cad pe jos, don! (Antreul răsună de bubuitul Nae: Nu, nu, Doamne fereşte, dar
chentaurii rânjesc sub pornirea unui surd al isbiturii, cheia scârţăe vezi Dta, florile din ce cresc se
fior de voluptate... satirul grăbeşte şi în pervaz apare o fetişcană fac tot mai frumoase.
tot mai mult tactul... durdulie, cu sortul alb si obrajii Doamna: Până se veştejesc.
Un ţipăt prelung străpunge înse­ înfloriţi). Nae: (râzând) Ei, lăsaţi veştejitul
rarea. Chentaurii s’au repezit la nimfe. Nae: Bonjour, drăguţă. Caut pe do­ Doamnă. (Galant) O floare ca
Lângă mine isbucneşte în icniri mnul şi doamna ’ Popescu, dela Dvoastră nu veştejeşte niciodată.
resfrânte râsul saturat de sarcasm Plevna Nr. 13. N’am greşit adresa? Doamna: Cucuta şi spinii nu veşte­
a lui Mephisto! Marioara: Nu, n’aţi greşit adresa. jesc. Mersi de copliment
Din vale, în aceeaşi clipă, por­ Poftiţi. Nae: Hohoho! Mă rog de iertare,
neşte un val de sunete arginţii, (Domnul Nae dă să între. Bu­ unde dai şi unde creapă. (Râde
revărsându-se armonic peste liniştea zunarul pardesiului se agaţă de cu hohot),
serii. clanţa uşii, domnul Nae svâc- Doamna: (serioasă, oftează.)
Clopotul bisericuţii din cimitir neşte, uşa îi dă o smâncitură la Nae: Cum, Doamnă, ce ’nseamnă
îşi rosteşte în glas de clopot ru­ stânga, loveşte cu cotul glastra acest of tat? Vorba poetului: „Dragă
găciunea de seară. Pădurea adoarme unui filodendru, care cade brusc inimioară, ce dor te doboară?“
liniştită... Au dispărut chentaurii cu pe parchet sdrobindu-se.) Doamna: Mi-e bolnav copilul, are
prada lor de carne, nu mai sunt Nae: Fire-aial dracului de buzunar. difterie.
nimfe, nici satiri. (Fata isbucneşte în hohote de râs) Nae: O, nu vă supăraţi, asta nu-i
Codrul încremenit nu mai repetă * Nu face»nimic. Strânge-1 repede, nimic.
chiotul de biruinţă a învierii Iui am să-i aduc doamnei altul mai Doamna: Cum? Nu-i nimic?
Pan. Mephisto, Mephisto!! Unde a mândru şi mai ales. Nae: Adicătelea, voiam să zic, sper
dispărut icoana? Era atât de fru­ Marioara: (vrea să iese). cu nu e pericol.
moasă. Era atâta farmec, atâta viaţă, Nae: Ascultă, drăguţă (o prinde de Doamna: Aşa spune doctorul c’a
atâta bucurie în ea — Mephisto! braţ şi o pişcă de obraz). Acasă’s trecut peste criză.
Poate că vedeam şi conturul tem­ stăpânii tăi? Nae: Ei vedeţi, spuneam eu. (afabil)
plelor de marmură albă, îmbrăcate Marioara: Pardon, domnule, eu nu Ei, dar dnui Popescu — (se aude
în haine de ederă. sunt servitoare aici. Eu aparţin plâns de copil — din odaia ve­
De ce ai râs? Râsul tău pururea familiei. cină.
tăgăduitor şi îngheţat a omorît — Nae: A, scuzaţi domnişoară, n’am Doamna: Scuzaţi un moment să văd
poesia! ştiut ‘că domnul Popescu are o de copil. (Doamna iese).
Nu? fată aşa frumoasă. Marioara: O mică informaţie,^d-le
Ah! înţeleg râsul tău a fost nu­ Marioara: Nu’s fata domnului Po­ Nae, să nu mai întrebaţi de cu­
mai precursorul glasului de clopot. pescu. Sunt soră cu doamna Po­ mnatul, ieri li-s’a pronunţat sen­
N’a înviat deci Pan, a fost o min­ pescu. tinţa de divorţ.
ciună, o halucinare a simţirilor stri­ Nae: Mii de scuze. (Ploconindu-se): Nae: Pti, al dracului, se poate una
gătul de biruinţă. Iertaţi, iertaţi domnişoară. Eu sunt ca asta?
Pan nu mai învie! *Nae dela Zărvada. Nu ţi-au spus Marioara: Uite-aşa, se poate. E aevea,
L’a ucis tâmplarul din Nazaretul despre mine că am să viu? O, dar Dvoastră n’aveţi de unde şti.
Galileei. eu sunt cel mai bun prietin al Nae: Esact (Doamna întră). Ce face
Luceafărul de seară îşi tremură domnului Popescu. M’au invitat fetiţa?
lumina albă din sferele-i’de ghiaţă, de astăvară la dânşii. Dar şti, Doamna: E băiat, domnule Nae.
în clipiri scurte, enervate. Ecoul celui — economia —. Nae: A, da, adevărat. E mai bine,
din urmă dangăt de clopot moare Marioara: (arătând spre ploier). Dar nu-i aşa? Ştiam eu. Ar fi fost
lin ca un copil, peste înserarea în­ ploierul Dvoastră e plin de apă, păcat de un băiat ca Niculiţă să
cremenită. curge părău. dea pielea popii.
De după creasta dealului luna îşi Nae: (repede) Pardon, am să-l pun Doamna: Ionel, domnule Nae, Ionel.
scoate faţa pală, mirată. în cui. (Atârnă ploierul de cuier Nae: (încurcat) Nu se poate.
In lumina ei, crucea aurită a bi­ peste paltonul de blană al dnei Doamna: Crezi? Eu cred că nu mă
sericuţei luceşte biruitoare.
Popescu, pe parchet un Iac de înşel.
apă). Nae: Da, da, l’am confundat cu cela­
Marioara: (plictisită) Poftiţi în sa­ lalt, cu Niculiţă.