Page 10 - 1923-09

Pag. 146. C O S I N Z E A N A 10-V. 1923

partia strict după normele ei, zise toată sfidarea care zace pururea în sunteţi în mâni sigure. Deacum nu
Lordul John. Alegerea lor a revenit ochii lui acoperiţi de gene, nerăb­ vă fie teamă, că nu veţi ajunge la
bătrânului Challenger, şi noi ne gă­ dători. locul destinaţiei Dv. De azi îna­
sim aici în urma bunăvoinţei lui — — Mi-e teamă — zise scoţâti- inte preiau comanda acestei expe­
şi aşa ar fi 'prea urât, dacă nu am du-şi ceasornicul — că am întâr­ diţii, şi de aceia vă rog, să vă
urma întocmai instrucţii le, pe care ni ziat’câteva minute. Cândv-am pre­ terminaţi preparativele încă în cur­
le-a dat. .' - dat acest plic, mărturisesc, că nu sul acestei nopţi, aşa, ca mâine,
— Frumoasă afacere ! strigă amă­ mă gândeam să ajungeţi să’l des­ des de dimineaţă să putem pleca.
rât profesorul. Şi în London mi s’a chideţi vreodată, dupăce eram ho­ Timpul meu e un lucru preţios, şi
părut un om sucit, dar acum, că îl tărât să fiu Ia Dvoastră, înainte de acelaş lucru se poate spune şi
cunosc mai de aproape mi se pare ceasul, pe care vi l-am fixat. Re­ despre Dv. — natural într’o mă­
deadreptul nebun. Nu pot şti ce în­ gretabila întârziere este a se pune, sură cu mult mai redusă. . Propun,
chide plicul acesta, dar întrucât nu în părţi egale, în contul unui pilot aşadară, să ne grăbim, pe cât se
cuprinde îndrumări absolut hotărîte, prost şi a unei bănci de nisip ne­ poate, până vă voi dovedi cele ce
voi fi foarte ispitit să iau primul vas ruşinate. Mi-e teamă, că am dat aţi venit să controlaţi şi să vedeţi.
ce merge pe râu în jos şi să prind profesorului Summerlee prilegiu să Lordul John Roxton a închiriat
încă la Para vaporul „Bolivia“. Doar mă înjure. o barcă cu vapor, mare, „Esme-
voi mai avea şi ceva mai serios de — Trebue să vă spun, domnule — ralda“, care avea să ne ducă pe
lucru în lumea aceasta, decât să a- zise Lordul John, nu fără oarecare râu în sus. In ce priveşte căldura,
lerg să desmint poveştile unui lu­ reproş în voce — că apariţia Dv. era indiferent timpul, pe care ni
natic. Ei, Roxton, eu cred, că a so­ ni-e o însemnată uşurare, deoarece l-am ales pentru expediţia noastră,
sit timpul! cu câteva clipe înainte, ni se părea dupăce temperatura se ridica dela
— Da, e aici timpul. Se poate da că misiunea noastră a ajuns la un 75 la 90 grade şi vara şi iarna,
signalul! sfârşit prematur. Şi nici acum nu fără diferinţe prea’mari. Încât pri­
Luă plicul, îl taie cu briceagul, aş putea înţelege — să-mi pun ca­ veşte însă apele, chestia se schim­
apoi scoase din el o foaie de hâr­ pul — ce rost a avut să purcezi bă; din Decemvrie până în Maiu
tie împăturată. Cu multă grije o faţă de nou în felul acesta grotesc. e anotimpul ploilor, şi în vremea
desfăcu şi o întinse pe masă. Era In loc de răspuns, profesorul aceasta fluviul rând pe rând- îşi
o foaie de hârtie nescrisă. O întoarce Chalenger întră în cameră, îmi în­ umflă apele până ajunge la o înăl­
si pe partea ceialaltâ. Şi aici albă. tinse mâna, mie şi Lordului John, ţime de 40 picioare peste supra­
fie privirăm unul pe altul în tăcere, se plecă insolent în faţa profesoru­ faţa din timpul secetelor. Esundează
consternaţi, până ne-a trezit explo­ lui Summerlee, şi se prăbuşi în peste malurile lui joase, se" în­
zia de hohot batjocuritor a profeso­ braţele unui fotoliu de nuele, care tinde, în mari lagune, pe o supra­
rului Summerlee. :<ţ5 ^ pârăi să se ruinpă subt greutatea lui. faţă nemărginită, * şi formeăfc'â â-
— E o completă recunoaştere, — E pregătit totul pentru ple­ cea ţară, numită de localnici
strigă vesel. Ce mai vreţi? Amicul care? întrebă. Gapo, care în cea mai mare parte
e un şarlatan, şi acum o recunoaşte — Putem pleca mâine chiar. a ei este prea mocirloasă decât să
singur el. Nu avem decât să ne în­ — Atunci să plecaţi. Acum nu o poţi trece cu piciorul, şi cu apă
toarcem acasă şi să arătăm lumei, mai aveţi nici o nevoe de hărţi şi prea puţin adâncă, decât să o poţi
ce extraordinar impostor e omul a- instrucţii, dupăce ve-ţi avea nepre­ naviga. începând din Iunie, apele
cesta. ţuitul avantaj să vă conduc eu sin­ pornesc să scadă, şi îşi ajung cea
— Negreală invizibilă, încurcai să gur. Delà început mi-am propus să mai mică adâncime prin Octomvric
esplic. conduc eu în persoană cercetările şi Noemvrie. Aşa, expediţia noastră
— Nu aşi crede! zise Lordul Dvoastre. Veţi recunoaşte, că nici s’a pornit la începutul anotimpului
Roxton, ţinând către lumină foaia cea mai bună hartă, nu ar fi putut secetos, pe când marele fluviu şi
de hârtie. Nu tinere băete, antice, cât de puţin înlocui inteligenţa şi tributariile Iui erau, mult-puţin, în­
nu e de ce să te mai amăgeşti. Ga­ sfaturile mele. Ce priveşte nevino­ tr’o stare normală.
rantez, că nu a fost scris nimic, vata glumă cu plicul — pe care Cursul râului e foarte domol,
nici cum, pe hârtia aceasta... mi-am permis să o fac — e clar, abea având o cădere de opt şchi­
— Pot să întru? urlă o voce, din că în cazul,-dacă v-aş..fi destăinuit oape pe o milă. Doar nu mai
verandă. intenţiile mele, aş fi lost nevoit să există fluviu atât de potrivit pentru
Pe lumina din uşe, se aşeză um­ rezist invitaţiilor rău venite, să călă­ navigaţie, dupăce vântul în mod
bra unei figuri butucănoase. Vocea toresc împreună cu Dvoastră. aproape constant suflă dela Sud
aceasta ! Lăţimea aceasta mon­ —: luvitaţie din partea mea nu, spre Ost, şi aşa vasele Cu pânze
struoasă a umerilor! Am sărit cu domnule ! esclamă profesorul Sum­ pot înainta fără întrerupere până
toţii în picioare în un strigăt de merlee. Nu, atâta timp cât mai era la frontiera Peruviană,’ întorcându-
mirare, când apăru în faţa noastră pe Atlantic şi un al doilea vapor. se pe urmă, aduse de curentul
Challenger — în cap cu o pălă­ Profesorul Chalenger făcu cu apei. In cazul nostru, excelentele
riuţă copilărească de pae; cu pan­ mâna lui paroasă un gest, ca şi maşini ale „Esmeraldei“ învingeau
glică colorată, — Challenger cu mâi­ când ar alunga o muscă. cu uşurinţă căderea leneşe a apei,
nile înfundate în buzunarele surtu­ — Sunt sigur, că bunul simţ al aşa, că înaintam atât de rapid,
cului şi păşind în vârful picioarelor Dv. va înţelege obiecţiunea mea, încât ni se părea, că navigăm pe
vârâte în ghete de pânză. Îşi ri­ şi va aproba, că a fost mai bine spatele unui lac. Trei zile în şir
dică mândru capul, şi rămase ne­ să-ini urmez calea mea singur, şi am înaintat în direcţie nordvestică,
mişcat în faţa noastră, încunjurat să apar numai în clipa când pre­ pe acest fluviu, care, şi aici la o
de lumina aurie a soarelui, cu barba zenţa mea era neapărat necesară. mie de mile dela delta lui era
lui luxoasă,- de rege assyrian, cu Clipa aceasta a sosit. Deacum încă atât de enorm, încât priviţi